Ca de fiecare dată când aleg destinaţia unei viitoare vacanţe, mă documentez temeinic: poziţie geografică şi cum se ajunge acolo, istoria ţării respective, clima, siguranţa turistului, sărbători tradiţionale şi obiceiuri culinare, ce obiective merită să fie văzute, ce trebuie evitat, religia, paritatea monedei locale. Dorindu-ne să ajungem în Provence când înfloresc imensele câmpuri cu lavandă, am citit doi autori, un român şi un englez, care au scris despre această regiune de poveste a Franţei. Aici lavanda este socotită precum un aur albastru-mov.
Ioan T. Morar, care a colaborat mulţi ani la „Academia Caţavencu”, dar a făcut parte şi din trupa „Divertis”, a publicat un volum plin de tot felul de informaţii, pe care odată început nu-l poţi lăsa până nu ajungi la final. După ce a bântuit prin mai multe insule din Pacific s-a stabilit în Provence, unde şi-a cumpărat o casă în apropierea unui orăşel celebru. Indiferent că veţi ajunge vreodată în lumea mistralului, a lavandei şi trufelor, a măslinilor şi a unor celebre vinuri locale, vă recomand să citiţi „Şapte ani în Provence”.
Peter Mayle, care a publicat „Un an în Provence”, este un englez care, dorind să scape de umezeala, frigul şi ceaţa din ţara natală, unde adeseori vara este ca iarna, s-a mutat definitiv într-un sat provensal. Aici, din vorbă în vorbă, un localnic trecut de a doua tinereţe, pe nume Massot Antoine, l-a întrebat dacă în Anglia se mănâncă vulpe. Auzind că nu, i-a recomandat proaspătului vecin cum se prepară o vulpe la ceaun. Nu va regreta şi nici nu va muri. Ai nevoie de o vulpe tânără împuşcată drept în cap, jupuită şi tăiată în bucăţi precum faci cu un iepure. Carnea se ţine sub jet de apă rece 24 de ore, se usucă, se pune într-un sac şi se lasă o noapte în ger. Bucăţile se pun într-un tuci de fontă, se adaugă vin roşu, verdeaţă, ceapă, căţei de usturoi şi se fierbe la foc mic o zi sau două.
Am pacienţi vechi vânători, medici sau tehnicieni veterinari. Când i-am întrebat mi-au spus că moşulică ăla este cam nebun. Sunt curios ce mi-ar răspunde celebrul Andrew Zimmern, pofticiosul şi gurmandul realizator al unei emisiuni de pe „Travel”, în care înghite fără mofturi, prin lumea largă, toate bazaconiile pământului.
2 Comentarii
Anonim
Din păcate, cititorii normali ai Argeșului vor exclama: Fițe, nene, fițe…
titi george
da. nu mai bine ramai tu un analfabet cu 4 clase stuchitor de samanta sa bei bere sa te zgheri in smarthon ? Adica tu, ba boule, cand nici implinit bine 18 ani, te gandesti mai bine sa dai bacalaureatu’ la sport, decat sa treci proba de romana sau eventual literatura, nu ? Adica sa ramai o lighioana hidoasa sa nu stii sa legi 2 cuvinte scris-citit si ‘s-o arzi’- pardon de expresie, ca o halca de carne umblatoare si cu creieru cat o nuca? De bine de rau, eu macar stiu sa scriu sa citesc, ba boule, nu sa stau pe stadioane cu halci de carne ambulante; ba nea’ caisa, cu alde de-atia ca mata ii plina tara de prosti si uite d’asta stau io in cacat din noapte in noapte, sa stau ca citesc alde prosti ca mata cum dumnezo va ma rabda pamantu’ asta?