Nu întotdeauna scriem aşa cum gândim. Nu avem dreptul să inducem stările noastre interioare cititorului de bună credinţă. Însă, în zilele acestea, mi-am propus să scriu despre realitatea de zi cu zi a unor oameni, aşa cum o văd eu. Este vorba despre nişte persoane care nu-şi mai dau seama ce reprezintă o sărbătoare, fie ea şi de Crăciun sau de Anul Nou. Oameni care şi-au pierdut adevăratul chip şi au devenit un fel de duhuri blânde sau înrăite, încât nu-i mai luăm în seamă, ci îi lăsăm să existe undeva alături de noi.
De altfel, fiecare avem în apropierea noastră astfel de oameni, dar pentru a-i descoperi este suficient să privim în jur. Majoritatea lor este formată din concitadini, dar ei pot fi şi vecini, rude sau foşti prieteni. Alături de ei poţi să umbli în nopţile târzii pe străzi şi să te opreşti pe la cârciumi ieftine, unde să te cinsteşti până spre dimineaţă. Şi astfel, vei constata că sufletele lor se dăruiesc cu o pasiune pururi sinceră. Drept care, psihologia este suficientă pentru a-i descrie pe toţi aceşti clienţi ai unei cârciumi de mâna a treia, aflată la periferia oraşului. Ei oferă ascunzişuri nepătrunse până acum de ochii iscoditori ai observatorului. Este vorba de ascunzişuri înţelese drept amănunte sufleteşti, abia bănuite şi totuşi uimitor de surprinzătoare în revelarea lor. Dinspre astfel de oameni vin ecouri imprecise, care se întrepătrund vag, în infinite jocuri, ca undele într-o fântână, în care razele soarelui nu au pătruns şi nu vor pătrunde vreodată în adânc.
Scriu aici despre nişte oameni eşuaţi, singuri şi abandonaţi, care petrec şi ei sfintele sărbători de Crăciun şi Anul Nou. Un divorţat îşi înjura soţia absentă pentru că l-a părăsit, în timp ce savura cu calicie dintr-un castron plin cu ciorbă de fasole. Un bătrân cu memoria pierdută îşi aştepta rândul să fie servit, fără însă să observe că mâncarea era deja pusă pe masă, lângă el. Un altul se plângea că nu a primit indemnizaţia de 370 lei de la Consiliul Judeţean. Alături de el, se mai plângeau şi alţii care trăiau dintr-o astfel de indemnizaţie (am aflat că oamenii aceştia au primit bani abia luni, 24 decembrie).
Mă întreb: oare cei de la Consiliul Judeţean Argeş şi-au primit salariile la timp? Iar dacă mă gândesc la mărimea lor, mă apucă ameţeala. Prin urmare, fapte diverse pentru unii, banale, subiecte abandonate de nuvelă sau subiecte de gazetărie ieftină, pentru alţii. Şi totuşi, atâta tragedie, atâta singurătate şi suferinţă, atâta strălucire simbolică în atât de simple întâmplări! Scriu despre nişte oameni pentru care sărbătorile sfârşitului de an nu vor veni niciodată. Oameni care vor privi aceste sărbători din perspectiva înţelegerii lor anterioare. Pentru că – nu-i aşa? – or fi avut şi ei o familie fericită când stăteau la masă şi erau serviţi cu bucate alese. Şi cât de singuri au ajuns ei astăzi! Câtă sărăcie de omenesc există în zilele noastre! Oamenii aceştia îşi motivează eşuarea socială prin vorbele: „O viaţă are omul!” Şi nu e puţin lucru să trăieşti eternitatea acestei vieţi. Iar ei o trăiesc în banalitatea de fiecare clipă. Aprecierea aceasta o poţi surprinde dincolo de cuvinte, în privire, de pildă, sau în alte semne care le trădează gândurile. În timp de sărbătoare, aceşti oameni se află într-o grabă inactivă de neînţeles. Totul la ei e defazare.
Acesta este în mare parte peisajul actual al unui oraş de provincie, înconjurat de văi şi dealuri înzăpezite, de sate fantomatice, păduri schilodite de vreme şi de om, cu marginea metafizică de un alb ireal, ce formează nemiloasa barieră care trece dincolo de puterea de înţelegere a omului. Oameni şi locuri ce se derulează în faţa ochilor mei ca într-un film, cu neînchipuit de bogate culori şi forme, în continuă alternare. Oameni ce mor şi se nasc în valuri neîncetate, mai mult sau mai puţin aceiaşi, într-o monotonie de viaţă repetată la nesfârşit. În toată această caducitate, devii conştient de un timp fără istorie.
Totul este impersonal. Istoria nu are sens aici, unde viaţa este prinsă de un trecut anistoric. Oamenii parcă trăiesc tot în vremuri trecute. În sensul că, cu cât ceva se schimbă mai mult, cu atât mai mult rămâne la fel. În asemenea condiţii, la ce e bună istoria? Şi apoi timpul este relativ. Şi totuşi, atâta tragedie, atâta singurătate şi suferinţă, atâta strălucire simbolică în atât de simple întâmplări! Adevărul e că eternul sufletesc al unor astfel de oameni se desfăşoară cu o regularitate matematică după cele mai stricte legi ale sale. Căci – nu-i aşa? – o viaţă are omul! Şi curând vom sărbători sfârşitul de an! Să ne bucurăm, aşadar, în faţa castronului de fasole. La mulţi ani!
21 Comentarii
Anonim
Acest editorial m-a lăsat mască :-0 Este, fara gluma, exceptional! Nici nu stiu ce sa mai adaug, cred ca nu mai e nimic de spus
Anonim
Preludiu la o …”depresie post-sărbători”!
Anonim
Depresia unui scriitor se transforma intr-o mare creație! Cei mai mari scriitori au fost depresivi.
Anonim
„Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoțesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par ființe stângace şi sfioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mişcă drumețul cu aripe !
Frumos cânva , acuma e slut a şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Si altul fără milă îl strâmbă schiopătând.
Poetul e asemeni cu prințul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
(Charles Baudelaire – „Albatrosul”)
Dora
Mi-a plăcut si mie foarte mult. Cad de simplu scrie, dar cat de adevărat exprimă!
MARIN
În timp ce la Consiliul, Județean, ne confruntăm cu salariați care au salarii colosale (în general peste 100 milioane net), nu se găsesc cele 350 lei (de către Consiliul Județean) pentru persoanele amărâte.
Răspunsul este simplu, dreptatea este pentru dulăi, nu pentru căței.
Plăcerea de a umili omul de rând de către Mafioții sistemului este nemăsurabilă.
În timp ce, omul de rând trăiește de pe o zi pe alta cu cei 350 lei, de multe ori întârzierea la plată făcând diferența dintre viață și moarte, nesimțiți de la Consiliul Județean, în frunte cu agentul 007, își văd de umplut buzunarele și burțiile cu sume imense pe lângă salarii nesimțite, aceștia fiind responsabili și cu robineții șpăgărelilor, corupției, etc.
Ganditorul
Dumnezeu a creat magarul si i-a spus : vei fi magar si vei lucra de la rasarit pana la apus,vei transporta desagii pe spatele tau,vei manca iarba ,nu vei avea inteligenta si vei trai 50 de ani.
Magarul a raspuns : voi fi magar ,dar 50 de ani este prea mult ,Da-mi doar 20 de ani.. si.Dumnezeu i-a dat.
Dupa care Dumnezeu a creat cainele si i-a spus : vei fi caine si vei avea grija de casa omului,vei fi cel mai bun prieten al lui,vei manca oasele pe care ti le v-a da si vei trai 25 de ani.
Cainele i-a raspuns: voi fi caine ,dar 25 de ani este prea mult,Da-mi 10 ani …si Dumnezeu i-a dat.
Apoi , Dumnezeu a creat maimuta si i-a spus : vei fi maimuta si vei sari din creanga in creanga ,v-a fi foarte distractiv si vei trai 20 de ani.
Maimuta a raspuns : va rog,20 de ani este prea mult,Da-mi 10 …si Dumnezeu i-a dat.
In cele din urma ,Dumnezeu a creat omul si i-a spus : vei fi om ,singura creatura rationala de pe fata pamantului,vei folosi inteligenta pentru a stapanii animalele,vei domina lumea si vei trai 20 de ani.
Omul a raspuns : voi fi om ,dar 20 de ani este foarte putin,da-mi Doamne 30 de ani pe care magarul i-a refuzat,cei 15 ani pe care cainele nu i-a vrut si inca 10 ani de la maimuta.Dumnezeu i-a dat si de atunci ,omul, traieste 20 de ani ca un om,se casatoreste si isi petrece 30 de ani ca un magar,munceste si duce greul casei ca un caine 15 ani,iese la pensie si petrece 10 ani ca o maimuta umbland din casa in casa de la un fiu la altul..
Eu as mai adauga ceva ce Dumnezeu a uitat sa spuna : Aveti grija de sanatatea voastra,ca doar o viata aveti !!
La multi Ani !
Anonim
Foarte corect! Să avem grijă de sănătatea noastră, că uite ce texte frumoase scriem când…avem grijă…
Anonim
Se spune că pe pământ există un echilibru în tot și în toate.
Președintele Consiliului Județean Dan Manu este angajat cu normă întreagă în 3 locuri diferite.
Acest individ „muncește” peste 24 ore (3 norme *8 ore / norma) într-o zi.
Și cum fiecare normă este bine plătită (suta de milioane / normă) că doar toate normele se efectuează la Stat, acest individ a descoperit fără vrerea sa perpetuum mobile de speța I pe și din buzunarul Statului și anume că într-o zi de 24 ore se poate lucra chiar și 25 ore.
Și cum s-a putut descoperi perpetuum mobile tot așa s-a descoperit de același individ, că banii în luna decembrie 2018 pot intra la timp, în buzunarele lui și acoliților acestuia , în timp ce pentru prostăvani care l-au votat pot să rabde întârzieri, că oricum sumele sunt mici, iar dacă mai moare câte unul de foame, nu-i bai, că doar rămâne mai mult cașcaval de furat.
Anonim
Păi stai domne, că e de bine. Dl Manu ridică media ,,per capita”. Hmm, ce cârcotași mai suntem!
Anonim
Este de bine!
Dar pentru ei, nu pentru noi cei care muncim de ne sar capacele.
Nu degeaba a apărut proverbul: nu putem noi să muncim pe cât pot ei să fure.
Anonim
Nu toată lumea poate fi agent 007.
Anonim
„Nu întotdeauna scriem aşa cum gândim”. O propoziție cu evident caracter anti-axiomatic , anti-dogmatic cu virtuți sigure inflamante şi ofuscatoare pt. mințile domoale/bube/ , dar concedate lui „cârpă ziua”/”carpe diem”/”trăieşte/(ți) clipa” (Epicur/istii) .Aşa precum, acum aproape un secol şi jumătate, Lobacevski-Bölay-Rimman ofuscau şi inflamau suprafața „spațiul bidimensional”( Euclid cu Postulatul său „veşnic/etern” al paralelelor- aşa de convenabil „Dictaturii”/Dictatului/Tiraniei), arâtând lumii/oamenilor, împietriți de groază, că orice unghi având „defect” , atât de cunoscut , „py”(22/7)”defectul oricărui unghi”, se naşte/EXISTĂ , real, o altă GEOMETRIE „Hiperbolizantă”! Cea mai inflamată/băşicată reacție la aşa o „blasfemie” o au şi azi cei pentru care eseistul (ziaristul) Gh. Savu scrie prevenitor că „nu avem dreptul să inducem stările noastre interioare cititorilor de bună credință”. (BON!!?)…
Ciescu
Iar ne bagi în ceața ta și ne tulburi la cap!
Anonim
Stai în „satul”(site-ul) tău ! Şi ca să nu-ti mai umpli capul senin şi să umbli cu „ceața” unora ca cei care au răvăşit „imaginea plană” („bălan-bălaie”) atât de „clar-obscură”(Euclid) asupra LUMII -Lobacevski , Bölay , Rimman , Einstein , Howking si alte genii , ți-am trimis fragmente din poemul lui Serghei Esenin (un geniu al poeziei universale) „Scrisoare De La Mama”, care a înmuiat până şi inimile de piatră ale matematicienilor , astrofizicienilor , cosmologilor (oameni !) care au cutezat să descopere „formulele”de la Începutul Timpului şi Universului , cu speranta că şi site-ul Argeşul (când revin, după Sărbători, redactorii-administratori) va publica …”aşa ceva”, dovedind ,încă o dată, umanism față de mințile mai domoale …La mulți ani , 2019 !
Coremi
Unde-i minte și prostie (multăăăă!) dacă nu chiar nebuneală. Oricum, ești mai potolit, lucrează tratamentul. Bravo! Multă sănătate, mulți ani!
Anonim
SCURSURI (MAHALALE) DE PRETUTINDENI , UNIȚI-VĂ ! – Întru mulți ani ! –
Ciescu
Mărcuță Bălăceancu, la mulți ani! Cu simpatie, sănătate și tratament eficient!
Anonim
Tratament lipsă, valoare zerooooooo!
Anonim
Unii sunt băgați in ceata, alții nu au simțul.realității. La multi ani!
Vasile
Felicitări pentru articol! Viața merge înainte! La mulți ani!