Drama de zilele trecute de la Piteşti, când un tânăr poliţist şi-a ucis copilul în vârstă de trei ani şi apoi s-a sinucis, continuă să şocheze. Pe bună dreptate, lumea se întreabă cum a fost posibil ca un astfel de om, apreciat la serviciu, dedicat activităţii de cercetare penală, mereu cu zâmbetul pe buze, să recurgă la un asemenea gest criminal. Cea mai superficială explicaţie, avansată „la cald”, a fost aceea că omul era un bolnav psihic nedepistat, iar de aici discuţiile – multe pe un ton acuzator – s-au îndreptat către Ministerul de Interne, mai exact către Poliţie. În faţa unei astfel de drame este pusă la îndoială calitatea testărilor psihologice. Şi nu e prima dată când se întâmplă asta.
Problema este însă mult mai complexă decât pare. Este şi motivul pentru care ziarul nostru a făcut apel la câţiva specialişti – sociologi şi psihologi – oameni abilitaţi să judece în profunzime acest gen de fapte, să intre în mintea unor astfel de oameni şi să ne explice şi nouă ce se întâmplă. Drept urmare, au apărut şi primele posibile răspunsuri. Ieri, de pildă, Codruţa Drăgan, psiholog clinician, ne spunea că un puternic stres existenţial poate face ca un om – structura sa de personalitate – să alunece într-o extremă sau în alta, provocând tulburări de moment. În cazul de faţă, divorţul, ruperea recentă a cuplului, a fost un stres atât de dureros, încât poliţistul nu a mai dorit să trăiască cu stigmatul de „bărbat înlocuit” şi a pus mâna pe armă, făcând moarte de om.
Pe de altă parte, profesia acestui tânăr de la Crimă Organizată presupune o structură masculină accentuată. Or, asta înseamnă activism, decizie, agresiune, atribute care, la un stres puternic, se pot manifesta la extrem. De aici şi agresiunea la extrem: poliţistul i-a tras un glonţ în cap copilaşului său şi apoi s-a sinucis în acelaşi mod. În 2012 – dacă vă mai amintiţi – un alt poliţist a deschis focul într-un coafor din capitală. El voia să se răzbune pe soţia lui. I-a luat şi ei viaţa, dar şi unei colege. Se poate preveni aşa ceva? Aceasta-i întrebarea…
E posibil, spun specialiştii. Dar cum? Doar prin evaluări periodice? Un sociolog ne-a spus că la admiterea într-o astfel de instituţie niciodată nu se face o selecţie corectă din punct de vedere psihologic. Şi că nici pe parcursul activităţii nu este realizată aşa-zisa „protecţie internă”. Adică nu sunt luate măsuri în cazul persoanelor care suferă din cauza unor drame familiale sau economice, evenimente ce le zdruncină echilibrul emoţional. Acelaşi specialist crede că nici evaluarea psihologică anuală nu ar fi în regulă, dat fiind faptul că unele teste sunt vechi de mai bine de 30 de ani, neadaptate şi nu se fac în profunzime.
Vedem şi noi prin filme că, la americani, poliţiştii care au probleme beneficiază de un coleg psiholog. Dar în primul rând ei sunt lăsaţi fără armă şi sunt trimişi în concediu. La noi, la români, se fac nişte teste pe hârtie şi atât. Or, mult mai importantă ar fi cunoaşterea în profunzime a persoanei la locul de muncă, ba chiar o alianţă profesională a acesteia cu psihologul.
Aici credem că suferă sistemul. Aici rămânem mai mereu dezarmaţi…
16 Comentarii
Goargăș
Vreți să vă spun eu adevărul (desigur, adevărul meu, subiectiv)?: trebuie să fie educate toate aceste structuri de forță (poliție, parchet, justiție, servicii, organele de control) în spirit umanitar, de normalitate și întrajutorare, că nu i-a născut și crescut mama lor masculi feroce/femei fatale, să stăpânească lumea, sunt la fel ca noi, merg la fel la toaletă, mănâncă la fel, fac dragoste la fel, se îmbolnăvesc la fel, ș.a m.d. În viața de zi cu zi ne întâlnim cu diverse specimene cărora nu poți să le mai ajungi cu prăjina la nas și care, când primesc o lovitură, li se răstoarnă tot sistemul de valori și nu mai știu cum să procedeze. Aici am vorbit în general, nu m-am referit la cazul în speță. Pentru uciderea copilului său, de aproape 4 ani, la vârsta când este un suflețel de om de o drăgălășenie care ne mângâie bucuria de a trăi, individul în cauză merită doar un dispreț infinit, indiferent dacă a fost sau nu bolnav psihic. Sper ca mama disperată să aibă puterea de a mai da naștere unui frățior.
Goargăș
Erată: ,,la cazul de față” în loc de ,,la cazul în speță”
Anonim
Eu cred ca e o rafuiala,o inscenare a criminalilor! Si de ce barbatul e de vina mereu,dar femea e (mamica dulce) care duce copilul de acasa????!!!
Aurel
Eu cred ca e o inscenare,o rafuiala in stil mafiot!!! Si de ce ma rog mereu barbatul ede vina? Femea de obicei e (mamica dulceaga) ,card duce copilul de scasa si-l da spre batjocura amantului???!!!
mihnea
De acord.Omul nu a fost bolnav psihic ci doar mandru.Mandria l-a coborat pe Lucifer din rai in iad,inger fiind.Pe strazi vedem astfel de oameni care conduc masini scumpe,au bani sau pozitie sociala si nu dau un ban pe ceilalti pe care i numesc saraci.
Anonim
Am onoarea („ştiu ce risc” că ies la raport în fața dumneavoastră !) ,dar : Oare câți din 1000 (o mie) de bărbați (soți şi păriți …”cu personalitate accentuată”) părăsiți de „femeia lor”(soție – care a divorțat şi „îşi reface viața” …cu alt bărbat – eventual, „tot cu personalitate accentuată”) îşi împuşcă cu pistolul „de serviciu” propriul copilaş de trei anişori …ca să se răzbune pe mama copilului care a divorțat de „ditamai” polițistul cu „venerabila” vârstă de 29 de ani şi apoi se si sinucide ?!?!…
În mod normal , răspunsul ar fi : „NICIUNUL” ! Deci, „explicația” cu …”cei care trec prin drame familiale (divorț ?!) şi economice…” devine ceea ce este „o făcătură” de scenarşti şi regizori care încearcă nu „să explice” , ci să-si bată joc… de noi !
Puiu
Nu sunt una dintre persoanele abilitate sa judece in profunzime ceea ce s-a intamplat ,dar sunt şocat.Explicaţia specialistului este la nivel de manual, din cauza vârstei care nu o ajută,iar cazul este foarte greu.Nu pot să-i dau crezare nici sociologului care a spus ca testele sunt vechi, că se fac anual…Din ceea ce spun specialiştii, aceasta oribilă crimă putea avea loc si la trei zile după testarea trecută cu succes de către poliţist. Ceea ce spune domnul Goargăş este adevărat şi are corespondenţă si in invăţământ ,sănătate,magistratură (toate cu litere mici pentru că aşa merită).Simt şi eu acelaşi dispreţ faţă de criminal şi in ziua inmormântării simţeam nevoia să-i trag un pumn aşa cum a făcut Onaca atunci când l-a găsit pe criminalul din Tarniţa cu copilul in braţe.Dar,poate greşeam, poate că a fost bolnav sau furia a fost foarte puternică.Nu am de unde să ştiu ,dar soţia lui ştie cel mai bine.NU vreau să îi aduc nicio invinuire, pentru Dumnezeu,dar dacă este adevărat că a ameninţat-o că va omorâ copilul nu trebuia să-l mai ducă la el pentru nimic in lume.Cuvintele mele poate că sunt grele pentru situaţia în care ea se află.Inţeleg durerea de nedescris a bunicilor,mai ales că unii şi-au pierdut şi copilul şi nepotul.Sunt convins că şi editorialul a fost scris cu nodul în gât şi nici eu nu am puterea să continui,mai ales că vreau să nu amplific durerea nemărginită a celor care trebuie să reziste.Nu mai vreau să aud niciodată de aşa ceva !In condiţiile actuale ,in care ura este pe primul loc in societate,trebuie să ne aducem aminte că avem nevoie de iubire.
Aurel
Eu cred ca e o inscenare,o razbunare in stil mafiot!!! Si de ce ma rog e barbatul de vina si femea e (mamica dulce)care-si duce copilul de acasa???!!!
Luiza
Lasati-o mai usor cu inscenare cu stil mafiot,a fost o razbunare clara a barbatului fata de sotia care l-a parasit.Cum ea era o fire foare iubatoare,implicata si mandra ca era mamica ,pentru sot razbunarea suprema a fost in primul lui rand uciderea copilului.
E clar ca soti au fost doua fire care nu se potriveau , pacat ca acest mariaj sa terminat cu o astfel de tragedie
Anonim
Am suferit si eu,m-am inbolnavit dupa divort.le urasc si le blestem pe toate care despart copii de tata si-duc de acasa,transformandu-i in sclavi ai amantului!!!De ce ma rog le piere dtagostea?Sunt niste saracii adevarate!!!!
Delia Dumitrica
Recunosc, fara doar si poate, ca scriu aceste cuvinte cu nodul in gât. Acest caz a starnit furia comunitatii pe buna dreptate. Nu-mi permit sa spun nimic in apararea sotului si nici a sotiei. Copilul acesta a fost victima unei casatorii care nu ar fi trebuit sa existe. Ca femeie, spun doar ca , daca sotul meu ar sugera, cel putin, ca ar fi in stare sa-i faca un rau copilului nostru, nu l-ar mai vedea . As sesiza imediat responsabilul de serviciu, al meu si al lui. Clar! In ceea ce priveste testarea psihologica, as adauga doar ca asemenea patologii nu se pot depista in momentul testarii; intrebarile respective sunt usor de fentat de o persoana inteligenta, deci reprezinta doar o justificare a serviciului prestat de psihologul unei institutii. Asemenea comportamente sunt generate de stimuli care , la momentul testarii, nu au existat, deci nu puteau fi sesizate, nici macar intuite de psiholog. Un comentator spunea ca sunt “invechite “; asa este, sunt desuete, fiindca nu mai sunt in concordanta cu realitatea sociala ,cu mijloacele de informare/dezinformare actuale. Sa nu uitam ca acele teste au fost concepute in timpuri in care modelul social era cu totul altul, nu acela oferit azi din abundenta de catre retelele de socializare incontrolabile. Astfel, oamenii se pot “inspira” mult mai usor in a face rāu decat in a face bine tocmai din cauza rāsturnarii unui sistem de valori “perimat “ si inlocuit cu unul extrem de nociv al zilelor noastre. Departe de mine gandul de a apara pe cineva, repet. Incerc sa spun, cu disperare, ca trebuie sa modificam unitatile de masura ale comportamentului uman in toate formele sale, de la copii la adulti, lucru care ar trebui sa se reflecte vizibil in cariera militarilor. Atunci cand seful unui departament afla ca unul din subordonati are probleme de familie, trebuie sa dispuna imediat, cu prioritate, asistenta psihologica, iar , ca masura preventiva, sa i se suspende dreptul de a purta arma, pana la rezolvarea situatiei conflictuale. Prezenta unei arme disponibile 24 din 24 confera oamenilor labili (psihic) o atitudine de judecator, de justitiar care nu trebuie sa dea socoteala nimanui pt. faptele sale.
Delia Dumitrica
Erata: unitati de masura a comportamentului…
Anonim
Am urmărit cu interes fiecare comentariu și explicație data de specialiști ce încearcă sa descifreze labirintul mintii umane și implicit fapta îngrozitoare comisă de domnul Marius (îi spun domn deoarece împrejurările în care ne-am cunoscut dădeau senzația unei persoane amabile și cu un nivel de inteligenta mult peste media persoanelor ce le poți intalni intr-un cazino).Aceata este problema pricipala (în opinia mea eu însumi fiind jucator)domnul Marius era jucător și spun ăsta deoarece ne-am întâlnit de nenumărate ori în cazino amândoi fiind împătimiți ai jocului de ruleta.Acest viciu distruge absolut tot atât persoana dependenta cât și persoanele ce intra în contact cu ea cel mai afectați fiind familia. (Persoanele dependente sau care au în familie jucători știu exact la ceea ce mă refer).Consider ca toate acțiunile premergătoare acestei oribile fapte au punct de plecare în dependenta fata de jocurile de noroc ce se acutizează o data cu trecerea timpului și persoana în cauza devine o „bomba cu ceas”.Jocul de ruleta sau slot macine (pacanelele) nu îți afecteze doar bugetul ci Îți distruge respectul de sine,implicit tot ce deriva din nerespectarea promisiunilor și angajamentelor fata de sotie,părinți,copii,prieteni și abia apoi societate.Cat timp societatea nu își apără indivizii de aceasta noua și necruțătoare BOALA (în opinia mea mai periculoasa decât drogurile prin amploarea urmarilor)vom continua sa avem asfel de cazuri.FIECARE DEPENDENT ESTE UN POTENȚIAL criminal sau sinucigaș la untr-un final
Aurel
Sa fim atenti ca matriarhatul va aduce lumea la pieire !!! Crestinismul este Patriarhal!!!
Anonim
Jenant !
Gabriel Lixandru
Vă mulţumim pentru toate aceste comentarii.