„În zece ani, România nu mai contează dacă nu schimbăm strategia Educaţiei!”

Avioanele pleacă burduşite cu români la muncă în străinătate, aşa cum plecau, cândva, autobuzele cu români în ţara lor. Acesta este unul dintre amarele (şi multele) adevăruri rostite, ieri, la emisiunea „Subiect de presă” de la „Antena 1” Piteşti, realizată de Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, invitatul ediţiei fiind prof. univ. dr. Ovidiu Puiu, rector al Universităţii „Constantin Brâncoveanu” Piteşti.

Corelare

Ne pleacă tinerii din ţară, inclusiv cei cu studii superioare, pentru că se pregătesc cel puţin trei ani la facultate într-un domeniu şi în România nu-şi găsesc corespondentul pe piaţa muncii. Cu mulţi ani în urmă, învăţământul superior din România a fost racordat la sistemul Bologna (parcursul de studii 3 ani licenţă +2 ani mater + 3 ani doctorat). A fost o alegere inspirată sistemul occidental? Ovidiu Puiu răspunde: „Nu a fost o alegere inspirată această centrare către un singur mod de organizare a învăţământului românesc, adică sistemul Bologna. Sistemul din ţara noastră n-a fost pregătit pentru o astfel de organizare a învăţământului. În Europa numeri pe degetele de la o mână universităţile care au mers numai pe Bologna. Sistemul Bologna e doar o mică părticică în ceea ce înseamnă ansamblul cauzelor care au generat această poziţie total nefastă, păguboasă a României, a doua ţară pe planeta Pământ, din punct de vedere al migraţiei forţei de muncă. Situaţia este tragică. În România nu există o corelare între ceea ce se cere cu adevărat piaţa forţei de muncă astăzi şi ceea ce formăm. Noi, astăzi, culegem ce am sădit: sistemul Bologna. Rezultatele pe care le avem azi în piaţa forţei de muncă din perspectiva calificării, această migraţie agresivă – cu care niciodată România nu s-a confruntat pe timp de pace! – este ceea ce ne-am făcut noi cu mânuţele noastre: o necorelare între piaţa forţei de muncă şi educaţie, o stigmatizare a învăţământului românesc.”

Restructrare

Lipsa specialiştilor în domenii precum IT, construcţii, medicină etc. este simţită şi la nivel de minister, fie el al Muncii sau al Educaţiei. Ce e de făcut? Ovidiu Puiu răspunde: „Toată lumea se vaită că nu există specialişti. Din păcate, o restructurare a strategiei – în special a învăţământului – doare şi deranjează. Dar se impune. E obligatorie! Altfel România – nu vreau să fiu fatalist! – cred că, în următorii zece ani, maximum, nu mai are nicio şansă, nu mai contează în ceea ce înseamnă unul dintre principalii factori ai progresului şi ai competitivităţii la nivel regional şi global, şi anume calitatea resursei umane. Lucrurile complicate sunt făcute din lucruri simple. Strategia este apanajul statului. Noi, jucătorii privaţi – indiferent din ce domeniu am fi – suntem, până la urmă, piese în acest puzzle pe care politica statului îl creează pe fiecare domeniu, subdomeniu şi de foarte multe ori nu se gândeşte foarte mult la ceea ce înseamnă încurajarea unui tip de activitate, care poate să genereze un anumit tip de specializare”.

Finanţare

Soluţii? Plecând de la un exemplu, domeniul construcţiilor, foarte căutat, Ovidiu Puiu răspunde: „Măresc finanţarea per student – chiar pot să zic că o dublez – creez mai multe locuri gratuite în domeniul în care eu, statul român şi piaţa forţei de muncă, am nevoie, nu le neglijez pe celelalate – ci le avantajez şi pe acelea. Este o chestiune de interes naţional, de securitate naţională, într-o Românie în care migrează mai mult de jumătate din forţa de muncă activă; şi – o spun cu tristeţe – cred că partea superioară a piramidei nu mai lucrează în ţară! Lucrurile se deplasează într-o parte descendentă, cât se poate de gravă! Nu e vorba de nicio conspiraţie. E un joc concurenţial. Numai noi ne putem face bine!”

Cheie

În reforma învăţământului cine este cheia? Ovidiu Puiu răspunde: „Patru jucători importanţi: familia, şcoala, statul/factorul decizional şi angajatorul. Dacă nu există o abordare unitară şi într-o corelare, lucrurile nu au cum să evolueze. În zece ani, România nu mai contează dacă nu schimbăm strategia Educaţiei! Ca să însănătoşim sistemul trebuie să ne aşezăm la aceeaşi masă: factorii politici, tehnocraţii, profesorii de la şcoala gimnazială până la şcoala doctorală…”

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio