Calendaristic, vara a luat sfârşit. Tragem linie şi – vorba proverbului – cele rele să se spele, cele bune să se-adune. Deci, să socotim: în Argeş (doar) au început câteva proiecte de reabilitare cu fonduri europene a unor obiective – Cetatea Poenari, Muzeul Judeţean, Galeria de Artă, Spitalul Brădet şi „Casa Albă”. Iar la Piteşti au fost reparate două străzi şi, în sfârşit, Grădina de vară a prins… vara cu porţile deschise. Cam astea-s cele bune, pe care le mai lăsăm să se-adune…
Cele rele? Am vrea noi să se spele… Cu ce să începem? Iar cu corupţia? Păi, ce să facem dacă ea a rămas în gena unora, în pofida faptului că, de la un timp, se încearcă tratamente dure pe bază de DNA?! Gura lumii vorbeşte că pe la anumite primării unele licitaţii se dau tot cu dedicaţie, caietele de sarcini fiind „aranjate” din timp pe bază de şpăgi grase şi cârdăşii de tot felul.
Este şi motivul pentru care un articol publicat zilele trecute în ziarul „Argeşul” şi intitulat „Anticorupţia vine la Primăria Piteşti” a stârnit reacţii imediate. Noi scriam că, de fapt, este vorba despre un proiect „anticorupţie” cu fonduri europene, prin intermediul căruia peste 200 de angajaţi din cadrul Primăriei vor fi şcoliţi de către o echipă de experţi în domeniile contabil, audit financiar, juridic, asistenţă socială şi chiar IT, ideea fiind creşterea nivelului de etică şi integritate a respectivilor funcţionari publici. În acest context, replica unui cititor a sunat ca o sentinţă: „Este culmea ca lupul să se şcolarizeze pe bani europeni ca să nu mai mănânce oi”. Şi nu credem că omul se referea neapărat la Primăria Piteşti când amintea despre năravul lupului care nu se schimbă niciodată…
Doi. Pesta porcină. N-o mai luăm şi noi de la capăt cu povestea asta! Aşteptăm, însă, de la o zi la alta, să ni se spună că boala virală a ajuns şi în Argeş şi că – aţi ghicit! – trebuie să omorâm toţi porcii din judeţ. Păi, nu ăsta-i mersul, nu asta-i politica? Cu tot tragismul situaţiei, românul a scos şi un banc pe această temă. Cică un fermier, cu privirea spre cer, a spus: O, Doamne, m-ai ascultat, dar n-ai înţeles: nu porcii ăştia trebuiau să moară…
Subiectul respectiv stârneşte şi comentariile amare ale unor cititori ai ziarului nostru. Domnul Puiu, de pildă, ne scrie că şi producţia mare de roşii deranjează, fiindcă a apărut o molie care le distruge. Omul întreabă ironic: „Oare, grâul românesc nu are nitriţi, ceva, dar mălaiul? Dar brânza? Întreb, că am auzit că au început caprele să plângă, iar oile să râdă. Oare cineva râde de noi?”. Cel mai tare o fac, probabil, curcile…
Trei. Ziua limbii române. Păi, ce, limba română are o zi? Când? Pe 31 august? Şi e importantă? La ce? La tot! Nu intrăm în prea multe detalii. Are, oare, rost să le explicăm celor care au lipsit la orele de gramatică şi care ne stâlcesc graiul că limba noastră este „însăşi floarea sufletului etnic al românimii” (Mihai Eminescu”), „e cartea de nobleţe a unui neam” (Vasile Alecsandri), „este patria mea” (Nichita Stănescu)? Are rost? Nu. Acum trăim după alte „modele”. Nu mai stăm într-un loc, ci într-o „locaţie”, nu ne mai mutăm, ci ne „relocăm”, nu mai depunem un curriculum vitae, ci un „sivi”. În plus, acum spunem „legea care am propus-o”, în loc de „legea pe care…”. Şi cărţile „care le-am citit”. Pe care nu le-am citit, mai corect. De-aia râd de noi şi curcile…

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio