Celebra zicală cu „antrenorul e de vină”, care a dat şi titlul unei cărţi, s-a dovedit a fi mai actuală ca oricând în ceea ce priveşte ultima ediţie a ligii a 2-a la fotbal.
Laurenţiu Roşu, un antrenor longeviv, după standardele Mioveniului
Doar cinci combatante au încheiat sezonul cu acelaşi antrenor pe bancă cu care proniseră la drum la startul campionatului: FC Hermannstadt Sibiu (Alexandru Pelici), Sportul Snagov (Valeriu Răchită), CS Afumaţi (Vasile Neagu), Chindia Târgovişte (Nicolae Croitoru) şi Dacia Unirea Brăila (Alin Pânzaru).
Nu întâmplător, dintre aceste cinci formaţii care au ales stabilitate pe banca tehnică, una a promovat direct (FC Hermannstadt), iar cealaltă a mers la barajul de promovare (Chindia).
În ce priveşte echipele argeşene, FC Argeş Piteşti s-a încadrat undeva în jurul mediei campionatului. Echipa a avut pe bancă trei antrenori de-a lungul întrecerii.
CS Mioveni, însă, deţine recordul ligii secunde la antrenori mătrăşiţi, şi cu rost, şi fără. Galben-verzii au început campionatul cu antrenorul Florin Marin ca „principal”, care din etapa a 7-a fost înlocuit cu fostul golgeter dinamovist Adrian Mihalcea.
Acesta nici n-a apucat bine să-şi desfacă bagajele, că a trebuit să le împacheteze la loc, fiind demis după numai trei etape. A venit apoi fostul căpitan al echipei, Mihai Olteanu, care a stat doar două etape pe bancă, înlocuit fiind cu Laurenţiu Roşu.
Care a plecat şi el, după 14 etape (asta, la Mioveni, se cheamă longevitate), fiind adus în locul său actualul tehnician, Iordan Eftimie.
Ar mai merita spus că unul din antrenorii care pregătiseră anul trecut pe CS Mioveni, dl Alexandru Pelici, dat afară pe motiv că n-a corespuns cerinţelor, a mers la FC Hermannstadt.
Formaţie cu care a promovat la pas în prima ligă, care a bătut măr pe fcsb în Cupa României şi care a fost finalistă a Cupei, în ultima ediţie.
