E greu să ai încredere în opinia publică de la noi. Democraţia actuală ne-a arătat cu prisosinţă cât de uşor se pot naşte aşa-zisele curente de opinie publică. În primul rând, mare public, cum i se spune populaţiei, e dispus să creadă orice sau aproape orice, cu o singură condiţie: minciuna, demagogia şi cancanul să fie servite verosimil. În al doilea rând, un politician aflat în partidul de guvernământ nu-l va crede niciodată pe un politician aflat în opoziţie, deoarece curentele politice îşi au propriile interese, creând în sânul opiniei publice simpatii sau antipatii dintre cele mai radicale. Sunt curente care spun atât de multe, dar judecă atât de subiectiv, încât creează tot felul de invidii şi răutăţi personale, dar şi degringoladă socială. Şi astfel, cu prestigiul zilnic scăzut, cu autoritatea mereu discutabilă, curentul politic trece astăzi prin politicianismul ieftin al interesului personal şi de grup.

Pe de altă parte, dacă opinia publică îşi are sursa în societatea civilă, curentele politice se formează în Parlament. Atunci când curentele politice se întâlnesc cu opinia publică nu există politician, partid sau guvern să le facă faţă. „Miting mediocru” sau „#rezist” este cutuma întâlnirii dintre curentele politice cu opinia publică. Un exemplu de o astfel de întâlnire ni-l oferă ziua de azi, când va fi dezbătută şi votată moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Dăncilă, în timp ce, după declaraţiile unor lideri de la USR, pe străzile Bucureştiului vor manifesta, în sprijinul moţiunii, 10.000 de oameni. Întâlnirea de astăzi între opinia publică şi curentele politice nu se bucură însă de organicitate, pentru că moţiunea va fi votată în funcţie de interesul personal al fiecărui parlamentar, iar liderii celor 10.000 de oameni se pare că nu sunt chiar ceea ce pretind. E adevărat, opoziţia străzii a reuşit să tulbure societatea cu manifestările ei agresive – deputatul PSD Nicolae Bacalbaşa a fost îmbrâncit la o recentă manifestaţie de stradă. Dar ce facem cu opoziţia din Parlament? Ce facem cu Ludovic Orban? Acest lider pare desprins total de realitate. Alături de acest motiv se mai poate adăuga încă unul. Anume că momentul ales pentru moţiune este lipsit de inspiraţie politică. Ar mai fi trebuit încă puţină răbdare până când opinia publică favorabilă căderii guvernului s-ar fi putut întâlni şi cu un curent parlamentar la fel de favorabil şi de puternic. Cum să răstorni un guvern cu trei zile înainte de creşterea pensiilor? Opoziţia ar fi trebuit să aştepte un moment favorabil astfel încât o astfel de moţiune să treacă.

Prin urmare, moţiunea de cenzură este lăsată pe seama disputei parlamentare. Astfel că ea va sfârşi, vorba lui N. Iorga, cu pupatul parlamentarilor între ei, pentru că toţi aceştia sunt mânaţi de interese personale şi vor vota în funcţie de aceste interese. În actuala conjunctură politică, aşadar, vor fi chiar parlamentari liberali care vor vota împotriva moţiunii, pentru a nu-şi risca actuala poziţie politică din Parlament. Şi astfel, tezaurul convingerilor politice va cădea sub tirania intereselor personale.

Aşa se formează astăzi curentele politice, aşa se naşte şi cealaltă legendă: opinia publică. Drept consecinţă, aproape tot sistemul politic e un cerc vicios, care poate fi redus la o singură schemă: interesul dictează, curentul se naşte şi votul apare. La drept vorbind, aproape toţi oamenii noştri politici sunt „marionete ale interesului personal”, cum le spune N. Iorga. Deci „marionetă” este Ludovic Orban, celebru prin retractări, reveniri şi contraziceri; argeşeanul Adrian Miuţescu, a cărui viaţă politică a fost în continuă schimbare de principii şi conjuncturi. Mai mult, cei din UDMR sunt în continuu salt de la o credinţă la alta, numai pentru a-şi atinge obiectivele politice propuse. Din acest sistem, aşadar, un singur factor e pe deplin eliminat: convingerea. Profilul sufletesc şi intelectual al convingerii politicienilor, dacă se găseşte în contradicţie cu interesul personal al acestora, e destinat să dispară. Ideologia de partid s-a isprăvit; politicienii nu mai luptă pentru un crez, ci se străduiesc exclusiv pentru interesele lor personale şi de grup. Drept care, se iese în stradă şi se manifestează pentru că se apropie alegerile europarlamentare, iar cei de la Bruxelles trebuie înlocuiţi.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio