Primarul localităţii, Evlampie Alecu, este la al doilea mandat, iar înainte a ocupat şi funcţia de vice-primar timp de alte două mandate.

În cei 15 ani de când se află în aceste poziţii, primarul Alecu a realizat că pentru a reuşi să ţină conectată comunitatea la cerinţele viitorului trebuie făcute investiţii rapide şi majore, în special în infrastructură, dar a şi întrezărit faptul că unul dintre pilonii dezvoltării comunei Brăduleţ îl reprezintă chiar trecutul acestor oameni şi locuri:

”Istoria bogată a localităţii noastre, tradiţiile conservate aici de sute şi sute de ani trebuie să fie modul de a ne promova comunitatea, modul prin care ne putem dezvolta. Alţii nu au ce avem noi şi totuşi au reuşit printr-o bună strategie să fie cunoscuţi de multă lume, să atragă bunăstarea. Şi Festivalul Caşcavalului este modul prin care ne vom face din ce în ce mai cunoscuţi. Investiţiile vor veni şi ele şi Brăduleţul va fi întotdeauna în rândul celor mai cunoscuţi”, ne-a declarat primarul Evlampie Alecu.

Prezentare

Străbătută de râul Vâlsan, comuna Brăduleţ este situată la o distanţă de 25 km de oraşul Curtea de Argeş şi 55 km de municipiul Piteşti. Accesul dinspre Curtea de Argeş se face pe DN73C, urmând ca la Muşăteşti traseul să fie deviat la stânga, pe drumul judeţean 703I.

Varianta cea mai scurtă pentru cei care au ca punct de plecare municipiul Piteşti constă în parcurgerea a 17 km din drumul naţional care duce spre Curtea de Argeş, după care în comuna Merişani se virează la dreapta pe DJ703I, traseul rutier fiind următorul: Piteşti- DN7C(17,5km.) până la Merişani- viraj la dreapta până la intersecţia către Curtea de Argeş – continuare linie traseu pe DN73C(2,3km) până în comuna Muşăteşti – viraj la stânga pe DJ 703I(6,7km)până în comuna Brăduleţ.

Comuna ocupă o suprafaţă de 4.900 ha, are o populaţie de peste 2.100 de locuitori şi este formată din nouă sate: Piatra, Ungureni, Slămneşti, Uleni, Galeş, Aluniş, Cosaci, Brăduleţ şi Brădet.

Pretutindeni, te înconjoară păduri de fag, mestea­căn, plop, frasin şi conifere, printre care îşi fac loc mici livezi de pruni şi meri, întregind frumuseţea peisajului.

Fauna şi flora regiunii sunt foarte bogate, cuprinzând cele mai diverse specii montane. Oriunde te îndrepţi, găseşti frumuseţi ale naturii, rezervaţii naturale precum şi vestigii istorice şi culturale.

Pe cursul Vâlsanului, în apropierea izvoarelor aces­tuia, sunt urme de populare încă de timpuriu, o dovadă fiind vestigiile arheologice ce datează încă din paleolitic.

Poziţia favorabilă, apărată de urgiile naturii, a determinat, probabil, o locuire continuă, deşi primele atestări documentare ale unor aşezări în zonă apar abia în secolul al XVI-lea.

Populaţia comunei este astăzi rezultatul sintezei dintre cea locală, românească şi cea venită de peste munţi, transilvăneni fugiţi de perse­cuţiile autorităţilor austro-ungare de acolo.

Renumele comunei, pe lângă cadrul natural excep­ţional, încântător prin pitorescul locurilor şi produsele gastronomice unice în lume, este dat şi de izvorul cu apă minerală.

Iniţial puţin cunoscut de localnici şi nefolosit din cauza mirosului persistent de pucioasă, acesta a fost descoperit din întâmplare şi a stat la baza construirii băilor din Brădet, astăzi spital de recuperare pentru băi reumatice (Spitalul de Recuperare Balneo – Fizio – Terapeutică).

Efectele benefice ale acestor ape în tratamentul afecţiunilor renale, hepatice, gastrice, metabolice, reumatice sunt recunoscute şi apar ca urmare a utilizării lor în cadrul tratamentelor de recuperare fizio-terapeutică ce se efectuează în Spitalul Brădet.

Teritoriul comunei Braduleţ este amplasat preponderent în spaţiul Subcarpaţilor argeşeni la contactul cu structurile de tip carpatic beneficiind de „adapostul” Carpaţilor Meridionali în nordul judetului Argeş. Satul Brăduleţ s-a numit în Evul Mediu Brătienii de Sus, topic care consta dintr-un nume propriu-zis, „Brătieni”şi un determinativ, „de Sus”, cu rol de a fixa situaţia topografică.

Nevoia de a recurge la determinative apare in Evul Mediu, când se modifică raporturile de proprietate, satul divizându-se în două părţi, ambele păstrând vechea denumire.

Pentru deosebirea celor două comunitaţi s-a adaugat la fiecare un determinativ geografic, rezultand satele Brătienii de Sus şi Brătienii de Jos. După aşezarea pe domeniile mânăstireşti a grupurilor venite din Ardeal, oiconimul Brătienii de Jos tinde să fie înlocuit cu Galeşu, toponim impus de noii sosiţi, care aminteşte locul lor de provenienţă .

Brădet

Primul toponim atestat documentar pe teritoriul actualei comune Brăduleţ este Brădetu. Documentul care îl menţionează a fost emis de voievodul Ţării Româneşti Radu cel Mare în cancelaria sa de la Târgovişte la 14 mai 1506.

Actul întareşte preotului Aldea, fiilor şi nepoţilor săi proprietăţile din Crăstineşti, Săratul din Jos, Topile, Valea Fântânele şi muntele Prislop.

În acest context este atestat un schimb de pământ între această familie şi călugării mănăstirii din Brădetu. Călugării au oferit lui Iuga şi lui Maican un loc de casă în schimbul unei suprafeţe de pământ. Aşadar, documentul sugerează că la începutul secolului al XVI-lea, în afara mănăstirii exista o familie care avea proprietaţi în zona.

Dacă locul de casa primit de la călugări a fost sau nu pe teritoriul actualului sat Brădetu este greu de precizat, cu atât mai mult cu cât proprietăţile mănăstirii erau extinse, depăşind perimetrul Văii Vâlsanului.

Galeşu

Prima menţiune a oiconimului Galeşu, de origine transilvăneană, datează din 7 martie 1787, când Grigore Sidiş de la Mitropolia Ţării Româneşti scrie lui chir Ghenadie de la mânăstirea Aninoasa. Actul este un raspuns afirmativ la cererea locuitorilor satului Corbi de a li se arenda iarba de pe moşiile Muscel, Scondile şi Galeşu.

Aşadar, deşi nu există un document care să indice aşezarea românilor din Transilvania pe proprietăţile mânăstireşti din Bratienii de Jos, este cert ca ea s-a produs în a doua jumatăte a secolului al XVIII-lea cel mai probabil între anii 1760-1780.

De altfel, la scurtă vreme după emiterea hrisovului lui Grigore Ghica, prin care stabilea condiţiile aşezării românilor transilvăleni pe moşiile ecleziastice, domnul Constantin Racoviţă autoriza mânăstirea Argeşului să aduca în satul Suhaşului din judeţul Valcea „oameni străini din Ţara Ungurească câţi putea de mulţi şi să-i aşeze pe cea mai sus numită moşie „.

Un proces similar s-a petrecut în cazul Galeşului. Documentul din martie 1787 mentionează moşia cu numele Galeşu a mânăstirii Aninoasa. Abia în 1804 este atestată moşia Galeşu a schitului Brădetu. Rezultă ca a venit un grup masiv care s-a scindat în două, unii ocupând o parte a teritoriului deţinut de mânăsterea Aninoasa în Bratenii de Jos, iar alţii teritoriul învecinat, care aparţine schitului Brădetu, metoh al mânăstirii Argeş.

Nu este exclus să fi venit două grupuri distincte din aceeaşi regiune a Transilvaniei, ultimul poposind la câţiva ani după sosirea celui dintâi.

Alunişu

Topicul Aluniş, Alunişu, s-a născut din termenul cu care este denominat arbustul alun, la care s-a adaugat terminatia „iş”, „işu”. Pe teritoriul României, localităţile care poartă nume derivate din denumirea unor plante sunt numeroase. Atestat documentar la 30 mai 1558, topicul desemna la început un teren arabil al cărui nume se datora, foarte probabil, vecinătăţii cu un crâng de aluni.

Terenul a fost cumparat de Roşca de la Tatu Laza cu suma de 150 aspri, împreună cu o livadă din Crângure, proprietatea lui Costea, pentru care a plătit 75 aspri.

Pe măsura populării lui, Alunişu a devenit cătun, recenzat separat abia în 1912. La recensământul general din 1930, el este inclus satului Brătieni, împreună cu Roşeşti şi Cosaci.

La 6 aprilie 1941, cu 14 clădiri şi 33 locuitori, este recunoscut ca sat de sine-stătător, fără a avea administraţie proprie.

Piatra

Oiconimul Piatra, singur sau însoţit de determinative diverse este larg răspândit pe teritoriul României. În unele cazuri este derivat din antroponimul Petru, iar în altele arată o însuşire a locului.

Toponimul Piatra de pe teritoriul actualei comune Brăduleţ cunoaşte prima atestare documentară la 14 ianuarie 1591.

Hrisovul emis de domnul Ţarii Româneşti, Mihnea Turcitul, este un act de proprietate care arată că popa Radu şi fiii săi au cumparat mai multe terenuri din Brătianii de Jos, printre care se numără şi Piatra.

Treptat pe terenul arabil s-au construit case, născându-se în acest fel cătunul Piatra al satului Brătienii de Jos, devenit mai târziu sat de sine-stătător.

Ungureni

Numele satului provine din substantivul „ungureni”, termen folosit pentru a desemna persoanele venite din Ardealul stăpânit de unguri. Topicul Ungureni, singur sau însotit de un determinativ, este des întalnit în Ţara Românească.

Naşterea satului este în relaţie cu aşezarea pe pământurile mânăstirilor Argeş şi Aninoasa din Brătienii de Jos a unor români ardeleni, nevoiţi să părăsească Transilvania din cauza persecuţiilor de natură religioasă declanşate de autorităţile hasburgice, după promovarea unirii ortodocşilor cu biserica Romei (şi întemeierii Bisericii Greco-Catolice).

Încă din timpul domniei lui Constantin Brancoveanu li se permite unor „ungureni” să se aşeze pe teritoriul judeţului Argeş.

Cosaci

Numele satului Cosaci este derivat din antroponimul Cosac, iniţial poreclă provenită din denumirea unui peşte. Oiconimul Cosaci este aşadar la origine un nume de grup, Cosacii fiind urmaşii lui Cosac. Numărul moşnenilor din zonă care purtau acest nume era în secolul al XIX-lea semnificativ.

Slămneşti

Satul poartă numele unui grup, iniţial porecla provenită din termenul slamna, cu semnificaţia om slab. Înregistrat la recensămintele din 1930 si 1941 cu o populaţie constantă din punct de vedere numeric – 231, satul aparţine administrativ comunei Brătieni şi apoi Brăduleţului.

Uleni

Satul Uleni este atestat documentar în 1809, în forma Ulieni, în inventarul bunurilor aflate în posesia mânăstirii Aninoasa , în perioada 1796-1810, numit Condica lui Dositei, de la numerele egumenului în timpul căruia a fost întocmit.

A fost iniţial un teren aflat în proprietatea mânăstirii Aninoasa şi apoi a Episcopiei Argeş, transformat odată cu popularea lui în cătun al satului Brătienii de Jos şi apoi în sat propriu-zis. La recensământul din 1930 a fost înregistrat cu 161 locuitori, numarul lor scăzând la 140 în 1941. Din 1950 este sat al comunei Brăduleţ.

Aparatul Primăriei:

Primar: Alecu Evlampie

Viceprimar: Stan Ion

Secretar: Panaitescu Cristinel-Călin

Contabil: Dinu Cristina

Suprafaţă: 4852 ha

Intravilan: 183 ha

Extravilan: 6449 ha

Populaţie: 1860

Gospodării: 2082

Nr. locuinţe: 1355

Nr. grădiniţe: 1

Nr. şcoli: 1

Numele localităţilor aflate în administraţie: Brăduleț, Aluniș, Cosaci, Brădetu, Galeșu, Slămnești, Uleni, Ungureni, Piatra

Aşezarea geografică:

Comuna Brăduleț se află în nordul judeţului Argeş pe malurile râului Vâlsan

Activităţi specifice zonei:

Pomicultură

Creșterea animalelor

Activităţi economice principale:

Creșterea animalelor

Prelucrarea laptelui: Cașcavalul de Brădet este specific zonei și unic în lume

Obiective turistice:

Pensiuni turistice

Muzeul sătesc Galeş, înființat în 1976

Schitul Brădetu este o veche mânăstire a Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului fiind ctitoria Domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân

Biserica cu hramul Sf. Constantin şi Elena – sat Galeş

Biserica cu hramul Sf. Sfinţii Trei Ierarhi – sat Brăduleţ

Biserica cu hramul „Înălţarea Domnului” există din anul 1397- sat Brădet

Crucea de Piatră- sat Brăduleţ – 1650

Staţiunea balneo-climaterică Brădet

Trasee turistice montane pe Valea Vâlsanului

Acces către Vârful Moldovanu

Evenimente locale:

Festivalul cașcavalului de Brăduleț, anual în iunie

Târguri anuale tradiţionale:

-20 iulie (Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie, satul Brădetu)

-27 iulie (Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, satul Galeșu)

-8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului, satul Brăduleț)

 

Facilităţi oferite investitorilor:

Impozite scăzute pe terenuri și clădiri

Introducerea apei curente în viitorul apropiat

Activităţi în agroturism profitabile

Terenuri ieftine

Drumuri accesibile

Mediu nepoluat

Resurse naturale considerabile

Ape termale

Proiecte de investiţii:

Asfaltare de drumuri

Înființare rețea de alimentare cu apă și canalizare.

 

Festivalul Caşcavalului de Brăduleţ – emblema localităţii

Prima ediţie a Festivalului Caşcavalului a fost organizată la sfârşitul lunii septembrie în 2008, în satul Galeş. Manifestarea care a adunat toată suflarea comunei a ţinut două zile, sâmbătă şi duminică, la eveniment fiind invitaţi să participe 30 de producători de caşcaval şi alte brânzeturi, atât din comuna Brăduleţ, cât şi din localităţile învecinate şi din Siliştea, judeţul Sibiu.

„Poftiţi la noi, pe culmi de deal,

Poftiţi, gustaţi din caşcaval

Şi lăudaţi să fie cei ce-ascund în el

O trudă mare şi un mare zel!” – acesta a fost motto-ul sub care s-a desfăşurat primul festival al Caşcavalului de Brăduleţ.

 

Festivalul Caşcavalului s-a vrut a fi o manifestare menită să promoveze tradiţiile şi obiceiurile locului, elementul central al evenimentului fiind deliciosul produs în care sătenii din Brăduleţ sunt adevăraţi maeştri.

Astfel, cei care au răspuns invitaţiei autorităţilor locale au avut parte atât de un festin al aromelor şi al gusturilor desăvârşite ale brânzeturilor produse în gospodăriile localnicilor, cât şi de o adevărată serbare câmpenească, cu o paradă a portului popular specific zonei şi spectacole de muzică populară susţinute de formaţiile locale – ansamblul „Datina Păstorilor” din Galeş şi formaţia de fete a Căminului Cultural Brăduleţ – dar şi de artişti şi ansambluri folclorice din Curtea de Argeş, Sălişte (Sibiu) şi Sighişoara (Mureş).

Evenimentul s-a bucurat de un real succes şi a reprezentat o demonstraţie a hărniciei oamenilor acestor locuri, care scot din mâinile lor pricepute produse tradiţionale de excepţie.

De altfel, personalităţile prezente la prima ediţie a Festivalului Caşcavalului şi-au exprimat unanim opinia ca marca de Brăduleţ să devină brand şi să-şi câştige celebritatea pe plan internaţional.

A fost doar începutul, pentru că autorităţile locale şi-au propus ca Festivalul Caşcavalului să devină o tradiţie, care să se perpetueze an de an, asemeni deliciosului produs al cărui meşteşug locuitorii comunei Brăduleţ l-au transformat într-o adevărată artă.

În anul 2012, evenimentul este reînviat în cadrul unui proiect de promovare a potenţialului turistic, tradiţional şi gastronomic al comunei Brăduleţ, cu scopul de a fi perpetuat, astfel încât Festivalul să devină o manifestare anuală.

Festivalul Caşcavalului de Brăduleţ se desfăşoară timp de trei zile consecutiv, în trei sate ale comunei: Galeş, Brădet şi Brăduleţ. În fiecare zi a festivalului, satul care găzduieşte manifestarea îşi promovează propriile valori ce ţin de identitatea culturală locală.

Producătorii din zonă au posibilitatea de a-şi expune produsele tradiţionale în cadrul standurilor expoziţionale, în vreme ce vizitatorii şi ceilalţi participanţi la eveniment pot descoperi bunătăţile preparate în gospodăriile sătenilor din Brăduleţ: caşcaval de casă, brânză de burduf, telemea, caşcaval din caş baschiu şi multe altele.

În poienile ce găzduiesc manifestarea, meşterii satului se adună în atelierele meşteşugăreşti special amenajate, în care oferă celor prezenţi la eveniment adevărate demonstraţii de talent şi îndemânare în arta tradiţională specifică zonei.

În tot acest timp, Valea Vâlsanului răsună de glasurile artiştilor populari invitaţi la Festival, printre ei nume mari ale folclorului românesc, iar formaţiile de dansuri uimesc asistenţa cu ritmurile frenetice ale frumoaselor jocuri populare.

Printre artiştii prezenţi pe scenele din Galeş, Brădet şi Brăduleţ se numără şi formaţiile locale, momentele prezentate de artiştii locului fiind printre cele mai aşteptate de toată suflarea comunei şi de oaspeţii veniţi la Brăduleţ.

La sfârşitul zilei, cerul se umple de stele, în cadrul unui alt spectacol, de această dată un spectacol al luminilor, fiecare seară încheindu-se cu un foc de artificii.

Anul acesta, Festivalul Caşcavalului de Brăduleţ – ediţia 2018 se va desfăşura pe parcursul a 3 zile – 29 iunie la Galeş, 30 iunie la Brăduleţ şi  1 iulie la Brădet.