Toate trec şi pier, dar există ceva care trece fără să piară. Este vorba despre un fapt ca un început absolut, adică fără efectul unei cauze. Un fapt ca un strigăt de bucurie şi ca un act de libertate. Este ceva ca o presimţire, anticipare, prefigurare… De fapt, nu e decât gestul banal de a-i oferi mărţişor unei persoane dragi. Un gest înţeles ca act exemplar şi ca factor cultural. În cultura română, de altfel, cel ce oferă mărţişoare se identifică cu Făt-Frumos, care nu este un personaj-erou, ci o funcţie în structura conştiinţei noastre. Deci, nu un stadiu în istoria acestei conştiinţe, ci un element constitutiv al ei. Anul acesta, Făt-Frumos a mers până în Italia, regiunea Milano, la invitaţia doamnei Elena Delia Dumitrică, fermecându-i pe copiii de acolo cu obiceiul nostru atât de drag. Şi astfel, duminica trecută, comunitatea românilor din regiunea Milano a organizat o sărbătoare dedicată mărţişorului. La această sărbătoare au participat elevii români de la Şcoala din Bariano, de la Institutul Comprensiv „E. Breda” din Sesto San Giovanni, Institutul Compresiv „C. Buscaglia” din Cinisello Balsamo. Iar elevul Alessandro Mareş (originar din Maramureş) a confecţionat un mărţişor care a câştigat locul I şi care va ajunge, din partea României, în Parlamentul European (recent, mărţişorul a fost inclus în Patrimoniul UNESCO). Alessandro Mareş provine de la şcoala din Bariano. Câştigătorul concursului a fost desemnat de o comise (ad-hoc) prezidată de consulul general al României din Milano, domnul Adrian Georgescu. Pentru confecţionarea mărţişoarelor, copiii le-au avut alături pe mămici, care i-au învăţat să împletească şi să facă figurine din fire albe şi roşii. La eveniment a participat şi o echipă de tineri dansatori de muzică populară din Bistriţa-Năsăud (cu sprijinul doamnei consul Iulia Cupşa-Kiseleff). Susţinător financiar pentru prezenţa în Italia (trei zile) a acestei echipe de dansatori a fost Simona Poştoacă, originară din Aninoasa, Argeş.
Şi, în felul acesta, Făt-Frumos al nostru, reprezentat aici de mărţişor, a ajuns pe meleaguri italiene, unde a găsit alţi Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Iar dacă al nostru Făt-Frumos este un erou atât de altruist, cel al italienilor, ne spune Lazăr Şăineanu, este mai bine orientat şi, întors pe pământ, el are voie să întârzie o zi sau o oră, după care trebuie să se întoarcă pe tărâmul tinereţii veşnice. Pe drum, Făt-Frumos italian vede un car împotmolit, dar trece mai departe, în timp ce al nostru erou se apucă să dea ajutor, pierzând astfel termenul întoarcerii, ratându-şi nemurirea. În cazul nostru, a intrat în joc „bunătatea proastă”, cum îi zice Constantin Noica. Bineînţeles că mă refer aici la un element simbolic care face parte din gândirea simbolică, una prin substituţie, dar având privilegiul realităţii printr-un act exemplar şi recurent, care este gestul de a oferi mărţişoare fiinţelor dragi. Drept care, cel care oferă un mărţişor repetă un act primordial, devenind el însuşi un erou exemplar, adică un Făt-Frumos.
Prin urmare, această viaţă activă, productivă, reproductivă şi creatoare, la care participăm cu toţii, nu numai ca nişte contribuabili trecători şi responsabili, ci ca o colectivitate organică şi morală, conferă statului nostru stabilitate şi solidaritate. O stabilitate care ne oferă şi o soluţie la problemele noastre zilnice. Şi, paradoxal, această soluţie au găsit-o câţiva români din Italia, având în frunte o româncă de toată isprava, inimoasă şi inspirată, şi anume pe doamna Elena Delia Dumitrică. Este vorba despre o soluţie ca o încurajare întru sentimentul mândriei de a fi român. Alături de doamna Dumitrică îi avem şi pe părinţii copiilor care ne sunt atât de dragi, iar unul dintre ei, de la Şcoala „C. Buscaglia”, este Vişa Nicolas Andrei, originar din Piteşti. Toţi aceştia ne oferă nouă câte un mărţişor, dar nu în formă de obiect, ci de simţire şi emoţie. Şi astfel, gestul de a oferi mărţişor îmbogăţeşte misterele şi provoacă emoţii vieţii şcolare. Iată cum se poate vedea primăvăraticul, în ciuda faptului că ne luptăm încă cu nămeţii! Primăvara vine în sufletul copiilor noştri sub formă de mărţişor şi de ghiocel înălţat de sub zăpadă. Mărţişoarele sunt poarta de intrare în universul copilăriei, o deschidere spre o lume numai de copil ştiută. Copilul poate face minuni, pentru că mărţişorul este un mijloc magic de salvare a unei lumi inocente. Mai ales că obiectele precum mărţişorul, felicitarea de 8 Martie, puterea cuvintelor şi a privirii, fascinaţia gesturilor sunt argumente care întăresc credinţa copilului în existenţa unei alte lumi. Gestul de a oferi mărţişoare este indispensabil copilului, explorând dincolo de vizibil nevoia lui de o misterioasă siguranţă care vine din nelămurite adâncimi, demascând în acest gest cine ştie ce taine ale sufletului său. Iar un filozof german spunea cu privire la demnitatea unui copil că, în această mare republică a scopurilor ce se cheamă viaţă, trebuie să tratăm persoana copilului în noi înşine şi în alţii nu ca pe un mijloc, ci ca pe un scop.
22 Comentarii
Ana
Din nou sunteți la înălțime, domnule Savu
navetistul
bestial la înălțimi ! ați învățat mult se vede!!!!!!!!! frumoase articole scrieți mereu. Dar nu ne uitati si pe noi colegi de arme!!!!! si de munca!!!!!! cu doleanțele ce ne sunt mereu neauzite!!!!!!! ar fii cel mai frumos mărțișor pe care lam primii. Va mulțumim. colegii mulți iubiți. P.S. atentie poate cade netul!!!!!!!!
Savu Gheorghe
Multumesc pentru aprecieri! Daca am fost colegi de arme și de muncă, mi-ar face placere sa luati legatura cu mine. Telefonul meu este la redactie.
Anonim
Nu prea cunoaște gramatica limbii române, „colegul”…
Anonim
Bună ziua ,sunt Ioana Mariș mama elevului Alessandro Mariș ,câștigătorul concursului ,,Sărbătoarea Mărțișorului la Milano ” aș dori sa mulțumesc consulatului Român de la Milano care s-a implicat in organizarea acestui eveniment ,doamnei profesoare Elena Delia Dumitrică pentru răbdarea avută in pregătirea copiilor ,si nu in ultimul rând ziarului dumneavoastră pentru atenția deosebită acordată comunității române din Italia .Multumesc din suflet …O zi bună tuturor
Anonim
Buna ziua, sunt Elena Irina ,mama elevei Esther Romina,as dori sa multumesc tuturor ,pentru organizarea evenimentului, pentru posibilitatea acordată copiilor nostri ,de a invata ale noastre traditii !Multumim tuturor pentru atentia acordată .
Anonim
Buna ziua. Alexandra, mama participantului Sergiu. Multumesc doamnei Elena si consulatului Roman pentru acordarea acestei posibilitati de a participa la minunatul concurs ce a avut loc pe 25 februarie. Copiii nostri au avut ocazia sa cunoasca frumoasa traditie a tarii noastre!
Anonim
Buna Ziua sunt o mamica care am participat la sarbatoare „Martisor”organizata de consulatul Romaniei.Copiii au ramas foarte multumiti Ca’ au avut posibitatea sa participe la concurs.Multumim frumos doamnei Profesoara Elena Delia.
Maya
Ma incanta faptul ca vad interes din partea conationalilor mei raportat la actiunile cadrelor didactice de peste hotare. Tot respectul, donmule Savu pentru interesul dumneavoastra .
Anonim
Buna ziua! Ma numesc Ioani Mihaela . Baietelul meu frecventeaza scuola M . Galli di n Cinisello Balsamo unde doamna Elena Delia tine pentru copii nostri cursul de limba romana. Am participat cu mult drag la evenimentul „Martisorul” organizat de Consulatul roman din Milano si vreau sa le multumesc pe aceasta cale organizatorilor dar si doamnei Elena Delia pentru straduinza de a aduce copiilor nostri cate o bucatica din cultura si traditia noastra .
Va multumesc
Ruggero Bontacchio
Io sono stato invitato dalla comunità romena. Mi ha reso felice vedere le mamme lavorare e al contempo insegnare ai figli a realizzare i marzolini. Ritengo importante questo in quanto per me non bisogna perdere una tradizione identitaria. Sono fermamente convinto che noi, europei, dobbiamo conservare le nostre tradizioni, specialmente quelle rappresentative, tra le quali quella del marzolino, diventato patrimonio dell’UNESCO. Saluto il Giornale di Arges!
Eu am fost invitat de comunitatea romaneasca . Am fost fericit sa vad mamele lucrand si, in acelasi timp, invatandu-si fiii sa confectioneze martisoare. Il consider un lucru important, fiindca , pentru mine, nu trebuie sa se piarda o traditie identitara. Sunt ferm convins ca noi, europenii, trebuie sa conservam propriile traditii, in special pe acelea reprezentative, printre care aceea a martisorului, devenit patrimoniu UNESCO. Salut Ziarul Argesul!
NeINDIGNATUL
„…o româncă de toată isprava, inimoasă şi inspirată, şi anume pe doamna Elena Delia Dumitrică.”
„…doamnei profesoare Elena Delia Dumitrică pentru răbdarea avută in pregătirea copiilor”
„Multumesc doamnei Elena si consulatului Roman …”
„Multumim frumos doamnei Profesoara Elena Delia”
„…doamnei Elena Delia pentru straduinza de a aduce copiilor nostri cate o bucatica din cultura si traditia noastra”
Am extras din articol și comentarii niște mărțișoare verbale care sper să vă însorească zilele pentru tot anul. Felicitări, pentru că le meritați !Vă doresc o primăvară frumoasă!
Iar ziarul Argeșul ar trebui să țină cont de ele la jurizarea concursului Femina.
Savu Gheorghe
Sper sa nu va mai indignați și să rămâneți ne…
Anonim
Am participat cu emotie la acest eveniment dedicat unei traditii îndrāgite din tara mea (si nu numai). Vazandu-le pe mamele elevilor lucrand alaturi de acestia cu atâta placere, am redevenit, pentru moment, copilul din Aninoasa (Arges), care se întrecea cu fratii si cu prietenii la confectionarea martisoarelor. Asa mi-am amintit si de doamna noastra invatatoare care ne invata cum sa impletim firul alb si firul rosu. Nu stiam la ce sa privesc mai intai: la „mesterii martisoarelor ” sau la „mesterii dansurilor populare” din tara mea; o incantare amplificata de alta. Familia mea de aici (cetateni italieni si români) si prietenii apropiati mi-au fost alaturi. Cei italieni au prins gustul martisorului, ceilalti si l-au amintit cu nostalgie. As vrea tare mult sa multumesc acestui ziar din judetul meu pentru promovarea multor evenimente ale românilor din Italia. Cu multa placere va marturisesc, de asemenea, ca va citesc articolele online, atunci cand vreau sa raman cu talpile pe un teritoriu care m-a ospitat generos si cu sufletul acolo, la voi, unde -mi va fi mereu. Va salut cu drag si cu recunostinta. Simona Postoaca (argeseanca)
Savu Gheorghe
Va mulțumesc pentru cuvintele frumoase, doamnă Simona! De cate ori am sa trec de acum încolo prin Aninoasa, o sa-mi aduc aminte de gestul dvs atat de nobil. Cu drag, Savu Gheorghe
Ruggero Bontacchio
Vorrei spiegare meglio il perché sono stato felice domenica scorsa a Milano, nel vedere le mamme insegnare a fare i marzolini (martisoare) ai propri figli.
Ho servito la mia patria per 35 anni nell’Arma dei Carabinieri nella duplice veste di militare e poliziotto e certi fenomeni li ho toccati con mano sulla strada nello svolgimento del mio lavoro.
In Italia vi è stato uno spostamento di popolazione dai piccoli paesi verso luoghi dove viene svolto lavoro di tipo industriale. Questo ha comportato il progressivo svuotamento dei primi o la loro riduzione a paesi dormitorio, con la conseguente perdita di identità degli abitanti, che ha comportato alla perdita di tradizioni che vi si svolgevano. Ricordo, ad esempio, la tradizione del Carnevale, che si svolge il martedì, prima dell’inizio della quaresima, dove noi, bambini, ci mascheravamo nel tentativo di spaventare i passanti o gli abitanti delle case, che, per mandarci via, davano dei dolci fatti in casa, proprio per quella ricorrenza. Oggi festeggiamo Halloween, gentile regalo americano, che si svolge in tutt’altra parte dell’anno e che è ridotta ad un fatto commerciale. Non si svolgono più le processioni religiose.
Vi è stato un aumento di popolazioni straniere, in parte e per fortuna di nazionalità Europea e cristiana e in parte nordafricana o africana di religione mussulmana. Questi ultimi sono molto attivi a far valere i loro diritti e cercano di imporci i loro usi e costumi e le loro tradizioni, nel nome della democrazia. E’ un fiorire di centri di cultura islamica e moschee, che la nostra classe politica avalla, in nome di una presunta integrazione.
I due fattori di cui sopra, uniti alla pressione esercitata dai mass media con la pubblicità, che cerca di convincerci di determinate cose, hanno portato alla scomparsa di tradizioni legate alla nostra anima.
Dato che il vostro giornale, forse l’unico, dà la possibilità ai lettori di esprimere la propria opinione, indipendentemente da proprio pensiero politico, mando un saluto caloroso alla Romania, in modo particolare alla provincia di Arges, nella speranza che non commetta gli errori nostri ( abbandonare un “modus vivendi” legato alla comunità ed alle tradizioni, in cambio di quella del finto paradiso che propongono le multinazionali).
PS: Io sono abbastanza legato alla cultura romena; sono attratto della vostra storia e della storia del comunismo in Romania. In presente, sto leggendo in italiano “Il diario della felicità” di Nicolae Steihardt e “Le catacombe della Romania”, di Violeta Popescu. Ho “conosciuto” tanti vostri martiri anticomunisti morti o maltrattati nelle carceri comuniste. Ho studiato il “fenomeno Pitesti”. Meritate una vita meravigliosa…
As vrea sa explic mai bine de ce am fost atat de fericit duminica trecuta la Milano, vazandu-le pe mame cand isi invatau fiii sa confectioneze martisoare.
Mi-am servit patria timp de 35 de ani in Corpul Carabinierilor in dubla ipostaza: de militar si de politist , iar anumite fenomene le-am “atins” cu propria mana in strada, in exercitarea serviciului.
In Italia s-a produs o migratie a populatiei din micile sate spre zonele in care se desfasoara activitati industriale. Acest lucru a determinat golirea progresiva a primelor sau reducerea lor la la conditia de “sate-dormitor” (unde oamenii se intorc acasa dupa serviciu, fara a avea posibilitatea sa intreprinda slte activitati), avand drept consecinta pierderea identitatii locuitorilor,ceea ce a dus la pierderea traditiilor care existau inainte. Imi amintesc, de exemplu, traditia Carnavalului, care se desfasoara martea, inainte de postul Pastelui, in care noi, copiii, ne mascam in incercarea de a-i speria pe trecatori sau pe locuitorii caselor, care, pentru a ne indeparta, ne dadeau dulciuri facute in casa, exact pentru acea ocazie. Nu se mai tina ceste obiceiuri religioase.
S-a produs o crestere a populatiilor straine, pe de o parte si din fericire de origine europeana si crestina, pe de alta parte nord-africana de religie musulmana. Acestia ultimii sunt deosebit de activi in a-si pune in valoare drepturile si incearca sa ne impuna uzantele, vestimentatia si traditiile lor, in numele democratiei, E o adevarata inflorire a centrelor de cultura islamica si de moschei, pe care clasa noastra politica le promoveaza, in numele unei presupuse integrari.
Cei doi factori de dinainte, corelati cu presiunea exercitata de mass-media prin publicitate, care incearca sa ne convinga de anumite lucruri, au dus la disparitia traditiilor dragi sufletului nostru.
Avand in vedere ca ziarul vostru, poate singurul, le da posibilitatea cititorilor de a-si exprima opinia, indiferent de culoarea politica, adresez un salut calduros Romaniei, in mod particular judetului Arges, in speranta ca nu va comite greselile noastre (de a abandona un mod de viata in stransa legatatura cu propria comunitate si cu traditiile, in schimbul unui mod de viata intr-un fals paradis, pe care-l propun multinationalele)
PS: Eu sunt destul de legat de cultura romaneasca. Sunt atras de istoria vostra si de istoria comunismului in Romania. In prtezent, citesc in limba italiana “Jurnalul mfericirii” de Nicolae Steinhardt si “Catacombele Romaniei” de Violeta Popescu. Am “cunoscut” multi martiri ai vostri anticomunisti morti sau maltratati in inchisorile comuniste. Am studiat “fenomenul Pitesti”. Meritati o viata minunata…
Savu Gheorghe
Domnului Ruggero Bontacchio, va mulțumesc pentru vorbele frumoase adresate nouă și sunt impresionat de fenomenul social care se întâmplă acum în Italia. Iar faptul că-l citiți pe Nicolae Steinhardt, îmi umple inima de bucurie și vă declar frate întru spirit. Vă urez numai bine! Cu prețuire, Savu Gheorghe
Delia Dumitrica
Eu nu pot decat sa multumesc ziarului meu de suflet pentru faptul ca a promovat mereu evenimente ale comunitatii romanesti din Italia; de asemenea, multumirile mele sincere se indreapta catre familiile de romani, care au insistat ca fiii lor sa invete limba romana si sa indrageasca traditiile noastre minunate, contribuind, uneori, in mod direct la aceasta. Tot respectul pentru organizatori si pentru implicarea Consulatului Român din Milano si a Simonei Postoaca, argeseanca a noastra, in derularea unei parti importante a evenimentului .
Valentin
Nu am citit niciodată în presa noastră ce am citit azi în Argeșul. Mi se pare fantastic ce pot face azi mijloacele de comunicare și niște oameni minunați.
tudor
Felicitări tuturor! sunteți minunați, că lucrați cu timp și fără timp! Toți ați contribuit să ne fie ziua mai frumoasă! Toată aprecierea pentru românii de aici și de acolo! Sunteți românii pe care îi căutăm când suntem departe de casă și pentru care inima saltă de bucurie când vă auzim, ori vă vedem!
Un articol frumos și valoros, ca un mărțișor oferit din inima caldă a unui copil din satul domnului Savu!
Anonim
am fost luat la ocazie super soferi
Nicu
Oare cum se spune martisor in italiana?