Ierarhul, la un examen de licenţă
Pentru studenţii şi cadrele universitare de la Facultatea de Teoologie de pe strada Gh. Doja din Piteşti, dimineaţa zilei de vineri era una obişnuită. Dar într-una din sălile de curs ale secţiei Asistenţă Socială, studenţii aveau să descopere că printre ei se află cineva pe care nu-l mai văzuseră. Docil, absorbit de cartea pe care o răsfoia într-un colţ al sălii, cu mâna acoperindu-şi pe jumătate chipul, stătea în bancă un vârstnic în straie negre. Tinerii nu i-au dat mare importanţă, bănuind că poate fi vorba despre un călugăr mai bătrân, trimis de stareţul vreunei mănăstiri să-şi definitiveze studiile, cum se mai întâmplă uneori. Iar la începutul cursului, toţi s-au aşezat la locurile lor preocupaţi de caiete şi cărţi, iar profesorul a venit la catedră în mod firesc, ca-n orice altă zi. Numai că mare le-a fost uimirea când au cosnstatat că „studentul” retras este… părintele Calinic! Arhiepiscopul se strecurase în sală probabil cu complicitatea vreunui profesor care a ţinut totul secret faţă de colegii săi, şi, pentru a-i lămuri, zâmbind, le-a spus că este din nou student. Ca atare, i-a îndemnat pe toţi să-şi vadă de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi arhiereul şi-a deschis meticulos caietul şi a luat notiţe asemeni unui învăţăcel. Toţi au făcut ascultare, iar ulterior au înţeles că arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a vrut ca, măcar prin puterea gândului, să redevină „tânăr” timp de două ceasuri, retrăind emoţia şederii în bancă după zeci de ani de când era cu adevărat student. Iar pe de altă parte, pentru profesori a fost un test. Arhiereul nu şi-a anunţat vizita tocmai pentru ca în felul acesta să vadă personal dacă şi cum ei îşi fac datoria, dacă e respectat programul, care e frecvenţa la cursuri etc. Din fericire pentru cadrele universitare şi studenţi, arhiepiscopul a plecat mulţumit de ceea ce a găsit şi şi-au propus ca de acum înainte să fie şi mai vigilenţi, pentru că nu se ştie când ierarhului i se va mai face iar dor să fie… student.
