Am primit scrisoarea ta. Ne-au bucurat mult veştile bune din urbea ta. Noi nu avem aşa ceva. Sunt multe neplăcute pe aici. Primul neajuns ni se trage de la nepunerea în posesie. De ani de zile ni se tărăgănează dreptul de proprietate pe cei 1.222 metri pătraţi, pe care se află blocul în care locuim. Au fost procese peste procese. Avem documente, avem acte în regulă, avem decizie definitivă, irevocabilă. Dar degeaba. Omul aflat în fruntea municipiului mulţi ani s-a încrâncenat şi a făcut ce a vrut. „Cât voi fi eu primar, nu veţi primi nimic”, a dispus el. Edilul s-a dus, totul trece, a devenit istorie. Mai de curând, un alt „uns” (al Primăriei) a provocat un adevărat circ în faţa blocului. „Eu sunt legea, eu hotărăsc”, s-a îmbăţoşat dânsul. Păi, nu se poate aşa, neicuşorule! Nu trăim, totuşi, în Ţara lui Papură Vodă. Nu disperăm.
Actualul primar ne-a promis că va discuta cu noi. Îl aşteptăm. A fost plecat la Seul, uriaşa metropolă asiatică. Să vadă cum se administrează acolo o mare aglomeraţie umană. Suntem şi noi uimiţi, încântaţi de ce ne-a arătat Almăşanca. Credem că se poate – respectând proporţiile – şi la noi. Avem multe să-i spunem noului edil-şef, ales la ultimele electorale locale, unde ne-am dat şi noi votul. Cum ar fi: sunt soluţii pentru a debloca parcarea auto din faţa blocului, care a devenit un calvar; se poate trece peste o inepţie de prevedere pentru a reuşi să reparăm aripa blocului prin care se infiltrează apa ploilor în 17 apartamente; se vor găsi, credem, resurse pentru anveloparea sau, cel puţin, vopsirea exterioară a blocului nostru aflat „nas în nas” cu sediul Prefecturii, peste care s-a aşezat patina vremii.
Voinţă să fie!
Prietenul tău,
M. ARIN
