Dacă ai o pisică, probabil ai observat deja unul dintre cele mai eficiente comportamente de „convingere” din lumea animalelor: te urmărește prin casă, miaună lângă bol, se așază în fața ta și te privește insistent. Uneori pare că nu a mâncat de ieri, deși tocmai i-ai pus hrana în castron.
Dar o pisică ce cere mereu mâncare este cu adevărat flămândă? Nu neapărat. Comportamentul poate avea legătură cu rutina, plictiseala, recompensele sau cu felul în care pisica este hrănită. În unele situații însă, creșterea persistentă a apetitului poate fi un semn că merită discutat cu medicul veterinar.
Pisica poate cere mâncare chiar dacă nu îi este foame
Pisicile învață foarte repede ce comportamente le aduc ceea ce își doresc. Dacă de fiecare dată când miaună primește câteva boabe sau o recompensă, va înțelege asocierea:
„Miaun → primesc mâncare.”
În timp, cerutul hranei poate deveni parte din rutina zilnică, chiar dacă necesarul energetic al animalului este deja acoperit.
Mai ales în cazul pisicilor de apartament, mâncarea poate deveni o formă de stimulare. Dacă animalul petrece multe ore singur, are puține activități și primește recompense ori de câte ori solicită atenție, comportamentul se poate accentua.
De aceea, înainte să mărești cantitatea de hrană, este util să te întrebi: pisica cere mâncare sau cere interacțiune?
Cum îți dai seama dacă primește suficientă hrană?
Cantitatea potrivită nu se stabilește doar după cât de des cere pisica să mănânce.
Necesarul depinde de mai mulți factori: vârstă; greutate; nivel de activitate; sterilizare; starea corporală; tipul de hrană; densitatea calorică a alimentului.
O pisică sterilizată și care trăiește exclusiv în interior poate avea un necesar energetic diferit de unul foarte activ. În plus, recomandarea de pe ambalaj trebuie privită ca punct de pornire, nu ca o regulă identică pentru toate animalele. Un indicator mai util decât comportamentul de la bol este condiția corporală. Dacă pisica începe să ia în greutate, suplimentarea hranei de fiecare dată când cere poate crea rapid un cerc vicios.
Atenție la recompensele dintre mese
Câteva boabe oferite „doar ca să tacă” nu par importante. Dar repetate de mai multe ori pe zi pot adăuga calorii semnificative la aportul zilnic. Același lucru este valabil pentru resturile de la masa familiei. Pe lângă faptul că nu sunt formulate pentru nevoile nutriționale ale pisicii, unele alimente destinate oamenilor pot fi nepotrivite sau chiar periculoase pentru feline. Dacă folosești recompense, acestea ar trebui incluse în calculul aportului zilnic și oferite în cantități moderate.
Hrănirea după un program poate ajuta
Pentru multe pisici, o rutină previzibilă este mai ușor de gestionat decât accesul permanent la hrană. În funcție de animal și de recomandarea medicului veterinar, mesele pot fi împărțite în mai multe porții mici pe parcursul zilei. Acest lucru poate fi util mai ales pentru pisicile care par să aștepte permanent următoarea masă. Un bol gol nu înseamnă automat că pisica are nevoie de mai multă hrană.
Dacă primește o cantitate calculată corespunzător și își menține o condiție corporală normală, simplul fapt că ar mai mânca nu este neapărat un motiv pentru a suplimenta.
Hrana umedă poate schimba modul în care percepe masa
Unele pisici acceptă mai ușor hrana umedă, iar conținutul ridicat de apă poate contribui și la aportul total de lichide.
În plus, o porție de hrană umedă poate avea un volum diferit față de aceeași cantitate de calorii furnizată prin hrană uscată. De aceea, când compari două tipuri de hrană, nu este suficient să compari pur și simplu cantitatea din bol.
Important este aportul energetic total și profilul nutrițional al alimentului.
Când pofta de mâncare poate fi un semnal de alarmă?
Există însă o situație foarte diferită de pisica ce a învățat să ceară mâncare.
Dacă observi că animalul are o creștere clară și persistentă a apetitului, mai ales dacă aceasta apare împreună cu alte modificări, este recomandat să discuți cu medicul veterinar.
De exemplu, merită investigat dacă pisica:
• mănâncă mult mai mult decât înainte;
• pierde în greutate în ciuda apetitului crescut;
• bea mult mai multă apă;
• urinează mai des sau în cantități mai mari;
• devine neobișnuit de agitată sau, dimpotrivă, letargică;
• are vărsături sau diaree;
• prezintă modificări importante ale comportamentului.
La pisicile adulte și mai ales la cele vârstnice, combinația dintre apetit crescut și scădere în greutate poate apărea în anumite afecțiuni, inclusiv hipertiroidismul și diabetul zaharat. Nu înseamnă că pisica are una dintre aceste boli, dar este un motiv pentru o evaluare veterinară.
Și vârsta contează
Un pui de pisică are alte nevoi decât un adult. În perioada de creștere, necesarul energetic este mai mare, iar hrana destinată puilor este formulată în consecință.
La polul opus, pisicile senior pot avea modificări ale necesarului energetic, ale masei musculare și ale stării de sănătate. O schimbare bruscă a apetitului la o pisică în vârstă nu ar trebui pusă automat pe seama „foamei”.
În toate aceste situații, alegerea hranei trebuie făcută în funcție de vârstă, condiția corporală, nivelul de activitate și eventualele probleme medicale, nu doar după preferințele pisicii.
Ce poți face dacă pisica cere mereu mâncare?
Înainte de a-i pune din nou mâncare în bol, încearcă să identifici motivul:
Este ora mesei? Respectă programul stabilit.
A primit deja cantitatea zilnică? Evită suplimentarea automată.
Se plictisește? Încearcă joaca, interacțiunea sau jucăriile care îi stimulează comportamentul natural de explorare și „vânătoare”.
Primește multe recompense? Redu-le și include-le în aportul zilnic.
Comportamentul este nou și foarte accentuat? Urmărește și celelalte schimbări și discută cu medicul veterinar dacă persistă. Vezi aici diete veterinare pentru pisici!
În cazul unei pisici sănătoase, o alimentație completă și echilibrată, porționată corespunzător, este mai importantă decât satisfacerea fiecărei solicitări de hrană.
Concluzie
O pisică ce cere mâncare nu este obligatoriu o pisică flămândă. Uneori este vorba despre obișnuință, plictiseală sau despre faptul că a învățat că mieunatul aduce recompense.
Dar dacă foamea pare insațiabilă, apare brusc sau este însoțită de slăbire, sete excesivă, urinare frecventă ori alte modificări, comportamentul merită investigat.
Cel mai bun reper nu este cât de convingător miaună pisica, ci starea ei corporală, cantitatea de hrană pe care o primește și evoluția comportamentului în timp.
