Microîntreprinderile trebuie să fie atente la mai multe condiții fiscale care, dacă nu mai sunt îndeplinite în cursul anului, duc la ieșirea din sistemul de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor și la trecerea la impozitul pe profit. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș reamintește principalele situații prevăzute de Codul fiscal.
Depășirea plafonului de 100.000 de euro
Una dintre cele mai importante situații este depășirea plafonului de 100.000 de euro. Dacă o microîntreprindere realizează în cursul anului fiscal venituri peste această limită, aceasta datorează impozit pe profit începând cu trimestrul în care plafonul a fost depășit.
La verificarea plafonului sunt luate în calcul veniturile relevante ale microîntreprinderii, precum și anumite venituri ale persoanelor cu care aceasta este legată, potrivit prevederilor Codului fiscal.
Trecerea la impozitul pe profit se poate produce și dacă societatea nu depune la termen situațiile financiare anuale pentru exercițiul financiar precedent, atunci când avea această obligație. În acest caz, impozitul pe profit se datorează începând cu trimestrul în care condiția nu mai este îndeplinită.
Pierderea salariatului poate schimba regimul fiscal
O altă condiție importantă este cea referitoare la existența salariaților. Dacă o microîntreprindere cu un singur salariat pierde angajatul, poate păstra regimul de microîntreprindere dacă angajează, în termen de 30 de zile, o altă persoană cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe o perioadă determinată de cel puțin 12 luni.
Dacă nu este angajat un nou salariat în acest interval, societatea trece la impozitul pe profit începând cu trimestrul următor celui în care a încetat raportul de muncă.
Condiția referitoare la salariați poate fi îndeplinită și prin cumularea unor contracte individuale de muncă cu timp parțial, dacă fracțiunile de normă reprezintă împreună echivalentul unei norme întregi. Sunt luate în considerare și anumite contracte de administrare sau mandat, dacă remunerația este cel puțin la nivelul salariului minim brut pe țară.
Microîntreprinderile care încep, în cursul anului, să desfășoare anumite activități prevăzute de Codul fiscal pierd regimul de impozitare specific microîntreprinderilor.
Este vorba despre activități din domeniul bancar, al asigurărilor și reasigurărilor și al pieței de capital, cu excepțiile prevăzute de lege, precum și despre activități în domeniul jocurilor de noroc sau de explorare, dezvoltare și exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze naturale.
În aceste situații, impozitul pe profit se datorează începând cu trimestrul în care este începută activitatea respectivă.
De asemenea, dacă un asociat sau acționar deține, direct sau indirect, peste 25% din valoarea sau numărul titlurilor de participare ori al drepturilor de vot la mai multe microîntreprinderi, trebuie stabilite societățile care ies din sistem, astfel încât condiția privind deținerea unei singure microîntreprinderi să fie respectată.
Calculul și plata impozitului pe profit se realizează ținând cont de veniturile și cheltuielile înregistrate începând cu trimestrul în care apare situația care determină ieșirea din sistem.
Ce se întâmplă în cazul suspendării activității
O microîntreprindere aflată în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerțului, continuă să fie plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor pe perioada în care se află în această situație.
La reluarea activității, regimul se menține dacă este îndeplinită condiția referitoare la angajarea unui salariat în termen de 30 de zile de la înregistrarea mențiunii privind reluarea activității în Registrul Comerțului.
Regulile sunt prevăzute de articolele 48, 51, 52 și 54 din Codul fiscal, modificat prin OUG nr. 8/24 februarie 2026.
