Grupul Renault România a lansat marți, 3 iunie 2026, un nou program de plecări voluntare care vizează aproximativ 200 de angajați de la Automobile Dacia și Renault Technologie Roumanie (RTR). Măsura vine pe fondul unor decizii industriale strategice care ocolesc România și al avertismentelor tot mai dese privind pierderea competitivității economice la nivel local.
O premieră absolută pentru grup o reprezintă includerea RTR, centrul de inginerie din România, în această schemă, semn că restructurările nu mai vizează doar sectorul de producție de la Mioveni și suportul, ci și activitățile de cercetare-dezvoltare.
Compensații de până la 210.000 de lei net
Programul se adresează exclusiv angajaților cu contracte pe durată nedeterminată din departamentele afectate de reorganizări, finalizări de proiecte sau desființări de posturi. Salariații care intră în program își vor înceta contractele individuale de muncă, cu acordul părților, începând cu data de 6 iulie 2026.
Pentru a stimula înscrierile, Renault oferă pachete compensatorii atractive, stabilite în funcție de vechimea acumulată în societățile grupului:
- Până la 2 ani vechime – 45.000 lei net
- Între 2 şi 4 ani – 85.000 lei net
- Între 4 şi 8 ani – 125.000 lei net
- Între 8 şi 12 ani – 150.000 lei net
- Între 12 şi 16 ani – 180.000 lei net
- Peste 16 ani – 210.000 lei net
Reprezentanții companiei descriu măsura drept una „proactivă”, menită să ofere salariaților oportunitatea unei tranziții cu protecție socială, în timp ce organizația își adaptează competențele la obiectivele noii strategii globale futuREady.
De ce acum? Mioveniul pierde teren în fața Turciei și Sloveniei
În spatele cifrei de 200 de plecări se ascunde o realitate economică mult mai complexă: noile proiecte majore ale mărcii Dacia ocolesc uzina istorică de la Mioveni.
Noul crossover de segment C, Dacia Striker cu un preț de pornire estimat sub 25.000 de euro va fi asamblat la uzina Oyak Renault din Bursa, Turcia, deși inițial (sub numele de cod C-Neo) urma să fie produs în România. Decizia a consolidat uzina turcă drept hub regional, lăsând Mioveniul concentrat aproape exclusiv pe SUV-urile Duster şi Bigster.
La rândul ei, viitoarea electrică urbană a Daciei, derivată din noul Renault Twingo, va fi fabricată în Slovenia, la Novo Mesto. Practic, Dacia ajunge să producă în cinci ţări (România, Maroc, China, Turcia şi Slovenia), iar cele două lansări de top ale momentului ocolesc, ambele, țara de origine a mărcii.
Costuri dublate, inflație record și avertismente de la Paris
Declinul industrial se reflectă deja în statistici. În aprilie 2026, producția cumulată Dacia Mioveni – Ford Otosan Craiova a scăzut la 31.450 de unități, cu 28,9% sub aprilie 2025, iar 2026 se profilează drept al patrulea an consecutiv de scădere a producției la Mioveni.
Problemele structurale ale României au fost subliniate recent și de managementul de la Paris. La evenimentul futuREady din 10 martie 2026, Thierry Charvet (Chief Industry & Quality Officer al Grupului Renault) a lăudat uzina, dar a avertizat asupra contextului local: inflația a fost cea mai mare din ultimii cinci ani, costurile s-au dublat, salariul minim, energia, iar tendința este îngrijorătoare.
La doar câteva zile distanță, Sindicatul Autoturisme Dacia (SAD) lansa un avertisment fără precedent în ultimii 22 de ani: o posibilă concediere a circa 1.200 de angajați la Mioveni în cursul anului 2026. Sindicaliștii au invocat infrastructura întârziată (inclusiv autostrada Piteşti–Sibiu), energia scumpă, instabilitatea fiscală şi mutarea modelelor noi în Turcia şi Slovenia.
O miză de 13% din PIB-ul național
Situația de la Renault și RTR pune în gardă întreaga industrie auto locală. La aniversarea a 30 de ani, marcată pe 25 mai 2026, ACAROM (Asociația Constructorilor de Automobile din România) a reconfirmat dimensiunea colosală a acestui sector pentru țară:
- O cifră de afaceri de 35,7 miliarde de euro (13% din PIB);
- 33% din totalul exporturilor naționale;
- 220.000 de locuri de muncă directe (peste 800.000 dacă includem furnizorii și efectele indirecte).
Pe acest fond, plecările voluntare care încep oficial pe 6 iulie nu mai sunt o simplă ajustare de organigramă, ci încă o piesă într-un tablou îngrijorător, în care producția și ingineria se mută, una câte una, dincolo de granițe.
