Primului căruia i-a sărit țandăra a fost primarul Piteștiului, dl. Cristian Gentea. Răbufnește duminica trecută, semn că, gata, povestea asta de tensiune mocnită între el și Ion Mînzînă, președintele Consiliului Județean, nu mai poate continua așa. Și are dreptate, nu mai poate fi ținută batista pe țambal. Pierd ei, ca funcții, pierde PSD-ul, sub umbrela căruia își exercită răspunderea încredințată, pierd mai ales locuitorii Piteștiului. Sunt două personalități ale vieții noastre publice, două voci tot mai inconfundabile care se ocolesc, nu-și mai vorbesc, aproape că fac imposibilă desfășurarea vieții sociale în mai toate resorturile ei.
Este o realitate a cărei stare, de duminică, a dat în clocot. Mâinile, vorbele, gesturile se întind acuzator, incriminând, înroșind online-ul. Și, cumva, chiar au dreptate. Ori la bal, ori la spital, că de trăit împreună pare să nu mai fie cale de bătătorit. Ca gazetar, ca piteștean, ca un om care îi cunosc de o bună bucată de vreme, n-am cum să nu constat că, ajunge, rufele nu se mai pot spăla în familie. Așa pare să fie, iar, odată ieșită în public „povestea“ lor, de acum încolo e greu să mai ascunzi lucrurile sub preș. Una după alta ies la iveală nemulțumiri și dintr-o parte, și din alta. Iar presa atât a așteptat. A moțăit o vreme, s-a făcut că plouă, dar acum zburdă îndemnul: „Întărâtă-i, drace, că și mie îmi place“. Și, pe fond, motivul discordiei, repet, este real. Dl. Mînzînă, centrat pe investiții în județ, apelând la fonduri europene, pare că n-a dat prea mare importanță alterării relațiilor dintre cei doi lideri de partid și de stat, a dat doar semnalul de „mucles“. Dar suficiența lui bonomă, iată că n-a fost de ajuns! Celuilalt i-a sărit muștarul. La rândul său, dl. Gentea n-a făcut un gest care să amelioreze lucrurile. Din fire, e și mai plin de „zvâc“, mai mândru că el face – stadion, spital, drumuri municipale, poduri etc. – și, dacă „jupânului“ îi dă mâna să-l dea afară din partid, s-o facă. Ce-l tot freacă așa!
Acum, sincer, nu pot ști ce este în mintea și-n sufletul fiecăruia. Au personalitate, au „vizibilitate“, ba și ceva experiență profesională, nu egală, ce-i drept. Au stat ei bosumflați o vreme, la reuniuni sociale s-au ținut deoparte unul de altul, încercând fiecare să acumuleze „prieteni“, funcționari, pesediști, ceea ce – o spun și eu aici, răspicat! – nu dă bine nici pentru unul, nici pentru altul, fiindcă „dăunează“ ideii de unitate la centru. Sigur, pleacă și unul, și altul urechea la șoaptele apropiaților, ale oamenilor de „presă“, adesea s-au comportat ca doi tigri sanguini, când le-a picat bine au mârâit, ba au mai și zgâriat, trag sforile să-și facă echipă. Îmi permit să le sugerez, dar să nu se bizuie prea mult pe treaba asta, că interesul poartă fesul viitorului, nu al trecutului.
Sper ca nici unul dintre ei, intelectuali la bază, să nu ajungă să-și „împrumute“ sudalme grase, ba chiar să-și dea câte un cap în gură, cum s-a mai întâmplat cu gazetarii „uzați“ care le dau târcoale.
Ce-ar fi de făcut? Păi, și așa liderii PSD-ului de la centru au probleme cu, uite, guvernarea, nu-i guvernarea, apoi cu diminuarea partizanilor, așa că scandalul ăsta de la Pitești nu face decât să le „patineze mintea“ celor ce trebuie să ia o decizie. Nu mai merge ca până acum, pe „șestache“, securea războiului a fost dezgropată de Gentea. Cum trebuie abordată chestiunea? Păi, deschis, cu cărțile pe față, cu calm, etic, cu bun-simț și cu arbitru de la centru. Ori, ori! Și-n căruță, și-n teleguță, nu mai merge!
E bun Gentea la primărie, unde a făcut treabă, dar nu prea a lucrat în echipă, păi atunci să i-o spună verde-n față „șeful“. E bun și Mînzînă la CJA, că știe să lucreze cu oamenii – e drept, cu Gentea nu prea i-a ieșit – atunci să-și vadă fiecare bârna din ochiul lui și… hai, dracului, noroc! Că vine Paștele și nu mai e timp de sfadă, ci de dat mâna.
