Interviu cu managerul Muzeului Județean Argeș, Cornel Popescu, despre liderul care a condus România între două lumi
Moartea lui Ion Iliescu marchează încheierea simbolică a unei epoci definitorii pentru România post-comunistă. Fost președinte al țării în momente cruciale de tranziție, Iliescu rămâne o figură istorică complexă — apreciată de unii pentru stabilizarea statului în haosul post-revoluționar, dar și criticată pentru menținerea unor practici autoritare și întârzierea reformelor autentice. Ion Iliescu n-a murit. Doar s-a transformat în sistem.
În acest interviu, Cornel Popescu, managerul Muzeului Județean Argeș, profesor doctor în istorie și cadru didactic universitar, analizează impactul și moștenirea lui Iliescu, dezvăluind controversele perioadei în care a condus și modul în care figura sa va fi percepută în anii ce urmează.
Un fost comunist, primul democrat: paradoxul Ion Iliescu
Reporter: Cum a influențat Ion Iliescu istoria recentă a României și ce moștenire lasă în urma sa?
Cornel Popescu: Ion Iliescu a fost o figură centrală în perioada de tranziție de la regimul comunist la democrația post-1989. A jucat un rol esențial în evenimentele din decembrie 1989, devenind primul președinte al României post-comuniste. Moștenirea sa este una complexă: pe de o parte, este recunoscut pentru stabilizarea țării într-o perioadă de incertitudine, pentru organizarea primelor alegeri libere și pentru consolidarea instituțiilor statului; pe de altă parte, este criticat pentru perpetuarea unor structuri și mentalități de tip comunist și pentru tergiversarea reformelor autentice.
Însă trebuie subliniate și câteva contribuții decisive pentru parcursul strategic al României. Aderarea țării la NATO a fost semnată chiar de Ion Iliescu în 2004, în ultimul său mandat – un act simbolic major care a consfințit orientarea occidentală a României și poziționarea sa în spațiul euroatlantic. De asemenea, el a avut un rol fundamental în pregătirea aderării la Uniunea Europeană, începând negocierile și asumând direcția strategică de integrare, chiar dacă aderarea efectivă s-a produs ulterior.
Un alt moment esențial a fost gestionarea crizei interetnice de la Târgu Mureș, în martie 1990. Atunci, tensiunile între români și maghiari riscau să escaladeze într-un conflict deschis. Pe 15 martie 1990, în plin haos, dacă armata ar fi tras un singur foc de armă, e foarte posibil ca Transilvania să fi devenit fie autonomă, fie chiar alipită Ungariei, în contextul instabil din regiune. Ion Iliescu a manevrat cu dibăcie lucrurile astfel încât nu s-a ajuns la așa ceva. A fost un moment de cumpănă pentru unitatea statului român, iar modul în care a fost gestionat a contat enorm.
Reporter: Ce aspecte ale activității sale politice sunt cele mai controversate și cele mai admirate?
Cornel Popescu: Cele mai admirate aspecte țin de rolul său în menținerea stabilității naționale și în evitarea unei derive autoritariste imediate după căderea regimului Ceaușescu. A reușit să gestioneze tranziția politică într-un context regional tulbure.
Controversele se leagă în special de implicarea sa în reprimarea manifestațiilor din Piața Universității în 1990 (Mineriada) și de o anumită ambiguitate în raportarea sa la trecutul comunist. Aceste evenimente au afectat profund încrederea în instituțiile democratice.
Reporter: În contextul decesului lui Ion Iliescu, cum credeți că va fi evaluată figura sa în următorii ani?
Cornel Popescu: Probabil că evaluarea va deveni mai nuanțată. În lipsa unei prezențe active care să divizeze opiniile, istoricii și societatea vor avea mai multă libertate să reinterpreteze rolul său fără presiunea contextului politic imediat. Totuși, divergențele vor rămâne.
Lider populist sau om de stat?
Reporter: Va fi văzut ca un lider necesar pentru tranziția la democrație sau ca o figură controversată în contextul evenimentelor din 1989 și al evenimentelor din deceniile care au urmat?
Cornel Popescu: Ambele perspective vor coexista. Pentru unii, el a fost liderul care a evitat haosul post-revoluționar; pentru alții, a fost omul care a deturnat Revoluția și a conservat structurile vechi sub o nouă formă. Figura sa simbolizează tranziția, cu tot ce a avut aceasta bun și rău.
Reporter: Va rămâne un lider controversat în ochii celor care au fost afectați de aceste evenimente?
Cornel Popescu: Fără îndoială, da. Cei care au suferit direct în urma intervențiilor violente din timpul manifestațiilor anticomuniste sau cei care au sperat într-o reformă mai profundă a statului îl vor privi în continuare cu suspiciune sau dezaprobare. Rănile acelor ani nu s-au închis complet, iar absența unor răspunsuri clare legate de responsabilități individuale va continua să alimenteze controversa.
Reporter: A fost abilitatea sa de a manipula opinia publică un factor decisiv în succesul său în politică?
Cornel Popescu: Abilitatea lui Ion Iliescu de a utiliza discursul populist și de a se prezenta ca un lider echilibrat, rațional și „de-al poporului” a fost un factor important în menținerea puterii. De asemenea, controlul instituțiilor media în primii ani de după 1989 a contribuit semnificativ la consolidarea imaginii sale publice și la neutralizarea opoziției.
Reporter: Deși a jucat un rol cheie în tranziția la democrație, care au fost defectele majore ale politicii sale economice și sociale?
Cornel Popescu: Politicile economice ale guvernelor din timpul mandatelor sale au fost caracterizate printr-un ritm lent al reformelor, menținerea influenței statului în economie și lipsa unei strategii coerente de privatizare. Aceste ezitări au întârziat dezvoltarea unui mediu economic competitiv și au contribuit la perpetuarea ineficienței în sectoare-cheie. Social, deși s-au făcut pași importanți în consolidarea sistemului democratic, multe inițiative civice au fost privite cu suspiciune sau chiar ostilitate de către autorități.
O figură polarizantă și în cultura publică
Reporter: Există o tendință de a idealiza sau demoniza figura lui Ion Iliescu în cultura română post-comunistă. Credeți că această polarizare va continua după moartea sa sau este posibil ca perspectiva asupra sa să devină mai echilibrată în viitor?
Cornel Popescu: Polarizarea va persista o perioadă, însă, în timp, este probabil ca perspectiva asupra lui Ion Iliescu să se echilibreze. Odată cu apariția unor generații care nu au trăit evenimentele anilor ’90, judecata se va baza mai mult pe analize istorice și mai puțin pe emoții colective. Totodată, accesul la noi surse de arhivă va permite o înțelegere mai profundă și mai obiectivă a deciziilor sale.
Reporter: Ion Iliescu a avut o relație complexă cu societatea civilă și cu presa. Cum credeți că va fi judecat acest aspect în cercurile istorice și publice?
Va fi judecat ca un lider care a tolerat, dar a și controlat. Presa liberă a existat, dar sub presiune. Societatea civilă a fost acceptată, dar deseori marginalizată sau infiltrată. Istoricii vor sublinia ambiguitățile acestui raport: deschidere formală, dar practici autoritare.
Control sau stabilitate?
Reporter: A fost mai mult un lider care a contribuit la stabilitatea țării sau un lider care a limitat libertatea de exprimare și dezvoltarea societății civile?
Cornel Popescu: Ambele. A contribuit la stabilitate într-un context periculos, dar în același timp a limitat dezvoltarea democratică autentică prin control asupra instituțiilor și a spațiului public. E o balanță fragilă între control și stabilitate.
Reporter: Ce legătură există între moartea lui Ion Iliescu și actuala scenă politică din România?
Cornel Popescu: Moartea sa simbolizează încheierea definitivă a unei epoci politice – tranziția de la comunism la democrație. Pentru scena politică actuală, acest eveniment poate deveni un prilej de reflecție asupra moștenirii instituționale și a valorilor care guvernează încă spațiul public.
Reporter: Este posibil ca evenimentele și succesorii săi politici să fie afectați de pierderea acestei figuri istorice?
Cornel Popescu: Mai degrabă simbolic decât practic. Iliescu nu mai era activ politic de ani buni. Dar dispariția sa poate oferi un moment de recalibrare ideologică pentru anumite partide, care trebuie să-și definească raportul cu trecutul.
Impactul asupra istoriografiei și cercetării
Reporter: Cum credeți că moartea lui Iliescu va afecta viitorul cercetărilor istorice legate de perioada post-comunistă a României?
Cornel Popescu: Va stimula cercetările, mai ales dacă arhivele vor deveni mai accesibile. Va fi mai ușor de analizat și criticat fără teama de confruntare politică directă. Este posibil să apară noi perspective, inclusiv din partea cercetătorilor tineri, detașați de implicațiile emoționale.
Reporter: Vor apărea noi perspective, sau este posibil să rămână aceleași interpretări istorice deja consacrate?
Cornel Popescu: Vor apărea treptat noi perspective, mai ales dacă se deschid arhive, apar memorii sau cercetări academice serioase. Însă interpretările consacrate (figura stabilizatoare vs figura autoritară) vor continua să domine spațiul public.
Reporter: Ce semnificație are moartea unui fost președinte al României într-o perioadă în care politica este tot mai polarizată și tensiunile sociale sunt ridicate?
Cornel Popescu: Este un prilej de reflecție asupra direcției țării. Într-o Românie tensionată, cu lipsă de încredere în lideri și instituții, moartea unui fost lider devine un simbol: al unei epoci apuse, dar și o ocazie de a învăța din greșelile trecutului.
Reporter: Moartea unui lider atât de influent ar putea adânci conflictele sau ar putea contribui la o înțelegere mai profundă a trecutului recent?
Cornel Popescu: Depinde de reacțiile liderilor politici și ale mass-media. Poate adânci conflictele dacă este instrumentalizată politic. Dar, dacă e tratată cu decență și luciditate, poate oferi un cadru pentru reconciliere, înțelegere și maturizare democratică.
Simbol al tranziției, cu luminile și umbrele sale
Moartea lui Ion Iliescu, într-o perioadă marcată de polarizare și tensiuni sociale, ar putea adânci conflictele dacă este exploatată politic. Dar, tratată cu responsabilitate, ea oferă o șansă de a înțelege mai profund trecutul recent, de a învăța din greșeli și de a redefini valorile fundamentale ale democrației românești.
