Se propune dezbaterea, în Senatul României, a modificării Codului Muncii. Ar fi vorba de programul săptămânal de lucru. Adică, în loc de 8 ore pe zi, să se lucreze patru zile, câte 10 ore pe zi. Câștigul ar fi – propun inițiatorii – trei zile libere pe săptămână. Da! Calitatea vieții o dă și dimensiunea timpului liber! De-a lungul vremii, prin lupta sindicală, s-au câștigat multe drepturi pentru angajați. Ziua de muncă de 8 ore a fost un obiectiv important. Societatea a evoluat, în procesul muncii și-au spus cuvântul tehnologii multiple, astfel că s-a câștigat atât în productivitate, cât și în ușurarea efortului. Aici, o evaluare cât de cât obiectivă trebuie să aibă în vedere numeroasele domenii de activitate, care presupun, în grade diferite, complexitatea muncii, efortul fizic, efortul intelectual, condițiile locului de muncă etc.
Imediat după decembrie ’89, câteva sectoare de servicii publice deciseseră ca sâmbăta să fie liberă. S-a revenit atât din motive sociale, cât și din cauze financiare (stabilitatea societăților). Pandemia a introdus puternic munca la domiciliu, fructificându-se facilitățile IT. Faptul acesta a convenit patronatelor, care și-au redus astfel costurile logistice. Au fost și pierderi… colaterale: au intrat în faliment cei care închiriau spațiile și cei care, în apropierea firmelor, își organizaseră servicii alimentare care erau frecventate în pauze. Recenta propunere are în vedere, într-un fel, calitatea vieții, adică furnizarea legală a unui timp pentru dezvoltarea personalității: relaxare, timp mai mult pentru familie, refacerea după efort, condiții pentru activități intelectuale / culturale ș.a.
Căutările în acest domeniu depind de capabilitatea economică a societății, dar și de un fapt tot mai evident azi. Este vorba de suprasolicitarea fizică și nervoasă în raport cu complexitatea muncii și cu obiectivele patronatelor. Inspectorii din domeniu au depistat abuzuri: personal subdimensionat în raport cu sarcinile, încărcare excesivă a personalului, muncă peste program etc. Din acest motiv, au apărut consecințe: îmbolnăviri.
În Japonia s-a înregistrat boala Karoshi, care a dus la moarte, din cauza muncii suprasolicitante. De curând, se vorbește, în acest sens, și de sindromul Burnout, adică muncă în exces, care conduce la epuizare fizică și nervoasă. Apăsarea pe randamentul maxim al personalului a provocat stres, oboseală cronică, tulburări mentale și reducerea imunității în fața bolilor. Se va ajunge la 4 x 10 ore, în loc de 5 x 8 ore? Probabil, se vor face măsurători. Își vor spune cuvântul economiști, sociologi, medici și orice specialist în măsură să cântărească echilibrul între contextul național, interesul patronatelor, sectoarele propice schimbării, cantitatea și calitatea muncii, rezultatele ei, reflexul social ş.a. Nu vor lipsi, credem, nici populiștii, deși succesul propunerii ar depinde… chiar de opinia angajaților, cei care cântăresc cel mai bine între timpul liber și… bugetul familiei. Altfel, modernizarea proceselor de producție, robotizarea, tehnologizarea ar conduce, obiectiv, spre… 4×10. E greu însă de dat verdicte.
