Are 73 de ani, nu are pic de burtă, mintea îi merge brici, muncește neobosit, are în cap fel și fel de inovații, este agitat, îl mănâncă pielea și îi este dor de ceaușism mai mult decât de maică-sa. Vorbește tare, gesticulează, este tinerește îmbrăcat, iar pantalonii pe sub care nu poartă iarna izmene sunt călcați la dungă.
„Dom’ doctor, sunt copil de țărani modești. M-am născut într-un sat dinspre Dunăre. Am făcut elementara, apoi am intrat la un liceu profesional unde m-am calificat într-o meserie în care am meșterit la fiare toată viața. Pentru mine, asta a fost ca o brățară de aur.
În 1965, după moartea lui Gheorghiu Dej, Ceaușescu, fie iertat, ne-a deportat la Pitești, unde am stat în barăci când se construia platforma petrochimică de care s-a ales praful. Trei ani am făcut armata și am fost curierul brigăzii, văzând ăia că sunt isteț și nu încerc să trag mâța de coadă niciodată. La 27 de ani m-am căsătorit cu una din satul meu, cu care am avut doi copii. Am mai convins să vină la muncă, pe platformă, trei surori și 17 consăteni.
Statul mi-a dat apartament cu trei camere, câștigam nici puțin, nici mult, eram corect și parolist, iar de furat precum făceau alți angajați nici vorbă. Știți cum se zice: cine fură azi un ou vrea apoi mai mult și ajunge la pârnaie. Valabil și în ziua de azi. Apoi a dat norocul peste mine. Timp de cinci ani am avut contract prin Arcom și am construit rafinării în Siria, Iordania și Pakistan. Eram departe de orașe, în câmp, praf și căldură de-ți ardeau creierii. Știți ce mâncam? Lapte de cămilă cu banane.
După aia, am plecat prin RomConsult patru ani în California, unde cu mâinile astea am avut și io contribuție la construirea unei conducte de 10.500 km ce aducea petrol din Alaska până la rafinăriile de aici. Ni s-a spus că a costat 650 miliarde de dolari. Mi-au intrat și mie în cont 12.000 de dolari. Am mai muncit 17 ani și la Tel Aviv, în Țara Sfântă. Am început cu un contract de doi dolari jumate pe zi, 10-12 ore de muncă. Eu îl regret pe nea Nicu! Fie iertat!”
2 Comentarii
dax
Pt. cei multi si fara nici o sansa (cum sunt multi si acum)vremea lui Ceao a fost foarte buna.I-a luat din vagauna satelor aproape distruse unde nu se putea mai nimic in afara de CAP sau IAS si i-a adus la o viata confortabila de orasean industrial,pt. ca Romania era in dezvoltare industriala atunci.Li se dadea casa,loc de munca,distractii pe litoral si in statiuni cu preturi foarte accesibile(unii nici nu stiau unde e marea),electrocasnice,mobila si toate cele in rate care erau mai mult decat accesibile,plus demnitatea de om care este de folos societatii.Exista mai mult respect,siguranta personala si multe altele de care acum, nu vrem sa ne mai aducem aminte.A existat si perioada de sacrificii, dar macar a avut un scop si anume :afirmarea acestei tari pe plan international si industrializare, fara de care(se poate vedea astazi) devii colonie pt. smecheri.
Dar se vede ca nu multi au inteles acest lucru si nici comunicarea nu a functionat – partid – popor.
Daca se dadea drumul la mancare,blugi,tigari straine,whisky ,lumina,caldura si alte delicateturi straine,Ceausescu nu pica prea usor.
Acum nu mai are nimeni grija de tine si libertatea de a face orice si a avea orice s-a dovedit a fi un fals.Pt. cei multi este doar un vis.
De aceea cei multi il regreta pe Ceausescu si in general regimurile controlate autoritar.
Anonim
Lamentabil… 14 iulie 104 e.d. Prof. Gheorghe I. Ungureanu