Săptămâna trecută parlamentarii puterii au demis-o pe Renate Weber din funcţia de Avocat al Poporului. La prima vedere nu e nimic spectaculos la această măsură politică, dar trebuie să precizez că funcţia de Avocat al Poporului este foarte importantă pentru coaliţia actuală, de centru-dreapta, fiindcă are puterea de a bloca ordonanţele de urgenţă emise de Guvern, prin atacarea la Curtea Constituţională. Aşa că, pas cu pas, regimul lui Klaus Iohannis se instituie şi în sectoarele publice care mai rămăseseră să lupte împotriva abuzurilor puterii. Iar dacă mai adaug aici şi dorinţa puterii actuale de a desfiinţa Secţia de investigare a infracţiunilor din Justiţie, pot să afirm cu toată convingerea că puterea actuală a trecut de partea dreptului represiv, care se manifestă atunci când se atentează la instituţiile statului. Iar în dreptul represiv lupta pentru lege devine lupta contra legii. Astfel se iveşte un caz de conflict în însăşi ideea de drept, conflict care ia un caracter antidemocratic.

Prin urmare, după ultimele alegeri parlamentare, când partidele aflate acum la guvernare au învins (pentru că nu putem vorbi de câştigarea alegerilor), iar dreptul represiv s-a transformat în ordine de drept, se conturează o schemă de constituire a sistemului clientelar. Şi, ca să nu dau nenumărate exemple în acest sens, voi menţiona doar că şi până şi viceprimarii oraşelor şi-au angajat consilieri personali. Or, dacă m-ar pune cineva să spun cu ce se ocupă aceşti consilieri, sigur nu aş avea ce, dar am aflat recent că un asemenea consilier, al unui viceprimar de municipiu, are ca principală sarcină să monitorizeze informaţiile venite de la cetăţeni. Cu alte cuvinte, să ne asculte telefoanele şi să monitorizeze comunicarea online.

Şi astfel, propaganda politică este treptat înlocuită cu un sistem de ascultare telefonică şi de control online (facebook) bine pus la punct. Nici pomeneală de încercarea democratică de a îndrepta eventualele devieri de la noile reguli de drept printr-un sistem de ortopedie socială. Pentru a stăpâni ordinea de drept instituită de un preşedinte democrat, dar cu apucături dictatoriale, puterea prinde rădăcini şi mai adânci în trupul societăţii printr-o acţiune subtilă asupra corpului social. Şi se constată că e mai eficient să interceptezi convorbirile telefonice ale oamenilor sau să le monitorizezi comunicările de pe facebook decât să-i convingi de ideologia partidului tău.

Începe astfel perioada „normalizării” sociale prin ascultarea telefoanelor şi monitorizarea online: în sate, în oraşe, în administraţie, în şcoli, în poliţie, în armată, chiar şi în biserică se instituie o nouă disciplină care urmăreşte să-i aşeze pe oameni în „spaţiul” coaliţiei aflate la putere. Oamenii vor fi aşezaţi în locuri bine stabilite şi sever supravegheaţi şi ascultaţi, atribuindu-i-se fiecăruia locul şi rolul în funcţie de contribuţia avută la întărirea coaliţiei de guvernământ. De acum înainte, administraţia, şcolile, spitalele, poliţia, armata seamănă cu încăperile unui spital de psihiatrie, caracterizate de abuz în numele legii.

Precizez aici că schimbarea recentă a directorului general al TVR se înscrie pe această linie a abuzului politic şi al controlului opiniei publice. Şi, probabil, tot un abuz al puterii l-a determinat pe procurorul care ancheta fraudarea alegerilor de la Sectorul 1, Bucureşti, să plece în concediu şi să ia hotărârea să iasă la pensie.

Aşadar, cum credeţi că-şi justifică puterea aberaţiile politice, cum este cea referitoare la creşterea vârstei de pensionare la 70 de ani? Prin ideea că noi trebuie să „ardem” nişte etape de a deveni membri de bază ai Uniunii Europene, dar fără drepturile celor din ţările vest-europene ce o formează. Acum, orice tragere la răspundere a oficialilor de la Bucureşti va avea ca rezultat un răspuns invariabil, anume că „aşa se doreşte la Bruxelles”. Din acest motiv, politicienii împreună cu legiuitorii nu fac altceva decât să copieze texte de legi după legislaţii străine, ceea ce înseamnă că ţara noastră a ajuns o colonie postmodernă. Adică un fel de colonie „tip Potemkin”, adică o metodă de falsificare a realităţii prin înfrumuseţare exterioară, dar care ascunde tot felul de mizerii interioare. 

Drept care, toată lumea ştie ce înseamnă puterea politică românească administrată după obiceiuri corupte şi arbitrare moştenite de secole. România continuă să fie o ţară rămasă în urmă. Mai ales ţăranii sunt lăsaţi la cheremul calamităţilor naturale, ceea ce, într-o ţară ca a noastră, loveşte în multă lume. Recent, mai multe localităţi au fost sub ape. Dacă nu ar domni o anumită indiferenţă, o mentalitate a lui „merge şi aşa”, aceste obiceiuri nefaste ar fi fost intolerabile. Toate acestea fac din ţara noastră o colonie în plină epocă postmodernă, deci cu totul diferită faţă de colonia tradiţională.

Distribuie pe Facebook