La intervenţia şi presiunea primarului Cristian Gentea, în urmă cu o săptămână, conducerea S.C. NEGREANU CONSTANCON îşi punea oamenii la lucru aşa cum trebuie. Au adunat materialele şi au dat în folosinţă, parţial, pasajul pietonal subteran „Magnolia”. Ce s-a mai întâmplat însă de atunci şi până acum la controversata lucrare edilitară?  

Afară-i vopsit gardul…

Constructorul l-a asigurat pe edilul-şef că lucrările vor continua cu rapiditate, dar în aşa fel încât să nu îi afecteze pe cei care vor să traverseze bulevardul I.C. Brătianu. Numai că între promisiune şi realitate e drum lung! Câteva zile nu s-a văzut picior sau cască de muncitor în peisaj. Se poate invoca, desigur, starea vremii, ploile fiind nelipsite. Ieri însă timpul a fost prielnic. Şi la ora prânzului se lucra, într-adevăr. Câţiva oameni în salopetă roboteau la suprafaţă, pavând zidul exterior al uneia dintre intrările în pasaj. Numărul muncitorilor şi ritmul par însă nepotrivite raportat la dimensiunea lucrării. Şi dacă aparenţele erau salvate de cei câţiva truditori care îşi făceau datoria sub razele dogorâtoare ale soarelui, totuşi, putem uza de zicala populară „Afară-i vopsit gardul, înăuntru… leopardul”. Oricărui om care coboară câteva trepte i se înfăţiţează un tablou dezolant în subteran. Praf, mizerie, panouri lipsă din plafonul care ascunde sistemul de iluminat, o panglică alb-roşie care ar trebui să delimiteze un spaţiu nu se ştie pentru ce, într-un mod rudimentar, cu ajutorul unui… scaun!

Sună a pustiu

Aerul din interiorul pasajului este îmbâcsit, plin de particule de praf aduse de curent de afară. În aceste condiţii nici cei câţiva agenţi comerciali care îşi câştigau pâinea din vânzarea produselor vestimentare nu pot deschide magazinele. Nu se ştie când o vor putea face şi nici dacă primăria îi va scuti de la plata chiriei, cât timp nu au funcţionat. În tot acest timp, cetăţenii urcă şi coboară scările „clasice”. Cele rulante sunt înţepenite demult. Cine ştie când se vor pune în mişcare?! Deocamdată mişcare fac… piteştenii. 25 de trepte în jos. Tot atâtea în sus. O nimica toată pentru puştani şi tineri. Un calvar pentru bătrâni nepuncioşi care şi aşa se deplasează greoi, sprijiniţi în baston. Seara, după căderea întunericului, nimeni nu mai trece prin pasaj. În clarobscurul din subteran sună a… pustiu. 

Distribuie pe Facebook

Eduard Tomaziu

See Full Bio