Nicolae Filip, căpetenia călușarilor din Hârsești, a părăsit această lume la vârsta de 79 de ani. Mâine (2 iulie) vătaful din sicriu va fi condus pe ultimul drum de o ceată de călușari.

Marcat de această tragedie, primarul comunei îndoliate, Ionel Moloiu, a povestit că vătaful a ignorat boala și bătrânețea, jucând călușul aproape până în ultimul său ceas. Mai mult de atât, Nicolae Filip al Goandii (cum îl strigau localnicii) a transmis cu sfințenie dragostea de căluș din tată-n fiu, așa încât majoritatea urmașilor săi – băieți, dar și fete! – fac parte din ansamblul localității argeșene, „Doruri de câmpie”, premiat la concursuri și festivaluri de gen.

Nepoții lui nea Nicolae deslușesc tainele dansului strămoșesc și alături de instructori, fiind cursanți ai Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești, o secție externă de dansuri populare fiind deschisă în comuna Hârsești. Atâta timp cât a trăit, renumitul vătaf din Hârsești nu a ratat nicio repetiție a ansamblului „Doruri de câmpie” și nu a lipsit de la nicio întrecere a călușarilor.

Vătaful din Hârsești are șapte copii și vreo 20 de nepoți. Nicolae Filip al Goandii va fi înmormântat în cimitirul satului Ciobani. În memoria călușarului regretat și jelit de o întreagă comunitate, Loredana Costache, directoarea Căminului Cultural Hâresești, a postat pe Facebook un mesaj tulburător. 

Picioare de aur în opinci fermecate

Loredana Costache: „… Mi te stinseși, nea Niculaie, călușarul inimii mele, vătaf al cetei satului meu, Fiu al Argeșului și Muscelului!… Nu ne-a fost vorba așa, Gondare!… Acum un an, te arătam lumii jucând, spunându-i că ești nemuritor, acum o lună, îți căutam leac bolii, să nu mi te prăpădească de tot, acum o săptămână îți făceam ziua sărbătoare, ca să-ți mai îndulcesc neputința ce te cuprinsese brusc, acum o zi, te țineam de mână, îți mângâiam picioarele alea de aur și te mințeam dureros c-o să mi te vindeci, nea Nicule, că mai ai de stat pe pământ și pe scenă, în opincile dumitale fermecate. Altfel ne-am înțeles noi, ce mai era până la suta de ani?!… La dumneata, timpul s-a măsurat în jocul călușului. La noi, astăzi, timpul stă în loc. Și te plângem. Satul meu cu doruri de câmpie rămâne, biet de el, mai sărac, mai gol și mai trist, căci fără Nicolae Filip, al Goandii, călușul de pe toată Valea Cotmenei nu mai are strălucire, nebunie, „chichirez”, cum ziceai mata. Ai murit, dar îți voi pomeni numele în veci, pe oriunde or juca băieții dansul nostru călușeresc al cărui slujitor devotat și vătaf neînfricat ai fost. Te-am iubit și te-am prețuit, acum vin să te jelesc, greu și pustiu îmi va fi fără „Gondaru’ meu ăl tânăr și neliniștit”!… Mergi în pace și lumină, să te odihnească Dumnezeu pe scena veșniciei!…”

Distribuie pe Facebook