Nu ştim când o să câştigăm – dacă o să-l câştigăm – războiul cu acest inamic nevăzut, dar pretutindeni prezent. Covid-19 ne-a schimbat viaţa. A schimbat, de fapt, Planeta. Pentru prima dată – mă refer la violenţa cu care atacă – globalismul se joacă atât de tragic, pe tot Pământul, în tot ce are omul mai scump: sănătatea. Trăim între veritabile buletine de război. De aceea ne-am gândit să-i întoarcem pentru un timp spatele coronavirusului şi să readucem printre noi una dintre marile valori ale umanităţii – sportul. Stadioanele s-au golit ori s-au umplut de sicrie, tribunele sunt goale, sportivii sunt siliţi să stea izolaţi. Marile competiţii au fost amânate.

Tânjim după sport. Ne-am întors pe stadion! Vorba vine, pentru că doar îi dăm ocol cu nostalgie, nerăbdători ca acest fenomen planetar să ne readucă, şi pe buze, o anume fericire, să refacă o familie de miliarde de fani. Am avut curiozitatea să frecventez o statistică. Ştiţi care sunt cele mai populare sporturi? Iată-le pe primele zece: fotbalul (creditat cu 4 miliarde), apoi cricketul, hocheiul pe iarbă, tenisul, voleiul, tenisul de masă, baschetul, baseball-ul, rugby-ul şi golful (creditat cu 450 milioane).

Sportul, generator de vitalitate, este şi depozit de valori morale. Campionul se impune prin muncă, cinste, respect faţă de partener şi faţă de public, prin imense sacrificii. De aceea cei mai mulţi campioni au devenit modele pentru tânăra generaţie, „motoare” pentru educaţie. Sportul îţi oferă nu numai sănătate, ci şi un stil de viaţă de care acum suntem văduviţi. Vă mai oferim o statistică, una care susţine fără tăgadă că o naţie este mai împlinită fizic şi social dacă practică sportul. Iată plusul de ani care – se zice – se adaugă vârstei noastre: tenisul – 10 ani, badmintonul – 6,2 ani, fotbalul – 5 ani, ciclismul – 3,7 ani, înotul – 3,4 ani, alergarea – 3,2 ani (un studiu din Marea Britanie).

Ne simţim mai mândri prin sport, mai înarmaţi cu principii solide de viaţă, mai puternici, chiar dacă virusul a luat vieţi şi din arena sportivă. Am fi vrut să amintim aici mari sportivi ai Planetei, de la Nadia noastră şi Cristina Neagu, la Pele, Iaşin, Phelps, Spitz, Federer, Messi, Ronaldo (primul…), să ne mândrim cu conaţionala noastră Halep, dar unde-i laşi pe Charlton, Shaquille O’Neal, S. Williams, Beckham, Djokovic, Nadal, pe atâţia atleţi extraordinari, pe gimnaşti, halterofili, handbalişti, ciclişti, pe practicanţi ai sporturilor de iarnă, rugbişti (am avut şi noi un Al. Penciu, pe care francezii îl numeau Alexandre le Grand) şi alţii.
Este o lume aparte, care depăşeşte, an de an, prin muncă şi sacrificii, limitele fiinţei umane. De aceea aşteptăm ca lumea, eliberată de stresul luptei cu perfidul virus, să inunde din nou stadioanele. Ar fi unul dintre semnele majore ale intrării în normalitate.

Distribuie pe Facebook