Citesc în „Scurtă istorie a viitorului” a lui Y.N. Harari următoarea frază: „În viața de zi cu zi, Angelina Jolie a preferat să-și sacrifice intimitatea și autonomia în favoarea sănătății”. Afirmația mă intrigă. Cum intimitatea? Citesc mai departe și aflu că, în viața starului american, algoritmii au jucat un rol important, când a fost vorba să ia decizia de a preveni, prin operație, un cancer mamar. Cum mama și bunica ei căzuseră victimă acestei temute boli, a avut curajul să-și facă testul genetic și o dublă mastectomie (extirpare a sânului). Care-i putea fi fatală. Algoritmii folosiți de medici i-au spus că în ADN-ul ei există o bombă cu ceas care ticăie. N-a ezitat și a dezamorsat-o, alegând totodată să facă public gestul său și să prevină astfel riscul de a se îmbolnăvi de cancer a nu mai puțin de 87 la sută dintre femeile purtătoare ale acestei gene periculoase. Gestul a stârnit vâlvă și admirația întregii lumi.

Ei bine, Harari susține în cartea sa despre „homo deus” că Google ar putea să ne prevină asupra iminenței unei epidemii de gripă, cu vreo zece zile înainte, dacă-l lăsăm să ne citească mailurile și să ne urmărească activitățile. Cum o face? Un exemplu care ne interesează azi! Nu trebuie decât să monitorizeze cuvintele pe care le folosim într-o dimineață, tastând pe motoarele de căutare: „febră”, „durere de cap”, „greață”, „strănut”. Dacă apar într-un număr mare sau foarte mare, într-o țară, acolo avem epidemie de gripă. Ar putea, scrie evreul american, dar uite că nu știu dacă a făcut-o cu coronavirusul. De ce? Pentru că nu i-a supravegheat pe chinezi, neavând permisiunea să citească mailurile lor private, ori deoarece corporația, deși lansase o aplicație în acest sens încă din 2008, s-a ales cu un proces răsunător. A plătit o amendă substanțială, iar acum plătim și noi cu sănătatea noastră. Că l-am supărat pe Google.

Bine, bine, dar chiar așa vor fi stând lucrurile, cum le descrie Harari? Ca să ne cunoaștem pe noi înșine, ca să ne cunoaștem sinele, nu trebuie să ne cufundăm în meditație, nici să citim „Ghidul iluminării pentru leneși” al lui Adrian Niță. Sau, pe aceeași temă a accesului la conștiința de sine, a lui Eckhart Tolle. Nu. Am mai scris parcă despre asta. Trebuie doar să ne lăsăm datele personale pe mâna angajaților de la Google. Încă de la naștere. Iar aceștia, după ce ne vor monitoriza pulsul, tensiunea, glicemia, obiceiurile, convorbirile telefonice, contul bancar etc, vor fi în stare să ne prezică absolut tot ce ni se va întâmpla, inclusiv data la care vom pleca din lumea aceasta. E suficient să trimitem doar 99 de dolari Companiei „23andMe” – numele se referă la cei 23 de cromozomi care alcătuiesc codul genomului uman – și vom afla lucruri la care nu ne-am gândit niciodată. Oricât am fi urcat noi pe munte ca să privim, la vremea apusului, soarele și marea, oricât am fi făcut meditație transcedentală ori yoga. Poezie, nu matematică, informatică, algortimi, nanotehnologie!

Sincer să fiu, deși-l prețuiesc mult pe Harari pentru cărțile sale, pentru predicțiile sale și, mai ales, pentru viziunea sa asupra viitorului care ne așteaptă de multe ori la cotitură, prefer să fiu mai precaut când este vorba de a crede. Altădată, Sf. Augustin ne învăța să „credem și să nu cercetăm”, fiindcă știința nu știe mare lucru. Acum „dataiștii” – cei care se bizuie doar pe procesarea datelor – spun că viața poate fi redusă cu adevărat la fluxuri de date, că senzațiile, emoțiile, gândurile, personalitatea noastră nu valorează prea mult când e vorba să luăm decizii care ne privesc implicit. Dar, sincer vorbind, ceva cred că le scapă și celor care venerează datele. Cum scria în „Mintea de dincolo”, argeșeanul Dumitru Constatin Dulcan de la Mârghia, există ceva în univers care nu poate fi redus nici la date, nici la algoritmi.

Un mister pe care încă nu l-am deslușit, cu toată inteligența noastră, cu toți algoritmii noștri, cu toată știința noastră care știm, se presupune, cam 20% din ceea ce se întâmplă în univers. Că-i spunem suflet, că-i spunem conștiință, că spunem altfel, scânteie divină, ori spirit universal, inteligență universală, ceva există într-adevăr dincolo de ceea ce am putut noi afla despre adevărul absolut. Pe agenda omenirii figurează întrebările care ne frământă tot mai insistent: ce se întâmplă cu noi azi, nu ieri, cu viața noastră, cu societatea, dacă vreți chiar cu politica. Dacă va reuși să răspundă la ele „omul care tinde să devină dumnezeu” deocamdată doar … Dumnezeu știe. Noi acum rămâne să ne confruntăm cu coronavirusul pe care, iată, Google se pare că nu l-a prezis, ca să-i aflăm și antidotul. Mai avem de mâncat ceva pâine până la apogeul creației, homo deus. Și până la totala cunoaștere de sine! Mai bine zis. până când tehnoumanismul să-l poată crea pe omul dumnezeu care să poată face față tuturor molimelor de pe pământ. Și chiar din Univers. Până una alta, important ca să ne păstrăm sănătatea este să luăm distanță de purtătorii de viruși corona. Și cum nu știm care sunt aceștia, procedăm ca la bancă: păstrăm distanța de fiecare semen al nostru.

Distribuie pe Facebook

Mihai Golescu

See Full Bio