Odiseea românilor care au apucat să plece din Italia nu cu mult înainte ca Peninsula să-şi închidă graniţele din cauza noului coronavirus nu s-a încheiat. Ieri, 27 de persoane fuseseră cazate în centrul de carantină stabilit la Hotelul Primăriei Piteşti şi astăzi au continuat să fie aduse persoane. Cum au fost… trataţi primii clienţi citiţi în ceea ce urmează.

Familiile, cu pachetele la poartă

Cu lacrimi în ochi, fiindcă nu-i vine a crede că a apucat şi astfel de vremuri, un tată de 78 de ani i-a adus fiului abia întors din Italia şi băgat în carantină pâine, apă, pahare de unică folosinţă, nişte cafea. Băiatul său a prins ultimul… val; după ce a părăsit Peninsula devastată de virusul ucigaş, în urma lui şi a colegilor de călătorie forţată s-au închis graniţele. De la poarta centrului din Piteşti, păzită de mai multe rânduri de poliţişti, bătrânul îl zăreşte pe Petre la o fereastră de la ultimul etaj şi îşi flutură braţul, făcându-i cu mâna din bulevard. Părintele aşteaptă, apoi, răbdător ca unul dintre pompieri să-i ducă sacoşa în camera 210. Acolo e izolat, pentru două săptămâni, Petre al lui, lucrător în construcţii şi, la rându-i, tată a doi copii, plecat în lume după un trai mai bun.

La poarta celui mai bine păzit hotel din judeţ aşteaptă să îi ia careva sacoşa cu mâncare şi o nevastă, mamă a doi copii mici. Tânăra spune că, oricât de dor i-ar fi de soţul ei, măsura carantinei este foarte bine gândită, pentru siguranţa tuturor. „Firma l-a trimis pe soţul meu în ţară. A fost angajat la Milano, ca salahor. Unde va lucra după ce va ieşi din carantină nu se ştie…”, s-a tânguit femeia, cu vocea tremurândă.

„Ca la puşcărie”

Între pereţii hotelului îşi vor petrece zilele de carantină oameni din Piteşti, Bradu, Ştefăneşti, dar şi alte judeţe învecinate, care şi-au câştigat pâinea lucrând în Italia, mai ales în construcţii şi în domeniul transportului.

Deşi autorităţile s-au bătut cu pumnul în piept că manageriază bine situaţia, oamenii carantinaţi ni s-au plâns că de când au fost cazaţi în hotel, adică din după-amiaza de miercuri şi până ieri, la 11 (ora la care le-am aflat păsurile), nu a venit niciun cadru medical să-i întrebe de sănătate, să-i consilieze psihologic, să le efectueze vreun test, să le măsoare, măcar, o tensiune.

„Eu mă simt perfect sănătos. În Italia am fost şofer de tir. Transportam alimente în lăzi frigorifice. Am umblat prin toată Europa; am fost în Anglia, în Germania, în Franţa, în Italia şi nu s-a simţit nimeni jenat că vin din Italia. În străinătate, toată lumea a fost foarte politicoasă cu noi şi nu ne-a înjosit nimeni. Mă refer la mine şi la colegii întorşi în ţară pentru a fi băgaţi în carantină. Nicăieri nu am fost mai umiliţi ca în ţara noastră. Aici, la centrul de carantină, mă simt ca la puşcărie, cu familia mea, care îmi lasă pachetul cu mâncare la poartă… Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Este foarte bine că s-a luat măsura izolării. Nu am nimic împotrivă. Sunt de acord că virusurile circulă şi că oamenii trebuie protejaţi. Sunt dezamăgit, însă, de modul în care am fost trataţi de când am venit la Piteşti. Am fost priviţi ca nişte… ciumaţi, jignirile venind din partea unor trecători care ne-au văzut când am coborât din maşini. Şi de când ne-am luat camerele în primire nu a venit nimeni să ne testeze din punct de vedere medical sau să ne lămurească. Nu am primit nici măşti de protecţie, nici soluţie dezinfectantă”, ni s-a destăinuit la telefon unul dintre bărbaţii carantinaţi în centrul din Piteşti.

Coletele, livrate de pompieri

Oamenii aflaţi în carantină au ţinut legătura cu rudele prin telefon. Cei care au avut ferestrele din camere cu vedere la bulevard le-au făcut cu mâna rudelor de la poartă. Deşi li s-a spus că au voie să vină cu pachete între orele 10-12, ieri, până la ora 11.30, nu a venit nimeni ca să le ridice de la poartă. Într-un final, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a intrat în acţiune. Pompierii s-au mobilizat şi au cărat în camerele de la hotel coletele cu produse alimentare şi nealimentare. În funcţie de nevoile carantinaţilor, sacoşele au conţinut bidoane cu apă, conserve, fructe, pâine, cafea, zahăr, ţigări, şerveţele, produse de igienă, chiar şi jocuri de table şi şah, pentru „omorârea” timpului petrecut între pereţii localului. O nevastă i-a trimis soţului său un televizor plasmă şi o antenă.

Prima cină servită carantinaţilor de la Piteşti a avut în meniu friptură, fasole verde cu mujdei, chiflă şi apă. Locatarii au mai primit din partea autorităţilor, după instalare, câte un săpun, un şampon, o sticlă cu apă şi o rolă de hârtie.

Hotelul transformat în centru de carantină are 86 de camere duble, cu baie proprie. Condiţiile de cazare sunt foarte bune, imobilul fiind nou. Însă frigidere şi televizoare nu se găsesc în toate spaţiile de locuit.

Cele două Românii

Hotelul carantinaţilor împarte aceeaşi curte cu Inspectoratul Şcolar Argeş şi Poliţia Locală Piteşti. În cele două instituţii publice accesul le este permis doar angajaţilor, în baza legitimaţiilor de serviciu.

Noul coronavirus este subiect de dispută la poarta hotelului. În municipiul reşedinţă de judeţ au apărut cele două Românii, cu oameni pro şi contra ideii de a deschide într-o zonă populată a Piteştiului un centru de carantină. Destinaţia localului unde sunt cazaţi lucrătorii sosiţi din Italia a devenit foarte repede cunoscută în comunitate. Îngrijorarea vecinilor era direct proporţională cu amărăciunea locatarilor carantinaţi. Micii întreprinzători care şi-au deschis xerox-uri şi buticuri în această zonă dezaprobau faptul că autorităţile au înfiinţat centrul de carantină atât de aproape de blocuri, de Spitalul de Pediatrie, de inspectoratul şcolar, de poliţie, de judecătorie, de unităţile de învăţământ, deloc puţine. „Hotelul carantinaţilor este ca o bombă cu ceas, dacă vreunul dintre nou-sosiţi se dovedeşte a fi bolnav ori purtător de microbi”, a afirmat, cu îngrijorare, un comerciant.

Distribuie pe Facebook

Mirela Neagoe

See Full Bio