V-a încercat vreodată vreun pui de depresie, vreun strop de nelinişte, vreo frământare? V-a lovit vreodată cu aripa sa neagră demonul amiezii? Aţi încercat vreodată starea asta? Dacă aţi mărturisi cuiva că aţi avea vreo problemă de genul acesta ar fi un stigmat, ar fi o ruşine?

Depresia, boala secolului, a ajuns, ieri, „Subiect de presă” la „Antena 3” Piteşti. Cei doi realizatori ai emisiunii, Cristina Munteanu şi Mihai Golescu, au avut-o ca invitată în studio pe Victoria Irimia, doctor în ştiinţe medicale, membră a Societăţii Europene de Psihiatrie, managerul spitalului „Self Control-Dr. Irimia” Piteşti. Câteva răspunsuri la întrebările ediţiei citiţi în ceea ce urmează.

Tristeţe

Cunoscută drept unul dintre fondatorii şcolii de psihiatrie din România, nelipsită de la conferinţele medicale de specialitate din străinătate, doamna Victoria Irimia ne-a ajutat să înţelegem ce este depresia – duşmanul din umbră care determină o persoană să se simtă lipsită de valoare chiar şi când nu are niciun motiv să fie tristă.

Despre depresie: MI SE ÎNTÂMPLĂ ŞI MIE

Victoria Irimia: „Trebuie să facem clar o delimitare de la început. Una este întristarea pe care o simţim cu toţii. Este normal să o simţim şi asta ne face oameni. De asta noi suntem umani; putem să ne întristăm pentru noi, pentru cei din jurul nostru. Şi altceva este depresia. Depresia este o tristeţe profundă, care pune stăpânire pe toată viaţa persoanei respective. Nu o mai lasă să-şi desfăşoare activităţile, nu o mai lasă să se gândească la altceva, chiar să se preocupe în mod firesc de cei din jurul său. Şi sigur că toate acestea împietează grav asupra calităţii vieţii persoanei respective. De întristat se întristează şi timpul! Plânge două-trei zile, aşa, a ploaie, după care apare soarele. Aşa este în general cu trecerea de la o suferinţă afectivă la starea ta normală. Lucru pe care-l faci tu însuţi: te controlezi, te resetezi şi viaţa trebuie să-şi urmeze cursul. De foarte multe ori, de câte ori avem un nou început resetăm viaţa noastră. Noi, în general, găsim resursele noastre. Uneori poate că este nevoie şi de ajutor medical. Există totuşi şi situaţii când această profundă depresie pune stăpânire pe viaţa individului şi atunci el trebuie neapărat să apeleze la ajutor medical fără să-i fie jenă, fiindcă nimic din ceea ce este omenesc nu este ruşinos.”

Însingurare

Depresia este una dintre principalele probleme de sănătate publică, în contextul tuturor bolilor psihice. Pe de altă parte, depresia este o suferinţă subdiagnosticată. De cele mai multe ori, depresia apare în condiţii absolut inteligibile din cauza unor circumstanţe psihotraumatizante.

Victoria Irimia. „De cele mai multe ori omul se adresează medicului pentru că a trecut printr-o situaţie atât de gravă psihotraumatizantă, încât nu mai poate să scape, nu se mai poate elibera de această suferinţă. La acelaşi impact psihotraumatizant nu toată lumea face depresie. Deci trebuie să acceptăm că pot exista persoane mai vulnerabile, care se pot apăra mai greu în faţa vicisitudinilor vieţii. Asta ce înseamnă? Un eşec şcolar, un eşec marital, un eşec profesional, un conflict de lungă durată, o pierdere materială importantă, o pierdere umană… Când apare tulburarea înseamnă că omul nu mai are resurse proprii să se apere, el se culpabilizează până la absurd uneori. Şi spune: «Eu sunt vinovat», «Tot ce este rău s-a întâmplat din cauza mea», «Din cauza mea nu mai avem bani, nu mai avem mâncare, nu mai avem nimic, nu mai pot să fac faţă». Şi, din nefericire, de foarte multe ori asistăm la tentative de sinucidere sau chiar la suiciduri reuşite dacă cei din jur nu se sesisează la timp, dacă nu-şi dau seama că persoana respectivă trece printr-o situaţie limită. Foarte multe persoane depresive nu ajung niciodată la medic. Sau ajung în momente de cumpănă. Nenorocirea este că se întâmplă foarte frecvent acest lucru. În ultima vreme suicidul este foarte agresiv. Drama este însingurarea, faptul că nu ne mai pasă foarte mult de noi. Trăim într-o lume foarte concurenţială, până la ştergerea legăturilor cu cei din jurul nostru. Într-o primă situaţie există oameni care nu găsesc soluţii şi spun: «Sunt vinovat, nu merit să trăiesc». Există şi oameni care încearcă să găsească soluţii. Dar din nenorocire nu găsesc singuri soluţii sau găsesc soluţii foarte umilitoare. De câte ori vorbim noi despre femei abuzate, chinuite, bătute, şantajate, dar care spun «Nu pot să plec pentru că am copii şi nu am unde să mă duc»? Şi rămân atunci în această conjunctură până când li se va întâmpla ceva grav… Mai există încă un alt aspect: acela când omul, în loc să caute soluţii, caută vinovaţi. «A, păi de ce mi s-a întâmplat asta? Pentru că mă duşmăneşte…» Şi atunci lucrurile alunecă foarte uşor într-un absurd, în ură, în duşmănie. Omul îşi caută el însuşi însingurarea, crezând că toţi cei din jur îi vor răul şi tot ce se întâmplă în jurul lui e foarte periculos…”

Dragoste

Care este soluţia problemei, dacă suntem în impas?

Victoria Irimia: „Dacă noi ştim să ne devotăm, dacă ştim să ne urmăm nişte ţinte accesibile şi să fim întotdeauna alături de cei care au nevoie de noi atunci trecem mai uşor peste aceste momente, pentru că ne mobilizăm altfel. Să nu ne însingurăm şi să nu ne înrăim. Să ne înţelegem, să nu urâm, să fim oameni. Prin dragoste putem să depăşim orice problemă.”

Distribuie pe Facebook