Ioana Diana Urea este o tânără de 18 ani, absolventă a Liceului de Arte „Dinu Lipatti” din Pitești. Aceasta a studiat la profilul arhitectură și arte ambientale, reușind să obțină 10 pe linie la examenele de bacalaureat. Despre cum a ajuns la această performanță, cariera la care visează, dar și ce alte planuri are, Ioana Diana ne-a vorbit în următorul interviu.

– Când ai început pregătirile pentru bacalaureat și cum au decurs acestea?

– Am început meditațiile propriu-zise pentru bac în clasa a XII-a. Însă încă din clasa a IX-a am încercat să asimilez cât mai multă informație pentru a-mi ușura munca pentru examen. De atunci am început să citesc literatura necesară pentru română. În ceea ce privește desfășurarea meditațiilor, la română și istorie făceam o dată pe săptămână de la începutul anului. La logică am hotărât să merg din semestrul al doilea, tot o dată pe săptămână. A fost destul de obositor, deoarece mă pregăteam și la arhitectură în același timp. Dar, la un moment dat, am prins drag și de profesori, și de colegi. Mă duceam de plăcere la meditații. Primeam teste regulat la pregătiri. Sincer, n-am luat niciodată 10 la vreunul. Cea mai mare notă a fost de 9,85 la istorie.

„Dacă iubesc profesorul, automat iubesc și materia”

– Ce consideri că te-a ajutat cel mai mult la învățat?

– Nu cred că pot să definesc un anume lucru care m-a ajutat să învăț. Pur și simplu după o lună sau două am prins drag de materii. Am avut noroc să găsesc profesori implicați, care să predea pe placul meu. Eu dacă iubesc profesorul, automat iubesc și materia. Și cred că ducem lipsă de implicare din partea dascălilor în România. Până să găsesc acești profesori implicați, care mi-au predat la meditație, nu credeam că aș putea vreodată să ajung la performanță. La mine în clasă niciodată nu am fost prima și din acest motiv nu am sperat la o notă mai mare de 9,50 la bac. Totuși, consider că implicarea oamenilor de lângă mine, în special a profesorilor, m-a ajutat foarte mult să iau această notă.

– Ce hobby-uri și pasiuni ai?

– În primul rând, pasiunea mea, din care vreau să fac și o carieră, este desenul și arhitectura. Îmi place să privesc diferite stiluri arhitecturale și să îmi dau cu părerea despre sentimentele pe care un artist a dorit să le transpună în lucrarea sa. Ca hobby-uri mai am și plimbările lungi prin natură, să citesc și să pictez. Cu mediul înconjurător simt că am o conexiune aparte. Aș sta ore în șir să discut cu o persoană la umbra unor brazi și să admir o priveliște. Natura mi se pare cel mai mare artist existent, a cărei perfecțiuni nu poate fi întrecută de un muritor. Aș dori în viitor totuși să mă apropii cu proiectele mele de această perfecțiune, dacă se poate. Ca și lectură, prefer în general cărți de filozofie sau psihologie, însă citesc și SF-uri.

– Ce părere ai despre subiectele de la bac. Ai avut emoții?

– Subiectele la bac mi s-au părut destul de grele. Nu mă așteptam deloc, nici la română, nici la istorie. Erau lecții pe care le știam mult mai bine decât ceea ce s-a dat. Totuși, la română, la subiectul II mi-a plăcut că au dat poezie. În general îmi place să găsesc sensurile din spatele unor cuvinte. Parcă ideile poeților sunt coduri ce vor să fie descoperite de persoanele potrivite. La istorie, inițial, m-a șocat subiectul III, deoarece acea lecție o știam cel mai puțin. La logică mă așteptam la 10, știind că am făcut toate subiectele bine.

Emoții am avut până au apărut rezultatele, deoarece aveam nevoie de notă cât mai mare pentru admiterea la facultate, dar în rest nu prea am avut. Știam că se poate corecta destul de subiectiv și că sutimile pot scădea în funcție de preferințele profesorului. Dar ce pot spune, am avut noroc.

„Nu mă așteptam la o asemenea performanță”

– Nota 10 pe linie – te așteptai la o asemenea performanță?

– Cum am mai spus, nu mă așteptam la o asemenea performanță, dar cu puțin noroc și cu multă muncă am reușit. Eram sigură că o notă de 10 o să obțin, la logică, dar la română si istorie nu am crezut că voi ajunge la nota maximă. A fost o surpriză plăcută pentru mine și pentru cei care m-au susținut. Și mă bucur că am avut parte de profesori geniali la meditație, care m-au îndrumat numai spre bine.

– Care sunt planurile tale, la ce facultate urmează să studiezi?

– Am intrat deja la Universitatea de Arhitecturăși Urbanism „Ion Mincu”, din București. Încă din clasa a VII-a doream să urmez arhitectura, iar părinții m-au susținut. Din clasa a X-a m-am apucat de meditații la București pentru a intra la facultate. Consider că n-am un talent deosebit, față de alți colegi, însă am depus un efort destul de însemnat, deci mă bucur de reușita mea. Ca și plan aș vrea să-mi duc la bun sfârșit visul și să devin arhitect, să termin facultatea cu rezultate bune, dar nu excepționale. Sunt conștientă că sunt persoane mai bune decât mine în acest domeniu, dar fiecare are un loc care trebuie să fie ocupat și un destin care trebuie împlinit.

„Aș vrea să schimb ideile învechite din liceele de artă”

– La ce fel de carieră visezi?

– Ca și carieră aș vrea în primul rând să devin arhitect, să lucrez într-o echipă. Dar cel mai mult mi-ar plăcea sa învăț elevii să deseneze. Îmi place mult să lucrez cu oamenii, sunt o fire sociabilă și ar fi genial dacă aș putea să împărtășesc cunoștințele mele cu alții. Aș vrea să schimb ideile învechite din liceele de artă. Din experiența mea, în acest liceu în care am studiat, doar unii elevi sunt apreciați. Și aș vrea ca toată lumea să se simtă în largul său și apreciat. Eu una aveam o altă impresie despre liceul de artă, impresie care mi-a fost spulberată încă din primii ani studiați aici. Aș vrea să fac din această instituție ceea ce am crezut eu că va fi. Știu că sunt niște vise mărețe, dar cred că încet se vor putea pune în aplicare, cu ajutorul altor tineri profesori implicați.

– În concluzie, ce sfaturi le dai elevilor care urmează să susțină bacalaureatul?

-În primul rând, ca și elev al clasei a XII-a nu uita să te distrezi. Trebuie să comunici cu prietenii, să ieșiți. Combinația dintre învățat și relaxare e cea mai benefică. Nu cred că un om ar putea rezista fără odihnă. Așa că nu uita și de relaxare. Chiar dacă vei avea momente mai grele, în care crezi că nu vei reuși, gândește-te că tot timpul din lume este al tău. Zilele nu pleacă nicăieri. Nu ai reușit să înveți azi tot? Ce contează? Și mâine este o zi. Însă nu lăsa nimic pe ultima sută de metri, deoarece vei ceda. Totul trebuie luat încet, dar din timp. Înainte de examen, câteva zile de relaxare sunt exact ce îți trebuie.