Avem în Argeş adevărate minuni ale naturii, dar – cum spunea cineva – nu ştim să tăiem bilete, să punem masa şi să facem patul aşa cum se cuvine pentru cei care ne vizitează judeţul. În unităţile de cazare de pe meleagurile noastre sunt înregistraţi anual mai puţin de 130.000 de turişti. Şi doar doi din zece sunt străini. Sau, mai exact, unul şi jumătate din zece.
Statistica ne oferă aceste date. Dar tot statistica „omite” să ne spună că la capitolul „turişti străini” intră şi cei care se află cu locul de muncă în acest judeţ şi sunt cazaţi prin hoteluri şi pensiuni. Cum ar fi, de pildă, francezii de la Dacia Renault. Sau nemţii de la Lisa Draxlmaier. Or, dacă şi ei sunt turiştii străini din Argeş, ne furăm singuri căciula… În fine, dacă nu sunteţi de acord cu datele Direcţiei de statistică, spuneţi-ne câte autocare cu turişti vedeţi că poposesc la obiectivele din judeţul nostru, cum o fac – să zicem – la Castelul Bran, unde mai mereu e aglomeraţie…
În România, o ţară cu sute de obiective turistice unice în lume, vin vreo două milioane de turişti străini anual, conform unui raport Eurostat din 2016. Suntem undeva la coada ţărilor Uniunii Europene din acest punct de vedere. Spre comparaţie, în Bulgaria vin trei milioane de turişti străini (mulţi sunt… români), în Ungaria – cinci milioane, în Cehia – opt milioane. Oraşul american New York este vizitat anual de 45 milioane de turişti.
Ne întoarcem în Argeş. Am prezentat recent în acest ziar o parte dintre motivele pentru care nu suntem atractivi, nu suntem vizibili. Ne plângem mereu de dotări şi de infrastructură, că n-avem drumuri bune, că nu sunt bani pentru reabilitarea unor monumente şi cetăţi vechi, că nimeni nu vine după noi să ne strângă gunoiul aruncat pe unde nimerim. Am ras păduri întregi şi continuăm să tăiem fără milă copacii, de multe ori cu acceptul tacit al autorităţilor, părtaşe la această crimă. Ne-am bătut joc de fondurile europene primite ca să facem o pârtie, un parc, un drum, un pod şi mai ştiu eu ce. Dar nu le-am făcut, ci doar am încercat să mai băgăm adânc mâna, să mai luăm ceva, cumva, aşa cum eram obinuiţi cu banul public…
Uneori, când ne mai întreabă lumea, mai fluturăm câte o strategie de dezvoltare turistică, pe care n-o respectăm niciodată. Un lucru e însă cert: bani nu vor fi niciodată suficienţi. Iar ca să-i avem trebuie să apelăm la parteneriate publice-private, trebuie ca unii consilieri din turism să stea de vorbă cu oamenii de afaceri. Cât e de greu să facem acest lucru? Gabriel Radu, şef al Agenţiei de turism „Discovery” şi fost prim-vicepreşedinte al ANAT, ne-a spus că în acest domeniu se poate întreprinde orice, chiar dacă o iei de la zero. El a văzut, de exemplu, cum, în câţiva ani, o vale în care curgea un firicel de apă a fost transformată într-o staţiune americană foarte căutată. Şi ne-a mai povestit despre afacerea profitabilă a unui german care a adus „balauri” în vârf de munte… Toată lumea care ajunge în acea zonă dă fuga să-i vadă! Ce sunt, de fapt, aceşti „balauri”? Nişte crocodili, pe care omul i-a adus acolo, sus, împreună, fireşte, cu o poveste…
În Argeş, putem avea oricâţi balauri dorim. Dar nu ştim ce să facem cu ei. Şi oricum, dacă încercăm ceva, ne sfâşie hienele…
Gabriel LIXANDRU
6 Comentarii
Elena Delia
In Arges, ca mai peste tot in Romania, nu ducem lipsa de balauri, mai precis de monstri, dar din aceia cu chip uman. Nu stiu de ce, dar romanii au o adevarata pasiune de a se autodistruge cultural si economic, de a se automutila spiritual; mi s-a explicat ca aceasta ar fi o consecinta a barbarismului din anii -grei- de comunism. O fi adevarat. Dar cred ca nu e doar atat. Cred ca sunt „ajutati” muuult de tot din exterior sa aiba aceasta atitudine dispretuitoare si distrugatoare fata de ceea ce ar putea sa puna in valoare in fata altor tari. Stiu ca la Bran se imbulzesc toti (tampitii, scuzati eufemismul…) , sa vada castelul lui Dracu(la), de parca acela ar fi adevaratul sau castel . Dar si aici sunt multe de spus; nu cumva este o legenda furata, care i-a imbogatit in mod absolut injust pe bradeni? De ce oare nu se imbulzesc acesti turisti, mai mult sau mai putin nevinovati, la cetatea lui Vlad Tepes de la Cetateni, de pe Valea Argesului? Fiindca nu s-ar putea „demitiza” -fereasca Sfantul!- povestea lui Dracula de la Bran. Pai hai sa vedem ce interese sunt la mijloc? Anul trecut, la un concurs international de grafica organizat de Muzeul Golesti, o eleva de origine romana din Milano, mai precis Cinisello Balsamo (Institutul „Eugenio Montale” ), a participat cu un desen in care il infatisa -culmea- pe Vlad Tepes incruntat, intre Cetatea de la Cetateni si Castelul Bran, iar titlul compozitiei a fost -din nou, culmea- „O legenda furata”. Credeti ca a contat pentru cineva? Nuuuu. Probabil ca, din punct de vedere grafic, lucrarea sa nu avea nicio valoare. Dar pentru mine a fost o cinste sa o indrum pe aceasta eleva, care a inteles o esenta istorica si…politica din Romania ultimelor secole. De ciuda, ca argeseanca, le-am aratat elevilor o secventa din filmul „Dracula” al anilor ’90 in care aparea valea raului Arges atat in cuvinte, cat si in imagini (acolo unde tanara, iubita vampirului, se arunca in rau). Acesta e doar unul din aspectele rusinoase care privesc turismul din Arges. Despre partia „Molivisu’ ” ( pe care Ziarul Argesul a „descanta-o” de nenumarate ori) ce sa mai zic?… E clar ca e mai bine sa incaseze bani cei de la Sinaia,Predeal,Busteni,Azuga etc.. E suficient sa privim cine sunt actionarii.
Gabriel Lixandru
Foarte interesant.
Victor Viorel
Avem si noi balaurii nostri, intrati prin institutiile argesene, nu trebuie sa va urcati in varf de munte, pentru ca-i gasiti acolo.
Gabriel Lixandru
De acord.
Puiu
Am avut parte tot timpul de zmei, balauri, Muma- Pădurii ,caracatiţe, dar nu am avut feţi -frumoşi! Şi vorba domnului Savu: dacă faci pe Făt-Frumos devii suspect! Nici Elene Deliene nu avem prea multe!
Gabriel Lixandru
Aşa e, domnule Puiu.