Ni se spune că la alegerile parlamentare din decembrie vom fi nevoiţi să optăm între două variante, cea politică şi cea tehnocrată. Iar între aceste variante există, într-adevăr, deosebiri ideologice şi de mentalitate. Dacă politicienii pleacă totdeauna de la o intenţie colectivă şi ajung la un scop individual, tehnocraţii pleacă de la o intenţie individuală şi ajung la un scop colectiv. Dacă primii fac o politică înţeleasă ca politicianistă, ceilalţi fac o politică în înţelesul său de profesie. Drept care, a alege între două variante este însăşi problema existenţială a condiţiei noastre ca popor, pentru că decizia de a alege astfel se face însuşi ecoul istoriei naţionale. Este vorba, de fapt, despre un destin inegal al poporului nostru, dacă avem în vedere că mult timp am fost nevoiţi să alegem între două variante deopotrivă de dureroase. Trăim, aşadar, într-o societate secţionată în două. Cauza acestei secţiuni este practica politică. Cum oare am ajuns şi astăzi la această secţionare a societăţii româneşti, în condiţiile constituţiei democratice?
Iată dar că aceasta este întrebarea de la care am pornit pentru a identifica izvoarele convingerilor oamenilor, care nu sunt deloc evidente. Nu le surprinzi pe feţele lor. De fapt, aceste izvoare îşi au punctele de plecare în complicatele laboratoare sufleteşti. Şi, într-adevăr, un politician important mi-a mărturisit cum a ajuns să împărtăşească o orientare politică. El a primit de la colegii săi un stilou de o culoare agreată de un anumit partid politic. În anul următor, după o îndelungată luptă interioară, s-a hotărât să-şi cumpere un birou de aceeaşi culoare pentru a-l armoniza cu stiloul. Mai târziu, a cumpărat un întreg mobilier tot de culoarea stiloului, pentru a se armoniza pe sine cu mobilierul respectiv. În anul următor a simţit nevoia să militeze în viziunea orientării politice simbolizată de culoarea stiloului, a biroului şi a întregului mobilier, pentru a-şi armoniza interiorul fiinţei sale cu exteriorul politic. Toate acestea din pricina unui stilou dăruit din întâmplare de câţiva colegi, care ar fi putut să-i facă tot aşa de bine cadou un stilou de cu totul altă culoare decât de culoarea celui pe care l-a primit. Acesta este politicianul.
Şi, la fel, un tehnocrat guvernamental mi-a spus că politica trebuie definită în termenii experienţei, care are un rol pragmatic, reconstructiv şi transformator. Prin pragmatism, politica este chemată să ajusteze şi să extindă mijloacele şi scopurile societăţii. Astfel, prin pragmatism, ascuţirea cuţitului devine plictisitoare, dacă nu intenţionezi să tai ceva cu el. Şi guvernanţii au tăiat salariile unor profesori, ale unor secretari şi directori de şcoli, ale unor judecători şi militari. De fapt, politica tehnocraţilor se aseamănă cu nişte cuţite foarte ascuţite. Iată, prin urmare, în ce îndepărtate şi accidentale cauze trebuie căutate originile celor mai aprige convingeri.
Este vorba numai despre descompunerea unui mecanism psihologic, care ne arată cât de mult ne aflăm sub influenţa decorului şi cât de mult contează acesta în formarea propriilor convingeri. Astfel, dintr-o necesitate a vieţii sociale, decorativul şi instrumentele casnice au ajuns o modă în politică. De unde permanentele dezechilibre şi contradicţii, treceri rapide şi imprevizibile de la o extremă la alta, în funcţie de schimbarea decorului sau a cuţitelor. Astăzi, am trecut de la cuţitul lui Emil Boc la cuţitul lui Dacian Cioloş, de la decorul lui Victor Ponta la cel al lui Liviu Dragnea. Iată cum un simplu decor sau cuţit oferă un contact direct, amplu şi profund cu viaţa, cotidianul şi psihologia omului. Trăind de la zi la zi, neavând altă perspectivă decât a prezentului, aserviţi decorului sau altor ustensile din necesitatea de a se adapta, politicienii şi tehnocraţii acţionează în consecinţă.
Prin urmare, cele două variante ale alegătorului român din decembrie sunt o falsă problemă. Problema aceasta este pusă de diverşi deontologi, în scopul de a avea grăunţe pentru a le mesteca la televizor. Fie că guvernul viitor este unul politic, fie că el va fi tehnocrat, politica lor va fi aceeaşi, pentru că şi unii, şi alţii sunt convinşi că nu joacă niciun rol în propriile fapte reprobabile. Dictonul guvernanţilor români este: orice ai face nu eşti responsabil. Dacă cineva nu e de acord cu tine, ripostează agresiv. Nu te lăsa niciodată surprins în flagrant delict de conştiinţă. Drept care, viaţa socială cotidiană a devenit câmpul unor înfruntări mai silenţioase ori mai gălăgioase dintre viziuni, diviziuni şi previziuni asupra vieţii politice. Conjunctura creată este prielnică demagogilor, fie ei tehnocraţi sau politicieni. În societatea românească, aşadar, nu există ruperi de nivel. De aceea, în România nu se leagă nimic. Nu e nicio punte între ceea ce a fost şi ceea ce bănuieşti că urmează. Totul e precedat de un interval minim şi abisal, profund şi decisiv. Pare doar un interval, dar e un abis. Nu are nicio determinaţie. Şi pentru a vă convinge, uitaţi-vă la discursurile politice ale preşedintelui Iohannis şi ale premierului Cioloş, dar şi la discursurile lui Liviu Dragnea şi ale lui Victor Ponta.
17 Comentarii
Cetatean
Indiferent ca guvernează tehnocrații sau politicienii, noi o ducem din ce in ce mai rău
Cetatean
Indiferent ca guvernează tehnocrații sau politicienii, noi o ducem din ce in ce mai rău . cu ciolosi sau cu ponta nu se schimba nomic on tara asta
Dora
Aceeasu Marie cu aceeasi palarie. Toti sunt fiii aceluiasi partid
Andrei
„Trăim, aşadar, într-o societate secţionată în două.” În informatică există binarul, în natură femininul şi masculinul, în gândire există interiorul şi exteriorul, partea şi întregul, unul şi altul, totul şi nimicul, finitul şi infinitul, sacrul şi profanul, binele şi răul, etc. Ei, dar ce rezultă din binarul informaticii, din dialogul masculinului cu femininul, a sacrului cu profanului, a binelui cu răul, etc!
Milică
Doar nu se aşteaptă nimeni ca politicienii să dorească un trai mai bun poporului.
Politicirnii au un singur dor, să se îmbogăţească rapid, nu are importanţă că prin furtul lor distrug tot ce este în jur.
Ionel
Se spune că ţara este condusă de tehnocraţi. Total fals.
Toate structurile din teritoriu şi inclusiv din ministere sunt conduse de politicieni.
Şeful de la învăţământ, de la Ape, de la Spital, etc sunt cu funcţii de partid, pe deasupra mai sunt şi consilieri locali.
Aşa că deciziile pentru traiul bun care- l ducem nu trebuie să le punem doar pe seama tehnocraţilor, că aceştia sunt doar păpuşi din linia I, manipulate de poiticieni.
De exemplu politicianul General de la învăţământ de la noi din Argeş, care n- are nici un Dumnezeu şi nici o deontologie şi- a numit directorii din şcoli, doar pe sistem de relaţii tip sacoşe.
Drept urmare nu putem acuza tehnocraţii de şpaga luată de politicianul în cauză.
Pe de altă parte înţelegem că Generalul de la învăţământ are multe guri de hrănit acasă, vorba ceea – Salariu mic, pretenţii mari.
Tilică
Concret şi la subiect.
Politicianul Păunică Mihai – Directorul Buget Finanțe din Ministerul Educației lucrează la 5 angajatori, totalizând 3 norme întregi, muncind într- o zi de 24 ore, chiar câte 25, 26 ore/ zi.
Performanța în cauză nu o întâlnim numai în Ministerul Educației, o întâlnim și la politicienii din I.S.J. Argeș.
Exemplu, inspectoarea Neagu, pe lângă norma întreagă de la I.S.J. Argeș mai muncește la încă 3 școli (a se vedea inclusiv anul școlar 2015- 2016), completând mai bine de încă o normă.
Oare cine are curaj să verifice pe domnii inspectori că din punct de vedere fizic nu au cum să acopere și orele (multe) de la catedră? Bineânțeles toată lumea este mulțumită, elevii nu fac ore, inspectorii își adună banii, etc.
Străni de astfel de afaceri nu sunt nici anumite cadre didactice cu funcții politice și relații sus puse.
Toate aceste furturi se întâmplă și pe vremea tehnocrațiilor, dar ele sunt făptuite de politicienii din educație cu șorici gros indiferent de culoare.
Este adevărat, un tehnocrat adevărat ar fi trebuit să iasă în public și să spună că nu poate stăpâni situația, bineânțeles urmată de demisie.
Poate se sesizează cu această ocazie și domnul Prefect și cu ajutorul domnului fost Prefect pun de o inspecție a I.T.M.- ului pe la I.S.J Argeș și anumite școli, să oprească epuizarea fizică (și bănească a buzunarului statului) anumitor politicieni din instituțiile în cauză
Puiu
Domn Tilică, am crezut că numai centralele termice în condensaţie depăşesc randamentul de 100%, dar văd că şi în ISJ Argeş şi Ministerul Educaţiei sunt astfel de aberaţii! Am fost întotdeauna de partea cadrelor didactice, s-a văzut asta în multe comentarii pe care le-am făcut, dar aţi devenit penibili. Chiar nu vedeţi că nu vă ia nimeni în seamă? Mai sunteţi doi trei rebeli care strigaţi şi nu vă auzim decât noi. Înclin să cred că sesizările dumneavoastră nu sunt fondate pe adevăr. Cât să meargă şi ursul , atunci când îl latră câinii? Dar şi pentru că nu vă ia nimeni la întrebări, pentru afirmaţiile făcute( nu numai de dumneavoastră personal ) iar este un mare semn de întrebare! Sincer, nici cu ştiu ce să mai cred: să vă laud…să vă critic…Deocamdată vă admir, pentru speranţa că poate totuşi, într-o zi cineva o să vă audă !
Doctorul
Domnule puiu, dumneata ești penibil, ai vrea sa se aresteze oameni după un simplu comentariu. Puiule, mai întâi se strng dovezi. Tilica nu te lăsa, se pare ca deja deranjezi.
Samir
Bravo Tilica, chiar daca nu se intampla nimic, macar afla lumea de hotiile unora.Lasa pe pui si pe alte lighioni, cine stie ce interese apar!
Tilică
Domnule Puiu, este de ajuns să verificaţi declaraţia de avere a domnului Păunică Mihai – (Director Buget Finanțe din Ministerul Educației) de pe site-ul Agenției de Integritate şi veţi constata de exemplu că în anul 2015, individul a avut nu mai puţin de 6 locuri de muncă:
– ASE Bucureşti normă întreagă 56.310 lei
– MEN normă întreagă 70.392 lei
– Universitatea Bucureşti, …
– CAFR …
– CECCAR Bucureşti …
Puse cap la cap avem peste 3 norme întregi în anul 2015 pentru Directorul Păunică din Ministerul Educației.
Despre sumele adunate de acest Păunică 5 nu mai facem totalul că ne ia cu leşin şi trebuie să sunăm la 112.
Locuri de muncă (fără număr şi bine plătite) la individul Director Păunică Mihai avem şi în anii 2014, 2013, etc..
Domnule Puiu, asta este realitatea. Probe sunt fără număr.
Este adevărat nu este de ajuns să ai dreptate, cineva trebuie să ţi – o mai şi dea (s- o recunoască), Este adevărat, în România dreptatea este pe cale de dispariţie. În schimb a crescut densitatea de escroci la nivel central.
Domnule Puiu, pentru cultura dvs. este bine să verificați pe unde mai lucra dl. Păunică și ce bani primea de la STAT în 2010 când se tăiau salariile, sau în anii când profesorii plângeau pentru niște amărâți de bani din sentințe, pe care dl Păunică îi manageria.
Dacă mai auziți pe cineva că ziua are 24 ore, trimiteți- l la Șeful Păunică să- i demonstreze că nu- i așa.
Și cum bine știți până am prezent am vorbit doar despre sumele declarate, despre celelalte în alt capitol.
Tilică
Precizare, sumele mai sus menționate sunt nete.
Tilică
Din eroare, am omis cel de al 6 lea loc de muncă în anul 2015 al domnului Paunica, drept urmare, rectific și adaug Universitatea Barițiu
Puiu
Nu mi-am propus să vă cotrazic în vreun fel şi realizez că sunteţi documentat. Spre deosebire de domnul Samir şi domn doctor ,dumneavoastră aţi înţeles perfect ce vreau să spun. E mai bine de un an de când vă citesc problemele şi mă bucur dacă aveţi probe la ceea ce afirmaţi .Vă asigur că nu mi-a trecut nicio clipă prin cap să vă condamn, cum aberează antecomentatorii dumneavoastră, iar domniilor lor le recomand să citească în editorialul domnului Traian Ulmeanu,”Domnului profesor, cu dragoste”, din 28 iulie2016, comentariul meu. Apoi mă pot judeca pe înţelesul lor. Pot citi şi comentariul de la „Falimentul şcolii?”al domnului Mihai Golescu, din 12septembrie 2016! Respect şi mult succes, domnule profesor, pentru că aveţi nevoie de ambele urări!
Dan
Domnule Puiu, va rog sunati-l pe dl. Savu si daca va raspunde am sa va rog sa ii transmiteti ca astazi nu mai pot comenta pt ca recitesc articolele dl, Ulmeanu. Maine cu siguranta…Multumesc
Puiu
L-am sunat şi nu răspunde! Mă scuzaţi , domnule doctor că v-am împrumutat exprimarea din comentariul dvs. de la aricolul lui Nicolae Badiu, „Se săturase ca cei cinci copii…”, dar cred „că citeşte” comentariul dvs. Mai insist, ca să vă pot îndeplini dorinţa!
Victor Viorel
Domnule Savu, vedeți că va face unul praf la articolul domnului Badiu.Lasati omul în pace, ca e dus rău cu mintea!Am citit acolo cel mai virulent discurs comunist pe care l-am citit în ultimul timp.Va citesc de mult articolele, dar nu reiese din ele atâta rău cu cât s-a îmbibat acest om.Ajutati-l cumva si raspundeti-i!