Meseriaşii, inginerii şi şoferii sunt cel mai greu de găsit, conform unui studiu realizat cu ceva timp în urmă de Manpower Group. Motivele sunt ştiute: candidaţi pe piaţa muncii sunt din ce în ce mai puţini, salarizarea e sub aşteptări în comparaţie cu cea de „afară”, iar nivelul de pregătire profesională lasă de dorit.
Am simţit asta pe pielea mea când am avut nevoie de anumite lucrări prin casă. Da, meseriaşii adevăraţi sunt puţini şi greu de găsit în ziua de azi! Pe unul dintre aceştia l-am întâlnit – culmea! – când, cu chiu, cu vai, terminasem ce aveam de făcut. Era în concediu, ca şi mine, pe litoralul Mării Negre. Venise din Germania, cu soţia, nemţoaică, şi cu fetiţa, care nu ştia „o boabă” româneşte.
Se însera, ne aflam într-o curte, iar discuţia cu el s-a legat repede. „Ai venit la mitingul diasporei? – l-am întrebat, fiindcă peste o zi sau două era programată această manifestaţie care a stârnit patimi cu mult înainte de a începe. „Nu” – mi-a zis el. Ca şi alţi români veniţi în ţară, „ardea” să ajungă mai repede acasă, la Galaţi, unde nu mai fusese de mai bine de zece ani!
L-am privit cu atenţie. Nu cred că avea mai mult de 35 de ani. Aprindea ţigară de la ţigară şi vorbea calm, cu un uşor accent moldovenesc. Tresărea, însă, când spunea „acasă”. Povestea lui – un roman. Ca şi a celorlalţi plecaţi să-şi facă un rost departe de casă şi de cei dragi. A stat nouă ani în Italia, unde a pornit de la zero şi a făcut de toate, iar de vreo şapte ani s-a stabilit în Germania. Acolo şi-a întemeiat o familie şi s-a specializat în construcţii. Şi de acolo îşi câştigă pâinea muncind de dimineaţa până seara.
E adevărat: în Germania, pâinea e pâine, dar şi munca e muncă. Nu e ca pe la noi, când Dorel se gândeşte să înceapă treaba pe şantier pe la ora 10, îşi bea cafeaua şi se scarpină în cap până pe la 11, iar la 12 intră în pauză de masă. Ce dacă strada stă spartă cu săptămânile! Nu, la nemţi nu e aşa. Românii muncitori, aşa cum este şi interlocutorul meu, sunt foarte preţuiţi. Şi foarte responsabili.
Mi-am întărit această convingere pe măsură ce el îşi continua povestea. Odată, a fost solicitat, alături de un grup de germani, să execute lucrările din interiorul unei vile – parchet, gresie, faianţă, pereţi, tot. Bani: 100 euro pe zi de persoană. Termen: o săptămână. De la bun început, însă, românul şi-a dat seama că lucrurile nu sunt cum ar trebui… Nemţii nu prea se pricepeau, la fiecare oră se opreau să fumeze, pauza de masă era sfântă şi uite aşa trecea timpul, iar lucrările nu avansau. În aceste condiţii, tânărul nostru a luat legătura, prin patronul său, cu beneficiarul, a renegociat termenii contractului, a renunţat la nemţi, şi-a adus unul-doi români şi în două zile a terminat treaba. Totul a ieşit „ţais”, iar banii au fost pe măsură.
„Te vei întoarce în România ca să rămâi?” – l-am întrebat. Nu ştia, nu se gândea la asta. „Acasă” nu mai înseamnă decât mama lui, de care îi e dor mereu. „Dincolo” are totul: familie, casă, maşină, colegi de muncă, un patron care îi e ca un frate… „Dincoace”, la noi, cine ce să-i ofere? La urma urmei, o ţară care scoate pe bandă rulantă doar „bugetari” de unde să mai aibă buget? Şi de unde să mai găsească meseriaşi?
19 Comentarii
Anonim
Dacă nu aveam profesiunea/ocupația (la mine sunt sinonime) de acum, mergeam la țară și deschideam un atelier cu servicii: frizerie, cizmărie, tocilărie, reparații umbrele. Plata în ceva bani și restul în barter (prin produse alimentare: ouă, găini, cartofi, etc.) Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, nu mori de foame.
Anonim
Probabil ca sapa e sinonima cu strungul
Anonim
Ești prost!
Anonim
Scuze, ambele sunt pamflete.
Anonim
…şi încă un prost…”profesionist”!
Anonim
N-o mai căuta, ești prea mic și nu înțelegi…#
Anonim
Atâta timp cât patronii români își bat joc de angajați, atâta timp cât șefii de instituții bugetare calcă în picioare angajații care nu-i ling în fund, nu trebuie să ne plângem de milă.
NE MERITĂM SOARTA!
Anonim
Cu replica asta aţi încheiat orice discuţie? Ce simplu e…
Anonim
Da, este foarte simplu.
Cei care luptă contra sunt pe cale de dispariție și nu au decât de suferit pentru curajul de a fluiera în biserică.
Majoritatea celor care au mai avut sânge în instalație ori au murit, ori de scârbă și-au băgat picioarele în … și au întins-o din țară.
Practic , la acest moment în România au rămas doar curvele, cei lași și fără minte.
Anonim
Cât de deştept a fost cel care a spus „meseria este brăţară de aur” şi cât de proşti sunt cei de astăzi care nici nu au auzit de proverbul ăsta! MESERIAŞII ASTĂZI SUNT UN FEL DE DIAMANTE şi mă refer la meseriaşi şcoliti nu la doreii care işi bagă degetele în priză sau presează bitumul cu picioarele.Dacă nu ai Economie şi Învăţământ, de unde meseriaşi?Cei bătrâni nu au putinţă,cei tineri nu au dorinţă,iar noi suntem nevoiţi să cumpărăm ştifturi de unică folosinţă.Meseriaşi sunt în toate domeniile,iar când cineva zice că un doctor e”meseriaş”,sau un fotbalist e meseriaş,sau un sudor ,un electrician un zugrav, acesta inseamnă că este recunoscut de persoana respectivă ca fiind foarte foarte bun.Si la dvs. sunt meseriaşi şi amatori.Si pentru că a venit vorba de jurnalişti, fără nicio supărare, vreau să vă spun că simt o scădere în valoare a ziarului” Argeşul”. Am pus-o la inceput pe seama concediilor, dar scăderea cuntinuă. Numărul de comentarii a scăzut vizibil,dar asta poate să fie şi dintr-o lehamite,pe care o simt şi eu, sau din scaderea valorii informaţiei.Poate gresesc şi nu cred că vă supără o atenţionare directă! Mai bine greşesc eu.
George Olteanu
Cu siguranţă greşiţi. Statistica vă contrazice, însă dvs. puteţi avea păreri şi păreri. Ca toată lumea
Puiu
Puiu sunt la anonimul de la 8:42
Puiu
Oare de ce ați hotărât că nu trebuie sa se vadă de cate ori este accesat un articol?
Anonim
Ghici !
George Olteanu
Din acelasi motiv pentru care 99% din site-uri nu afiseaza asa ceva. Avem coloana cu cele mai citite stiri ca sa va faceti o idee despre ce urmareste lumea.
Puiu
Multumesc pentru răspuns,mai ales că nu am dreptate.Daca îmi răspundeți și la punctul 5,care pentru mine era că un barometru al cititorilor,promit că nu va mai deranjez .Eu socot că era important,dar decizia va spartine.Indiferent de răspuns, pentru mine rămâneți același George Olteanu,puțin suparat
Puiu
Da multumesc, George Olteanu! 1% este reprezentat de Bitpress.Super raspuns!
Delia Dumitrica
Domnule Puiu, cred ca domnul Olteanu e prea diplomat, ca sa ne spuna ca – zic eu- unii jurnalisti mai “fragezi “ se simt stanjeniti cand vad ca articolele celor mai “zdraveni” au mai multe vizualizari…
Puiu
Doamna Delia,intervenția domniei voastre este importanta pentru ziarul pe care îl iubiți atât de mult.Domnul Olteanu cred că nu a înțeles că intervenția mea a fost întemeiată pe o mica îngrijorare,reală de fapt .Domnia sa a tratat-o la modul că eu îmi permit să-i cert sau sa le dau lecții.Nicidecum.Ziarul are mai bine de 3 luni decand a scăzut vizibil în valoare și-n organizare,mai ales în mediul online.Daca tot vrea sa răspundă statistic,dl Olteanu ar putea cu multă ușurință să vadă ca numai dvs.ati redus considerabil nr. de comentarii.Raspunsurile pe care mi le-a dat dl Olteanu au fost jignitoare pentru mine,tratandu-ma ca pe un naiv de care vrei sa scapi cu ușurință.Pe mine mă deranjează foarte tare atunci când cineva caută să distrugă lucrurile bune.M-am legat de desființarea numărului de accesări,același lucru semnalandu-l astazi domnul Iuri in comentariul de la editorialului Domnului Savu.Este un indice foarte important și pentru jurnaliști și pentru comentatori și cititori.Jurnalistii tineri nu trebuie sa se simtă stânjeniți,că dl Olteanu a depășit și numere cu patru zerouri,i nu numai dansul,aproape toți.De multe ori,lucru pe care dl Olteanu nu l-a sesizat,comentatorii au crescut mult Nr de accesări la un articol.Asta deranjează sau mulțumește.Oricum sunt atâtea publicații la nivel județean și național unde poți comenta,că dacă”Argesul” îți închide ușa i unde sa te mai descarci.