„Daţi-le parizienilor apă, aer şi umbră!”, declama către mijlocul veacului al XIX-lea contele de Rambuteau, prefect al Senei, constatând lipsa de igienă ce domnea pe străzile înguste din capitala Franţei. „Daţi-le piteştenilor trotuarele pe care le merită!”, ar putea exclama în zilele noastre un spirit de aceeaşi factură, observând îmbulzeala care se iscă de ceva vreme pe întinderile dintre borduri şi garduri… A devenit de ani buni o obişnuinţă ca, mergând la pas pe diverse străzi piteştene, să te strecori tot mai greu printre oamenii care se plimbă pe aleile pietonale. Fenomenul stânjenitor al îngustării trotuarelor, sub motivul lărgirii grabnice a carosabilului şi a locurilor de parcare, s-a petrecut sub pretextul unui utilitarism eronat. E adevărat, Piteştiul e un oraş aglomerat, cu un trafic intens, dar nu mai puternic decât în alte mari oraşe din ţară, unde edilii n-au trecut la asemenea compromisuri. Dincolo de aspectul estetic al arterelor, pentru care lărgimea trotuarelor n-ar trebui să fie înghiţită de străzi sau bulevarde lăbărţate, rămâne contradictorie starea de spirit a pietonilor, a căror înghesuială pe benzi late de unu-doi metri devine un veritabil exerciţiu de umilinţă. Mergând prin asemenea „strâmtori”, drumeţul citadin nu se poate simţi decât dat la o parte, aruncat la învălmăşeală de boturile maşinilor, în slalomul prin mulţimea de semeni! A venit acum rândul capătului nordic al străzii Victoriei să fie „ciopârţit” după felul şi asemănarea parcărilor inaugurate deja pe alte rute. După cum puteţi observa, zilele acestea se lucrează de zor la mutarea bordurilor. Cu ce aer să mai străbaţi de acum încolo zona, presărată cu instituţii, dar şi cu case vechi, pe un asemenea drumeag pietonal?! Oricâte maşini există sau vor exista neparcate, cu şoferi derutaţi în speranţa de a găsi un refugiu pentru vehiculul lor, drumurile pietonale nu trebuiau sacrificate de dragul staţionării maşinilor. Sub impulsul binelui public, se comite mai degrabă un rău iremediabil! Însă tendinţa actuală e una, se pare, de nestăvilit: vor urma alte şi alte străzi pe care nu te vei mai putea deplasa pe jos decât chinuit şi atent să nu-i loveşti pe ceilalţi. Poate că într-o bună zi vom fi cunoscuţi drept… „oraşul trotuarelor înguste”. Devine un imperativ urban ca această urâţire a oraşului prin grija suspectă faţă de automobilişti să fie stopată; altfel, vechile artere riscă să se transforme în nişte străzi-parcare, adevărate garaje în aer liber, care tulbură respiraţia şi confortul trecătorilor. Lăsaţi trotuarele în pace!
Florin CHIVOCI
2 Comentarii
sebastian
In statia de autobuz Kaufland Gavana este un chiosc de ziare care sta mai mult inchs,este pus exact in mijlocul trotuarului.Dupa ce si asa spatiul statiei este destul de mic mai incurca si acel chiosc.
Puiu
Să fie lăţimea trotuarelor invers proporţională cu sărăcia şi direct proporţională cu umilinţa? Păi dacă a crescut traficul, înseamnă că s-au înmulţit maşinile, că a crescut bunăstarea materială. A crescut substanţial numărul celor care-şi permit să circule cu maşina, proprietate, la 6 roni litrul de benzină sau motorină. Înseamnă că a scăzut şi numărul şomerilor, că s-au înmulţit locurile de muncă. Şi-atunci, de ce atâta văicăreală? Cei săraci pot circula şi pe un trotuar mai îngust ,iar când ei vor reuşi să se ridice, mai degrabă să dispară din peisaj, nu vor mai fi deloc trotuare! Am citit recent că trotuarele „sunt mâncate” de maşini! Să fie oare ca-n natură!? Dacă dispare o specie, automat dispar şi altele? Adică, să dispară pietonii! Unde? Şi în locul lor…?