Dacă pentru înţelegerea istoriei noastre ar trebui să opresc o singură carte, aş alege „Peregrinul transilvan” al lui Ioan Codru Drăguşanu. Ideile scriitorului ardelean despre realităţile româneşti de acum două sute de ani sunt deosebit de interesante şi de actuale. Drăguşanu scrie că străinii fac în România un „stat în stat” şi se înavuţesc pe seama românilor, râzând în barbă de greutăţile publice autohtone. Aceşti străini nu plătesc impozite statului român, nu dau socoteală legilor româneşti, exploatează sau arendează bogăţiile ţării fără nicio bătaie de cap. Oare nu este la fel şi astăzi? Mai mult, problema intrării ţării noastre undeva anume era la modă şi pe vremea scriitorului ardelean: când mergea vodă la Viena, românilor le plăcea să spună: „S-a dus Vodă înăuntru!”. Drăguşanu îşi explică această expresie prin faptul că românii au fost obişnuiţi a „atârna de undeva”. Şi au „atârnat” cândva de Turcia, de Austria, de Rusia. Astăzi, de Bruxelles. În toate aceste „atârnări” noi ne-am aflat „afară”, niciodată „înăuntru”. Iată de ce, spune Codru Drăguşanu, cine a fost „înăuntru” câştigă multă vază şi e arătat cu degetul, ca şi cum acel om ar fi din altă specie. Probabil că românii aceştia erau văzuţi atunci la fel cum sunt văzuţi tehnocraţii ce formează astăzi „Guvernul meu”. Drăguşanu mai spune că românii se află în „întunericul de afară”, pentru că Europa civilizată se afla „înăuntru”, iar ţările barbare „în afară”, fiindcă şi în Evanghelie se zice „întunericul din afară”.
Pentru mine, această frază evanghelică a fost foarte multă vreme neinteligibilă, dându-mi dureri de cap în efortul de a înţelege, pentru că „înăuntru” înseamnă, după mintea mea, o încăpere sau un altfel de spaţiu închis, unde trebuie să fie întuneric dacă nu este iluminat artificial. Or, când mi-am explicat ce s-a întâmplat cu ţara noastră în ultimii ani în legătură cu intrarea ei în Europa, am înţeles şi vorbele lui Iisus Hristos despre acest „întuneric din afară”. Cei „din afară”, spune Mântuitorul nostru, citez din memorie, dacă vor să înţeleagă trebuie să fie „înăuntru”, pentru că ei privesc şi nu văd, aud, dar nu înţeleg. Drept care, oare nu se întâmplă cu poporul nostru ca de prea multă vreme să privească şi să nu vadă cum este furat, să audă şi să nu înţeleagă când este minţit? Şi, astfel, putem spune că „afară” este corupţie, fără-de-lege, politica bunului plac, în timp ce „înăuntru” lucrurile sunt în ordine, iar oamenii sunt respectaţi de instituţiile statului. Or, noi ne-am distrus întreprinderile pe considerentul că nu sunt rentabile, am furat toată baza tehnico-materială a agriculturii şi i-am distrus organizarea, am lichidat institutele de cercetare şi urmează să ne distrugem şi pădurile, pentru că – nu e aşa? – celor din „afară” trebuie să le fie pusă la încercare credinţa, iar acest lucru nu se face decât cu ajutorul întunericului.
„Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Căci adevăr zic vouă că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi şi nu au văzut. Şi să audă ce auziţi şi nu au auzit. Căci cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece” (Ioan, XIV). Nu vor trece, pentru că exprimă legi ale firii. Să ascultăm de aceste sfinte învăţături. Căci tot neamul nostru, afară de oile lui rătăcite, le ascultă cu sufletul. Să le auzim şi, fără şovăire, să le urmăm. Mai ales că suntem duşi în eroare aproape zilnic. Aşa am fost şi în trecut, când preoţii păzeau tainele care le-au fost încredinţate de zei, iar oamenii credeau că ei sunt în raporturi intime cu stăpânul climei şi al recoltelor.
Tot astfel, astăzi, tehnocraţii sunt în raporturi personale cu cei de la Bruxelles, care sunt un fel de „stat în stat”, ca pe timpul lui Drăguşanu. Tehnocraţii actuali nu sunt interesaţi de trecutul sau de prezentul nostru, ci de ziua de mâine, zi care vine cu valoarea acţiunilor lor bugetare. Ei sunt ca nişte păianjeni ce-şi aşteaptă cifrele bugetului în plasa lor. Birourile de la Bruxelles sunt nume care sună ca o tastă nervoasă a unui calculator; numele unor ochi uriaşi, ale unor urechi uriaşe, faţă de care lumea noastră se mototoleşte într-un lucru mic şi rotund. Colaborarea dintre politician, tehnocrat şi bancher face să nu se mai vadă şi să se audă cum lumea suferă şi rabdă de foame. Aşa se folosesc tehnocraţii, bancherii şi speculanţii de munca oamenilor. Iar dacă este să dau numai exemplul crizei financiare de acum cinci, şase ani, mai-marii acelor zile s-au folosit de oameni tăindu-le salariile şi pensiile, în timp ce camarila lor îşi ducea milioanele de euro prin Panama. Ei nu au fost văzuţi atunci, dar au fost descoperiţi astăzi. Drept care, ei se comportă de parcă nu ar fi fost auziţi şi văzuţi cum au furat ţara. Traian Băsescu candidează la parlamentare! Sorin Oprescu la Primăria Capitalei! Piedone la primăria unui sector! Iar „Guvernul meu” aşteaptă să vină cifrele de la Bruxelles pentru noua legea a salarizării. Expresie pură a „întunericului din afară”.
Gheorghe SAVU
5 Comentarii
Ioan
Vă citez: „noi ne-am distrus întreprinderile pe considerentul că nu sunt rentabile, am furat toată baza tehnico-materială a agriculturii şi i-am distrus organizarea, am lichidat institutele de cercetare şi urmează să ne distrugem şi pădurile”. Care NOI, cei din anii 80, sau din anii 50, 60, sau din anii 70, sau cei născuţi după 89? Că cei dinainte de anii 50 puţini mai sunt. Sau dacă vă referiti la cei din anii 80, vă referiti la unii sau la alţii, sau la ceilalţi? Nu de alta, dar ar fi bine să ştim fiecare de ce suntem responsabili. Poate mai îndreptăm ceva. Sau altceva?
Ioan
Dacă naivitatea nu este o vină, mulţi scapă de responsabilitate. Dar dacă este? Scapă ceilalţi?
ICĂ
Exemplu de Stat în Stat cel mai edificator în judeţul Argeş este sistemul de educaţie.
Nu are importanţă, că avem nişte legi naţionale, ele sunt inferioare legilor create de către gruparea Tudosoiu.
Corupţie în Educaţie ca în Argeş nu găsim în niciun alt judeţ. Noi suntem fruntea.
Totul este o şpăgăreală. Şeful ăl mare îşi trimite în mod ritmic slujbaşii pentru a aduna tributul din teritoriu.
Cel care se opune să dea cota de tribut este vai şi amar de el.
Să sperăm că va venii vremea ca cineva să facă ordine şi- n această ogradă.
Andrei
Interesant surprinse sunt comparaţiile relaţiilor oamenilor cu relaţia luminii cu întunericul. Interesantă este şi analiza dinamicii interiorului care-şi pune limite, pentru a se diferenţia de exterior. Cum omul este măsura tuturor lucrurilor, împărţirea banilor dintr-un buget, firesc stârneşte comentarii, după valori, interese, nevoi.
Telică
Stat în stat sau hoţii de la Stat.
Nu Bruxelles sau turcii au distrus ţara, ci nişte nenorociţi de români care au ajuns în funcţii de conducere pe P.C.R. (pile, cunoştinţe şi relaţii). Practic, indivizii în cauză nu numai că sunt analfabeţi în domeniul pe care- l conduc, că- şi iau salariile pe nemuncă, dar mai şi prăduiesc şi distrug tot ce îi înconjoară.
În Argeş se vede cu ochiul liber grosolănia, şarlatania şi prostia unor astfel de conducători puşi pe căpătuială (a se vedea indivizii de la conducerea Prefecturii, cei de la Educaţie, ITM, etc.).
Păi cum să dai randament tu şef de educaţie, dacă majoritatea timpului îl petreci pe la partid şi acasă, principala preocupare fiind ciubucăreala (În acelaşi timp pentru a distrage atenţia le dai în cap pălmaşilor pe spinarea cărora trăieşti)?
Idem la Prefectură, la Mediu, la I.T.M, etc.
Oameni buni din fruntea instituţiilor, nu am nimic împotrivă, luaţi-vă salariul şi staţi acasă, lăsaţi ciubucăreala că aţi terminat judeţul ăsta.