Dacă am fi citit mesajele de pe pancartele manifestanţilor francezi ieşiţi în stradă de câteva zile, am fi observat că acestea nu se mai referau la versuri din Marseieza (imnul lor naţional – La Marseillaise), aşa cum era obişnuit spiritul revoluţionar francez. Ideea aceasta denotă că protestatarii nu mai au nimic de-a face cu spiritul tradiţional francez, ci ei sunt mesagerii unui nou spirit, cel al fundamentalismului marxist, care a inundat spiritul european la sfârşitul secolului trecut şi care va continua să se manifeste de-a lungul acestui secol. Spiritul marxist a fost încorporat foarte uşor de generaţia anilor de început ai acestui secol, avându-l pe George Soros drept lider spiritual. Manifestanţilor din stradă nu le mai spune nimic sufletul înaripat al libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, aşa cum îl reprezintă statuia Libertăţii sus pe baricadă, sugerând un început de zbor. În inima unui astfel de manifestant nu mai este loc pentru vis şi zbor. El simte numai ură şi invidie faţă de guvernanţi. Ură manifestată prin spargeri de vitrine, răsturnări de maşini, aruncări cu pietre în jandarmi etc. Dorinţele lui devin frustrări care iau chip de bestie umană.
Prin urmare, care sunt cauzele manifestaţiilor de pe străzile Parisului? De fapt, ele se cunosc dacă citim mesajele de pe pancarte. Aceste mesaje nu au altă menire decât de a scoate la lumină, ca pe o probă morală, toate minciunile, furturile şi mizeriile politicienilor precum Emmanuel Macron. Ele arată în mod clar linia sigură şi dreaptă pe care ar trebui s-o urmeze un politician de acum înainte, pentru că altfel sunt puse în pericol chiar valorile democraţiei. Să fie suficient acest răspuns la întrebarea mea? Cred că nu! Răspunsul complet este dat de adevărul că forţa conducătoare a unei ţări este administraţia, pe care schimbările de regim politic nu o afectează niciodată. Să fiu mai clar! Ceea ce se întâmplă în Franţa este valabil în toată Europa, care, prin Uniunea Europeană, tinde să se birocratizeze. Uniunea Europeană este doar în tratate, pentru că în viaţa de zi cu zi oamenii nu se mai bucură de privilegiile avute până mai ieri. Drept care, dacă Europa este unită pe verticală la nivelul politicii administrative, ea este divizată pe orizontală la nivelul străzii şi al luptei pentru bunăstare economică. Uniunea Europeană nu a reuşit să armonizeze această topică socială. Iată de ce liderii europeni sunt surprinşi când se confruntă cu manifestaţii de stradă. Ei îşi privesc situaţia din ţară în funcţie ce se scrie prin legi şi prin tratate, nu se uită pe fereastra biroului care dă în strada unde se întâmplă tot felul de grozăvii. Or, în stradă se află un om care nu are nimic de pierdut. El e programat de o ideologie marxistă care nu va dispărea niciodată din sufletul său. E o iluzie a noastră, a românilor, că marxismul a murit odată cu evenimentele din decembrie ’89. Această doctrină continuă să trăiască. Intelectualul european de stânga are pe biroul său de lucru bustul lui Marx, cu barba atât de stufoasă! Marx şi-a lăsat o astfel de barbă pentru a se asemăna cu Jupiter, un fel de alter-ego al său în Olimpul fondator de timpuri noi.
Iar dacă intelectualii de stângă se aseamănă cu Marx, politicienii unionişti ai Europei Unite se aseamănă foarte mult cu vechii comisari sovietici care erau abonaţi numai la privilegii. Din rândul acestora a fost ales Emmanuel Macron. Iar al nostru Dacian Cioloş este o variantă a preşedintelui francez. Or, manifestanţii de pe străzile Parisului nu reprezintă un popor, ci o colectivitate. Este vorba de colectivitatea celor care au fost hrăniţi cu tot felul de iluzii politicianiste de dreapta. Macron plăteşte poliţele celor care l-au ales în fruntea statului francez atât de spectaculos. Pentru că el a minţit şi şi-a dus poporul în eroare, aşa cum şi unii politicieni dâmboviţeni încearcă cu poporul român. Impresia generală este că societăţile europene merg cu paşi repezi spre dezintegrare. Vechile concepţii democratice despre viaţă şi om se năruie, se destramă credinţe cu care am trăit şi de care ne-am lăsat orientaţi ani de-a rândul. Aceste credinţe, prefăcute în pulbere, reduc la palide manifestări onoarea, demnitatea, cinstea, adevărul.
Prin urmare, situaţia în care ne aflăm astăzi are drept cauză criza morală a lumii. Iar cine ar trebui să reprezinte instrumentul de compresiune sau de rectificare a instinctelor de manifestare ale oamenilor de stradă procedează tocmai invers. Sursa declaraţiilor aiuritoare se află chiar la nivelul cel mai înalt al puterii. Iată cum un sistem politic se umple de crize şi îşi are elementele drept scene socio-dramatice de factură cinematografică! Cândva, prin anii ’30 ai secolului trecut, Eugen Ionescu spunea că partidele ne despart, iar angoasele ne unesc. Aceste partide, care ne întorc capul când într-o parte, când în alta, nu urmăresc altceva decât cucerirea puterii. Opoziţia e o pierdere de timp. Şi astfel, partidele sunt cu adevărat antinomice; un partid purtându-se faţă de celălalt cu adversitate şi duşmănie, aidoma unor triburi cu zei diferiţi. Realitatea aceasta nu aparţine politicii, ci sociopatologiei. Acest lucru se vede foarte bine şi pe malurile Dâmboviţei, când preşedintele Klaus Iohannis face nişte declaraţii de parcă poporul ar trebui să discute pe şoptite.
16 Comentarii
Moș Craciun
Jandarmii francezi si-au făcut datoria. Ai noștri se tem de politicienii din opoziție si umbla cu mănuși. Daca s-ar respecta legile si la noi si fiecare sa daca treaba pentru care e plătit nu ar mai fi ațâța degringolada.
Dora
Nu numai spiritul Marseiezei s-a stins, ci si spiritul crestinismului. Am fost recent in Franta si am vazut in bisericile catolice pliante cu Bhuda.
Anonim
Eseistul, de mare cuprindere culturală , Gheorghe Savu, se dovedeşte un îmblâzitor al ideilor care irump din vatra incandescentă a actualității sociale şi politice , pe care doar combustia filosofică intrinsecă autentică le poate ține sub ascultare în reactorul ideatic care despică atomul primordial-constitutiv al materiei în energii regeneratoare pentru oricine este atins de aceste energii .
Rouget de Lisle , poetul şi ofițerul genist francez ,cu siguranță, în noaptea de 25 aprilie 1792, când compunea Imnul care a înflăcărat trupele militare franceze în războiul cu Austria, nu visa ca versurile lui să devină Imnul Național al Franței şi cel mai cunoscut pe tot Globul.
Anonim
Hmmm….iar?
Anonim
Şi ca să nu fim din nou atacați de posesorii de „ghioage” lingvistice si instrumente de „cremene cioplită” (din comuna primitivă-Epoca de piatră/paleolitică), cu pretenții de psiho-sociologi „de peşteră” (între timp pensionați la limită de vârstă-bio-cronologică, deşi o contestă şi pe aceasta!) , facem câteva completări despre VALOAREA mini-eseului lui Gheorhe Savu :
În primul rând, vom sublinia bogăția de sugestii cultural-ideatice care solicită din plin capacitățile (rezervele) intelectuale şi de cultură istorică generală , ca şi abilitatea cititorului de a-şi transcende atât propriile limite moştenite, dar şi pe cele dobândite .
În acest sens, în legătură cu …”imaginea…în oglindă” Jupiter-K.Marx , cititorul trebuie să rețină doar similitudinea dintre cei doi privind eforturile lor de „Zei” la originile unor Opere de „Început de Lume” şi nu privitoare la deosebirile (fundamentale) dintre Ei . (De exemplu , de la K. Marx ne-au rămas „CAPITALUL”, „Bazele criticii economiei politice” , „Ideologia germană” etc. etc. (Vezi-Opre compete) . De la Jupiter , numele amantelor sale (femei pământene) ,nume care au fost date ceor 64 de sateliți naturali ai planetei respective (descoperiți până acum, de la Galilei încoace!). Jupiter a fost şi un hierogen-ist ! …
Marx îi scria prietenului său Fr. Engels (la fel de bărbos !) despre aprecierile lui Paul Lafargue (privitoare la el,Marx) :” Dacă ăsta e marxist, atunci eu nu sunt (Marx)”!…(vom continua).
Anonim
Dar ce zici de barba? Frumoasa comparație! Păcat ca N.Ceaușescu nu și-a lăsat si el barba. Sau Traian Besescu. Poate își lăsa Iohannis, iar Constantinescu a avut cioc. O fi fost vreun zeu cu cioc?
Coremi
Vă rugăm, nu mai continuați că ne zăpăciți și pe noi de tot. Dacă promiteți că nu ,,deraiați” iar, mai treacă-meargă.
Anonim
De ce eseistul Gh. Savu este (şi în acest mini-eseu) un virtual îmblânzitor al ideilor care irump din vatra incandescentă a realității sociale şi politice contemporane, de la noi şi de oriunde ? Mai degrabă, prin ce devine el creator de „Lume” după un calapod propriu (o matrice proprie) , dar din ce în ce mai familiar/ă şi cititorilor săi fideli ? Nici nu contează dacă matricea (tiparul, calapodul) e pe post/(funcție) de, probabil,şi mai de grabă, „Pat al lui Procust” ! Rămâi cu convigerea că lucrurile sunt, totuşi, „sub …control” ! Al unui prieten , care, ştie el cum, dar face ceea ce trbuie… ca totul, până la urmă, „să iasă…bine” !
Sugestionarea cititorului privitor la originile răului social derivând din atitudinii nu întotdeauna ortodoxe privitoare la Bine şi Adevăr, la Ordine socială (ierarhie) şi „Dezordini” (uneori violente,-insubordonare socială, lipsă de respect față de dreptul forței celui „tare” ş.a.) şi trimiterea cu gândul la utopiştii sociali, nenumiți, dar evident ei fiind creatorii de „UTOPII”(începând cu Platon-„Republica” si continuînd cu mulți , printre care , Th. More- „Utopia” (1516- că de aici şi denumirea „răului”) ,dar şi cu nelipsiții capi ai răutăților : J.J. Rousseau , Sully Proudhomme, Henri de Saint Simon, Charles Fourier , Robert Owen si , bineînțeles cu „capo de tuti capi”, Karl Marx (care trebuie şterşi din memoria culturală colectivă şi înlocuiți cu alții mai aproape de idealurile şi ideile noastre) ! Desigur, în cazul de față , ironia este fără suport , eseistul Gheorghe Savu fiind cu adevărat un prieten al ADEVĂRULUI , eseurile sale fiind citite cu real interes de tot mai mulți.
Ciești
Nu mai merge acum cu periatul, ai pierdut trenul. Omul nu te mai poate baga in seamă după refuzul de neam prost.
Anonim
Aştept provincia- Mârghia ! Dar capitala neamului (prost) rămâne tot .Ci, esti..?!
Anonim
De fapt, problema „in nuce”(concept epistemologic specific Esteticii lui Bendeto Croce) pe care eseistul român Gheorghe Savu o supune analizei sale cu mijloacele sugestiei (gen Pamfil Şeicaru-cel despre voracitatea „elevată” a căruia se spunea:”şantajul şi…etajul”- în presa românească din perioada interbelică -sec. XX) este Problema „puterii politice LEGITIME”. Ceea ce ii vexeazează axa de valori etico-politice (moştenire neprețuită si tradițional transmisă din vatra etno-axiologică a muscelelor de la Boteni , „bătute” şi de paşii lui Petre Țuțea) este tomai oportunismul politico-mercantil al liderilor europeni confecționați de la Emmanuel Macron, la Klaus Werner Iohannis sau la „umbra iepurelui”, Dacian Cioloş ,ca „emanatii” ale subconştientului unui miliardar „maghiar” ungur cu aspirații „mondialiste”. Şi cu idei „marxiste” de tip „Comisar Cominternist”! (Aici eseistul nostru-Gh.S.- nu face necesara cezură între ideile „marxiste”(care sunt doar prin abuz ale lui Marx) şi ideile „marxianiste”(care sunt întradevăr ale lui Marx însuşi)…(va urma)
Goargăș
Felicitări! ,,Unul dintre muscelele batute/călcate de pașii lui Tuțea”
Gabi
Nu sunt singurii francezii care au pierdut din spiritul crestin. Noi mai avem moastele
anonim
francezi erau renumiți în faptul că erau crescătorii de CAPRE deoarece clima le permitea. Din laptele lor al caprelor se face o brânză buna cu mucegai 😎😎😎. Oare cum se numeau cei care conduceau caprele la păscut. ,, caprariii,,
Anonim
Unde este spiritul tricolorului?
Anonim
Ce ziceti de Alianta Vestului?