Casa lui Vlad Dracul
* Deşi Sighişoara are o unică atracţie, cetatea medievală, ea atrage anual de trei ori mai mulţi turişti decât Curtea de Argeş şi Câmpulung, luate laolaltă * La noi, în Argeş, turismul înseamnă doar „dezinteres şi diletantism”
Se spune, pe bună dreptate, că Argeşul este un judeţ cu potenţial turistic extraordinar, care ar putea să ne plaseze pe unul dintre primele locuri din ţară, la acest capitol. Din păcate, însă, lucrurile nu stau deloc aşa. Cifrele arată că zone cu potenţial turistic mai slab ne depăşesc net când vine vorba despre atragerea de vizitatori. Iată un singur exemplu în acest sens: oraşul regal Curtea de Argeş, cu a sa celebră fântână a lui Manole şi cu biserica-unicat în lume, împreună cu prima reşedinţă a voievozilor Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, nu reuşesc să atragă, luate laolaltă, nici măcar o treime din turiştii pe care-i atrage, anual, Sighişoara. N-o spunem noi, o spun cifrele oferite de Institutul Naţional de Statistică (INS). Şi nu vorbim aici de o situaţie punctuală, conjuncturală. Lucrurile stau aproximativ la fel de ani buni, după cum o arată aceleaşi statistici ale INS. Vom încerca, în cele ce urmează, să găsim nişte potenţiale explicaţii ale acestei situaţii, inacceptabile, din punctul nostru de vedere.
Infrastructură precară
Fântâna Meşterului Manole
Concret, în anul 2015 (pentru 2016 încă nu s-au realizat statistici oficiale), la Curtea de Argeş au înnoptat 22.537 de turişti, la Câmpulung Muscel numai 9.008, în vreme ce Sighişoara a atras 94.247. Diferenţele, trebuie să recunoaştem, sunt şocant de mari. Mai ales dacă ţinem cont de faptul că, în municipiul din Mureş, singura atracţie turistică e cetatea, unica din Europa încă locuită, care găzduieşte casa în care, zice-se, s-a născut Vlad Dracul, tatăl domnitorului Vlad Ţepeş. În rest, Sighişoara nu prea mai are altceva de oferit turiştilor. Chiar şi aşa, acolo, români şi străini, dau an de an buzna, cu toate consecinţele economice favorabile ce decurg de aici pentru comunitatea locală, în vreme ce la Curtea de Argeş sau la Câmpulung doar la câte un praznic religios sau la bâlci ce mai vine lumea.
Biserica Negru Vodă
O posibilă explicaţie constă în infrastructură. Drumurile de acces către Sighişoara sunt foarte bune, în vreme ce la Curtea de Argeş situaţia e cel mult acceptabilă, iar la Câmpulung e deplorabilă. Spre Sighişoara se ajunge uşor şi cu trenul, iar aeroportul Târgu-Mureş e la doar 65 km. În oraşele argeşene, trenurile sunt, practic, ca şi inexistente, iar Otopeniul e departe. În plus, Sighişoara e un oraş curat, cu străzi destul de îngrijite, ceea ce nu se poate spune deloc despre Curtea de Argeş ori despre Câmpulung. Pe străzile Sighişoarei câinii fără stăpân sunt o raritate, în vreme ce în oraşele de la noi câinii sunt mai mulţi decât turiştii.
Opţiunile de cazare la noi sunt relativ puţine şi de nivelul a cel mult trei stele, pe când la Sighişoara există două campinguri, câteva zeci de pensiuni şi vreo 10-12 hoteluri de la două la patru stele. Oraşul din Mureş beneficiază din plin de reminiscenţele stăpânirii austro-ungare şi de (aproape) milenara moştenire teutonă, săsească. La noi nu e cazul, dar Câmpulungul are arhitectura tradiţională musceleană (câtă a mai rămas) plus satele de munte din jur, înspre Rucăr şi Voina. Curtea de Argeş are o moştenire istorică excepţională (nu o detaliem aici) şi peisaje fabuloase în împrejurimi. Din păcate, nici la Câmpulung, nici la Curtea de Argeş, aceste atuuri nu numai că n-au fost valorificate din 1989 încoace, dar au fost, pur şi simplu, lăsate de izbelişte.
Informarea şi promovarea, zero
La Sighişoara funcţionează tot anul un centru de informare turistică, cu rol şi de dispecerat de cazare, organizat de Primăria oraşului şi de o asociaţie a proprietarilor de hoteluri şi de pensiuni din oraş. Nici la Câmpulung, nici la Curtea de Argeş, astfel de asociaţii patronale nu există. După cum nici centre de informare turistică nu există. Pe de altă parte, în Argeş avem, spre exemplu, un centru de informare turistică la Merişani. Unul care a costat aproape 190.000 euro, dar pe care stă lacătul pus de vreo doi-trei ani şi care se degradează încet, dar sigur.
Nici pe internet, potenţialii turişti, amatori să caute detalii despre primele două capitale ale Ţării Româneşti, nu au prea multe opţiuni. Website-urile primăriilor din Câmpulung şi Curtea de Argeş nu fac decât să reia, pe alocuri ad litteram, informaţii de pe Wikipedia, neactualizate de ani buni.
Alte pagini de prezentare… am găsit una, intitulată „Turism în Muscel” (o iniţiativă privată, probabil), neactualizată din aprilie 2010. La fel, una şi despre Curtea de Argeş, bazată şi aceea tot pe Wikipedia şi care nu pare să fi fost actualizată de multă vreme.
Altă posibilă explicaţie: de ani buni, nici la Câmpulung, nici la Curtea de Argeş nu se mai organizează niciun festival de amploare, dedicat turiştilor. Bâlciul infect de Sfânta Maria, de la Curtea de Argeş, spre exemplu, nici vorbă să poată intra în această categorie. Poate în cea de festival al manelelor. Iar festivalul de rock „Posada”, ce avea loc cândva la Câmpulung, e de mult o amintire prăfuită. În schimb, edilii din Sighişoara, împreună cu organizaţii neguvernamentale din oraş, organizează, anual, vreo 9-10 festivaluri de anvergură, bine promovate, cu ţintă clară, mediatizate atât în ţară, cât şi în străinătate. Câteva exemple: Festivalul Hameiului, Festivalul „Blues”, Festivalul de Folclor „Datini”, un festival de film, unul dedicat minorităţilor etnice (Pro Etnica), unul al fanfarelor, unul medieval etc.
Societate civilă lipsă
Dacă la Câmpulung şi la Curtea de Argeş organizaţiile patronale de turism ori cele neguvernamentale care să acţioneze în domeniu strălucesc prin absenţă, la Sighişoara ele sunt un factor decisiv în privinţa atragerii de turişti. Asociaţia de Turism „Sighişoara” se ocupă asiduu de promovarea urbei. Asociaţia „Sighişoara Durabilă”, spre exemplu, condusă de dl Hans Hedrich, s-a opus şi a reuşit să împiedice planul unui fost primar de a înlocui piatra de râu de pe aleile cetăţii medievale cu pavele.
Caroline Fernolend a făcut minuni în ce priveşte readucerea la viaţă (şi în circuitul turistic) al satelor săseşti
Iar fundaţia „Mihai Eminescu Trust”, condusă de d-na Caroline Fernolend, a făcut minuni în conservarea patrimoniului satelor săseşti din jurul Sighişoarei, amenajând case de oaspeţi şi readucând la viaţă meşteşuguri tradiţionale aproape uitate. Nu degeaba d-na Fernolend a fost decorată de preşedintele Germaniei cu Crucea de Merit în rang de Cavaler a Ordinului de Merit a statului german.
În plus, la aceeaşi fundaţie, de planificarea şi dezvoltarea acestui gen de proiecte se ocupă d-na Michaela Turk, fostă şefă a biroului de relaţii internaţionale din Primăria Sighişoara. Atât la primărie, cât şi în mediul privat, d-na Turk a promovat cu tenacitate şi cu profesionalism Sighişoara ca destinaţie turistică.
Cele două doamne, alături de colegii dânselor de la fundaţia menţionată, au contribuit enorm în a face din Sighişoara o destinaţie turistică cu o ofertă în permanentă diversificare.
Michaela Turk a făcut pentru turismul din oraşul său lucruri pe care, la noi, nu le-au făcut toate Consiliile Judeţene din ’89 încoace, luate laolaltă
Şi, mai mult decât atât, oraşul mureşean a devenit un veritabil centru turistic, în jurul căruia gravitează atracţiile din satele săseşti din jur (Viscri, satul preferat al prinţului Charles, Alma-Vii, Biertan, Mălâncrav, Laslea etc).
La noi, în Argeş, aţi auzit despre ceva asemănător? Vă asigurăm că satele muscelene de munte (Dragoslavele, Rucăr, Podul Dâmboviţei, Lereşti, Stoeneşti, Nămăeşti etc) sunt cu mult mai pitoreşti decât cele săseşti, din jurul Sighişoarei. La fel şi cele de la nord de Curtea de Argeş, înspre barajul Vidraru. Ce folos, însă? Turiştii merg buluc la Viscri şi la Alma-Vii. Foarte puţin se încumetă spre Muscel sau spre Valea Argeşului.
Dezinteres şi diletantism
Din păcate, nici la Câmpulung şi nici la Curtea de Argeş nu există fundaţie ori asociaţie cu vreo contribuţie de băgat în seamă în sens turistic. Şi nici oameni pasionaţi, bine intenţionaţi şi dedicaţi, aşa cum sunt cei trei numiţi aici. Cu regret o spunem, primăriile celor două oraşe argeşene şi Consiliile Judeţene de până acum „au tratat turismul fie cu indiferenţă, fie, în cel mai bun caz, cu diletantism”.
Gabriel Radu a pus un diagnostic sever turismului argeşean: diletantism şi dezinteres
O spune dl Gabriel Radu, fost vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism, proprietar al agenţiei de turism „Discovery” din Piteşti: „Cheia este promovarea. Ea trebuie făcută cu cap, sistematic, an de an, în mod profesionist. La noi, în Argeş, o spun cu sinceritate, nu a fost cazul niciodată de aşa ceva, de la Revoluţie încoace. Cei de la Sighişoara fac, în mod evident, de ani de zile şi în mod constant, o treabă bună. Noi, mă refer la autorităţile locale argeşene, nu facem nimic, dar absolut nimic pentru turism. Ca să vă faceţi o idee, mulţi oameni cu funcţii de răspundere din Argeş nici nu ştiu ce-i aia. În condiţiile astea, să vorbeşti despre abordări profesionale ale sectorului turistic a de-a dreptul hilar. Ca să poţi să ai o discuţie aplicată, e neapărat nevoie de un interlocutor. Eu, în zeci de ani de muncă în turism, n-am găsit un astfel de interlocutor în administraţia locală”.
Sorin SIMION
