Suntem în prag de Centenar, gata să aniversăm înfăptuirea României dorite, corecte şi cinstite, de mii de ani! 1918 este un an-reper în cronologia istoriei României, dar doar atât. Un an-reper. România e România care este, de când lumea şi pământul. Sunt împotriva denumirii de „România mare”! Cel mult aş fi de acord cu sintagma „România corectă”, sau „România întreagă”. Mare sau mică, o ţară sau alta poate fi la un moment dat al istoriei, de acord, dar o ţară definită de limbă, cultură, suflet şi graniţe rămâne în pururi aşa cum a fost ea lăsată, probabil de la Turnul Babel încoace! Evident, graniţele trasate de legiuitorii (stăpânii) vremii nu prea se potrivesc cu cele trasate de Dumnezeu! Dar asta e altă problemă.
Revenind la Centenar, România noastră e bine că e sărbătorită! Orice prilej de sărbătoare e bine venit! Fiecare clipă în care respirăm, visăm, iubim, cercetăm, creăm în limba noastră e o clipă de sărbătoare! Şi apropo de limbă! Pocirea, batjocorirea prin ignoranţa deprinderii limbii neamului sunt acte criminale, care vot fi pedepsite ca atare în mod natural. Amputarea unei limbi înseamnă amputarea unei naţiuni. După părerea mea, este mult mai gravă amputarea limbii unui neam decât a graniţelor chiar.
Graniţele au fost şi rămân un instrument de măsură geografică, dar nu şi unul de măsură a sufletului unui popor, a unei naţiuni! A ne raporta o ţară, un neam, strict la graniţe ar fi după părerea mea o eroare!
Numele de România este relativ un nume tânăr, însuşit oficial din vremea regelui Carol I, pomenit, ce-i drept, din vremea lui Cuza, însă neoficial. Noi nu trebuie să ne rezumăm la a aniversa România ca nume! Când spunem România, ne gândim la Dacia! Nu la Dacia, Marca Grupului Renault, ci la Dacia, ţinut istoric al strămoşilor noştri, moştenit până în zilele noastre, cu numele de România! Aşadar, noi nu sărbătorim o sută de ani de România, ci doar o sută de ani de la un reper istoric din viaţa unui popor cu rădăcini dincolo de Dacia lui Decebal sau Burebista…
Cât despre reperul Decembrie 1918 (statutat în 1919/Versailles şi recunoscut ONU în 1920), va trebui să-i aducem omagii Regelui Ferdinand Întregitorul, Reginei Maria, eminenţilor diplomaţi români ai vremii, în frunte cu I.C. Brătianu, şi în special lui Alexandru Vaida Voievod (Masonerie!), francezilor (premierului, Georges Clemenceau!), americanilor, englezilor, ruşilor (ce ce nu?!) şi tuturor celor care au reprezentat marile puteri prezente şi decidente la Tratatul de la Versailles pentru recunoaşterea drepturilor istorice ale României! Centenarul trebuie folosit ca un eveniment de exceptie P.R., adică de relaţionare internaţională, şi nu altfel…
14 Comentarii
ene
Domnul Badiu scrie extraordinar de rar, ne dorim sa scrie mult mai des la ziar.
Gogu
Nu de alta, dar suntem atât de triști încât nu ne-ar strica ceva vesel…pentru ca, oricum, dl Badiu n-a depășit cu scriitura sa tărâmul confuziilor hilare…
popa
Pentru evitarea unei confuzii istorice, dle Badiu, I.C.Bratianu (Ion C. Brătianu) a fost un om politic român nascut la 2 iunie 1821, Piteşti – decedat la 16 mai 1891, satul Florica, judeţul Argeş. In niciun caz nu era prezent la Marea Unire.
Ion I.C. Brătianu (cunoscut şi ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ştefăneşti, Argeş – d. 24 noiembrie 1927, Bucureşti) a fost un om politic român, care a jucat un rol de primă importanţă în Marea Unire din 1918 şi în viaţa politică din România modernă. A deţinut funcţia de preşedinte al Partidului Naţional Liberal. De formaţie inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieţii politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieţi ai liderului liberal Ion C. Brătianu.
badiu
Da. Va multumesc!
ene
foarte rar scrie domnul Badiu
Gorun Constantin
„Sunt împotriva denumirii de „România mare”! Cel mult aş fi de acord cu sintagma „România corectă”, sau „România întreagă”. Sunt surprins sa citesc asta, dle Badiu!!!!??? Romania mare e formularea corecta validata de 0 suta de ani de catre istoricii nostri si de catre poporul roman! La 27 martie/9 aprilie 1918 are loc unirea Basarabiei cu Regatul României, în cadrul căruia a constituit o provincie. Si de aici ROMANIA MARE. Mai lipsea doar Bsarabia ca acesta denumire sa capete confirmare deplina la 01 12 1918!!!! Această stare a Romaniei mari a durat, din pacate, doar 22 de ani până la 28 iunie 1940 când un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin a fost adresat României, cerând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică. România a cedat și după 48 de ore Basarabia a fost ocupată de Armata roșie, administrația și Armata Română retrăgându-se, într-un haos dramatic, la est de râul Prut.
Asa ca, e foarte corect ROMANIA MARE orice alte catalogari fiind neproductive si departe de ceea ce tinerii nascuti dupa Revolutie trebuie sa inteleaga din istoria noastra! Romania corecta suna ca dracu’, zau!!! Iar Romania intreaga este doar o consecinta a infaptuirii Romaniei Mari. Sa speram ca va mai veni un moment istoric al Noii Romanii Mari pe care poporul roman nu-l va mai rata! In rest, s-auzim de bine!!!
ene
Domnul Badiu scrie foarte rar un articol
un om de bine
…in plus, in 1920, ONU, asa cum este cunoscuta astazi, nu exista! Deci, n-avea cine , sub acest nume, sa recunoasca Marea Unire! In 1919 s-a facut o incercare de constituire a Ligii Natiunilor , care ceva mai tarziu si-a intrat in rol…
Si ca sa nu va suparati , va spun una: „corectand un om destept, il ajuti sa devina si mai destept; spunand unui prost ca a gresit, ti l-ai facut dusman”…alegeti dumneavoastra!
ene
Asa e, Domnul Badiu scrie rar un articol
un om de rau
Josnicia dumitale nu ar fi o problema daca nu ar fi insotita si de prostie! Limita dumitale este setata la nivel de postac sub pseudonim, in timp ce Badiu scrie cu nume, prenume, subiect si predicat! Te faci de ras stimate postac sub diferite pseudonime. Badiu va sta in gat? E normal, pentru ca va pica greu…dehhh…E bine c
a scrie rar…vorba papagalului cu pseudonimul ene….Dar numărul de cititori e mult prea mare pentru a sta deoparte…Eu zic ca nu ar fi rau sa scrie mă des.
Gogu
Eu nu cred ca esti chiar rău, omule rau! Tocmai de aceea lasa-l pe domnul Badiu sa intre in istoria literaturii de unul singur, daca va fi capabil. Nu-i mai aduce laude cu tentă de veșnică pomenire! Noi credem ca este inca viu. Sau ne-am inselat?!
ene
Culmea este ca si pe mine m-a vorbit de rau, desi si eu sunt de parere ca domnul Badiu trebuie sa scrie mai des si mi-am exprimat aceasta opinie de mai multe ori tocmai pentru a sublinia importanta acestei actiuni.
Gropeneanu
N-are inspiratie….
ene
Culmea este ca si pe mine m-a vorbit de rau, desi si eu sunt de parere ca domnul Badiu trebuie sa scrie mai des si mi-am exprimat aceasta opinie de mai multe ori tocmai pentru a sublinia importanta acestei actiuni.