Nu sunt la primul exerciţiu de audiţie admirativă. La începutul anilor ’60, ca învăţăcel filolog, am avut şansa de a-i asculta pe Călinescu, Vianu, pe Al. Graur, Al. Piru, Al. Balaci, G.C. Nicolescu, Ovidiu Drimba (printre profesorii de neuitat; în cartea „Promoţia de aur 1960-1965”, editată de colegul nostru, prof. univ. dr. Eugen Marinescu, sunt amintiţi toţi formatorii noştri), pe scriitorii Tudor Arghezi, Zaharia Stancu şi pe alţii (invitaţi de profesorul nostru de literatură contemporană George Ivaşcu).

Vreau să mă înţelegeţi că, în cele ce urmează, nu fac un exerciţiu de admiraţie (deşi merită cu prisosinţă), ci un elogiu adus Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”, ca perimetru unde se face cultură, prin carte. Nici nu se poate altfel, căci cartea este principalul vector al acesteia. Îmi amintesc mereu ce a spus scriitorul Jorge Luis Borges: „Îmi închipui raiul ca o bibliotecă”. Neîntrecut omagiu!

Săptămâna trecută, directorul bibliotecii, Octavian Sachelarie, ne-a furnizat câteva ore de adevărată desfătare intelectuală, de zbor liber al minţii prin literatura română, literatura universală, sociologie, etică, filosofie etc. Gazdă ne-a fost un „boier al minţii”, criticul literar, „Omul care aduce cartea” (sintagmă transformată, datorită succesului emisiunii sale, într-un supranume al său), Dan C. Mihăilescu.

De la întrebarea retorică – „Mai este necesară cartea, dar biblioteca?” – am participat la o demonstraţie epicureică despre ce înseamnă lectura (de la „instituţia bunicului” care-i citeşte copilului încă nedat la şcoală) pentru arhitectura, pentru construcţia interioară a omului. Mă gândeam ce rol minunat îşi asumă intelectuali de elită, ca Dan C. Mihăilescu, acela de adevărat misionar cultural. Cu o plăcere debordantă, ne-a făcut părtaşi la un excurs cultural excepţional; un corn al abundenţei sui generis, oferit ca provocare pentru a citi, pentru a şti, pentru a face din cultură scutul cu care să te aperi, să-l pui în faţa mediocrităţii, a agresivităţii, a miticismului, a suficienţei, a politicianismului, a nonvalorilor din societate.

Era firesc să se ajungă la sintagma lui Mircea Eliade – „rezistenţa prin cultură” – explicată prin primatul spiritului în faţa istoriei. Spirit care ţâşneşte din magma comună şi te salvează. N-a lipsit nici paralela dintre carte, făuritoare de oameni, şi tentaţiile de azi, smartfonul, tableta, calculatorul, cartea virtuală, aşa-numita lectură fără… hârtie, fără deschiderea foilor. Totul fără sentinţe, fără generalizări pripite, fără reducţionism orgolios, fără judecăţi absolutiste; totul ca o „opera aperta” (operă deschisă), din care fiecare ia ce vrea, ce i se potriveşte.

Cineva, care n-a fost în sală, se poate strâmba şi ar fi tentat să aprecieze că ce s-a întâmplat poate fi şi un act de colectivizare a culturii, ceva de cămin cultural (vai, dar şi aici se poate face cultură!). Eroare!!!

(continuare în pagina 3)

(urmare din pagina 1)

Debordant în informaţii, în asocieri dintre cele mai neaşteptate, Dan C. Mihăilescu a fost perceput de mine ca un misionar de elită al culturii (nu ştiu dacă-i va plăcea sintagma).

Făcând legătura cu dezbaterea pe teme culturale, găzduită de „Argeşul”, nu pot să închei fără a sublinia locul de onoare pe care şi l-a câştigat Biblioteca Judeţeană în peisajul cultural piteştean, dincolo de rolul ei de protecţie socială: cartea fiind aproape prohibită prin preţ, biblioteca devine locul spre care ne îndreptăm pentru lectura necesară sufletului…

P.S. Îmi permit o sugestie: citiţi şi cartea coordonată de Dan C. Mihăilescu: „Cărţile care ne-au făcut oameni”.

Traian ULMEANU

Distribuie pe Facebook

Traian Ulmeanu

See Full Bio