Cu câtă emfază zicea Petre Ţuţea că democraţiei îi lipseşte criteriul obiectiv de selecţie a valorilor. Şi vorba lui nu s-a întâmplat, cum ar fi fost firesc, într-un club politic sau în vreun partid, ci pe o alee din Cişmigiu. Iar cei ce-l ascultau nu erau politicieni, ci nişte tineri studenţi dornici de a învăţa de la marele nostru filosof. Era la începutul anilor ’90, şi mucenicii lui Ţuţea ştiau doar că cei răi sunt comuniştii, fără să-şi mai bată capul cu lipsurile democraţiei. Ei simţeau că erau la începutul anului zero al deceniului posttotalitar şi că se aflau la debutul unei noi ere mai demne, mai umane, cum sperau, mult prea naivi, în acele vremuri. Iar expresia lui Petre Ţuţea despre lipsa unui criteriu obiectiv în selecţia valorilor ce caracterizează democraţia era considerată de ei doar o simplă idee, fără importanţă, care făcea parte din retorica filosofului. Or, astăzi, după un sfert de veac, îmi dau seama cu adevărat ce valoare practică avea ideea lui Ţuţea.
Prin urmare, după 26 de ani de democraţie, dacă le-am lua unora dintre noi calitatea de politician, am vedea cum aceştia s-ar întoarce la exercitarea adevăratei lor vocaţii. De exemplu, dacă unii dintre primarii noştri ar reveni la ceea ce au fost înainte de a fi politicieni, aceştia ar îmbrăţişa din nou meseria pe care o ştiu cel mai bine, respectiv cea de tractorist, şofer, bucătar, fochist etc. Sigur, toate aceste meserii sunt onorabile, dar numai cu condiţia de a le revendica şi exercita. Or, în cazul în care eşti tractorist, spre exemplu, dar faci altceva, înseamnă că eşti doar un parvenit. Iar dacă mai există în lumea asta mare un rest de ridicol, cred că aici s-a refugiat, în această întâlnire dintre tractorist convertit la statutul de primar. Şi aşa se întâmplă şi în cazul şoferului, bucătarului etc. Deci mare parte din democraţia postdecembristă începe în buzunarul mic al fostului tractorist. Dar şi în sufletul lui la fel de mic. În sensul că tot ce se poate fura, el fură, tot ce poate poseda ilicit, el posedă. Într-o astfel de postură, fostul tractorist devine fălos şi încrezut. El se uită după femei, dar nu după cele pe care le-a cunoscut când a fost tractorist sau bucătar, ci râvneşte la tinere profesoare, asistente medicale de la dispensarul din localitate. Este o adevărată voluptate pentru el să aibă o amantă la care, în trecut, nici nu visase. El preacurveşte fără motiv, din pură voluptate. Vorba lui Petre Pandrea, prietenul lui Ţuţea, valahul se culcă adulterin, fără pasiune, ci numai din dorinţa murdară a poluării, a murdăririi onoarei unei femei sau a soţului respectiv, uneori a prietenului său. Or, adulterul poate fi o chestiune măreaţă, o zguduire a conştiinţei şi o voluptate plenitudinară, o înfruntare a opiniei publice sau chiar a destinului. Dar adulterul la noi este un sport naţional. Există un primar al unei localităţi în Argeş care are vârsta de peste 65 de ani şi o amantă de până în 25 de ani. Nu ar fi nimic strigător la cer în această situaţie, dar primarul respectiv şi-a numit amanta director la casa de cultură. Mai cunosc un primar rural, fost tractorist, care are pentru fiecare zi din săptămână câte o amantă. El le-a botezat cu numele zilelor respective etc.
Iată dar cum îşi complică unii existenţa! De ce se străduiesc unii dintre noi să fie primari cu probleme când e aşa de uşor să fii tractorist, şofer, bucătar cinstit? Ce nevoi are un om cinstit să fie primar? De ce s-a lăsat el prins într-o asemenea cursă deşartă, în care riscă să-ţi piardă prestigiul, liniştea şi seninătatea, şi nu a refuzat această demnitate? El ar fi trebuit să evite drumurile nesigure ale politicii şi să urmărească brazda dreaptă a ogorului. Mai ales că între el şi politică sunt exact raporturile dintre un mecanic şi principiul electricităţii. Dar nu! El este un şmecher, care s-a instalat la conducerea comunei şi face parte acum dintr-o clasă dominantă, renunţând la demnitatea lui de tractorist. Astăzi este şi absolvent de facultate, şi nu una oarecare, ci cea de Drept, a unei universităţi particulare din Piteşti. Are chiar masterul în ştiinţe juridice. A uitat demult de volanul tractorului, dar şi de biata lui soţie, care acum nu mai corespunde exigenţelor sale. Când pleacă din sat, cu maşina lui 4×4, vine la oraş şi participă la şedinţe cu mese opulente, organizate pe principiul clubului închis, liberal sau pesedist. El dispune de maşină la scară, croitori profesionişti, salarii babane, cerc închis de prieteni, care sunt politicieni de la toate partidele judeţului. Când mai aud pe câte unul că judeţul Argeş a fost pe mâna PSD timp de un sfert de veac şi de aceea a ajuns atât de jos, mă gândesc cât de mult se înşală: aproape toţi politicienii sunt o apă şi-un pământ, cu puţine excepţii. Deci fie pesedist, fie liberal, toţi se trag din fostul partid unic şi au aceleaşi metehne. Ei fac parte din cercurile conducătoare ale judeţului şi păstrează o distanţă brahmanică asiatică faţă de omul de rând. Timp de un sfert de veac realităţile judeţului nostru s-au stabilit automat pe baza fidelităţii puternice şi a lichelismului, indiferent dacă aceştia sunt roşii, verzi, albaştri etc.
Gheorghe SAVU
8 Comentarii
Dora
Asa e, totul e o apa si un pamant, fie ei liberali sau pesedisti.
Milică
Dacă primarii respectivi şi- ar întreţine amantele şi ar umbla prin „bodegi” şi prin ţări străine pe banii lor, ar fi cum ar mai fi, dar atâta timp cât totul se întâmplă pe banii noştrii, se numeşte furt calificat.
Ori în ziua de azi numai corupţii intră în politică şi îşi doresc cu ardoare un post de primar. Primăria este locul unde banul public este sifonat.
Din păcate, la noi s- a împământenit ca hoţii să petreacă prin primării, râzând de omul cinstit şi cu caracter.
Hoţia politică nu se petrece numai la primărie, ci în toate locurile unde avem funcţii de conducere inclusiv în educaţie şi sănătate.
VICTOR VIOREL
Afara un politician este un om obisnuit, aici parca e un zeu
Doctorul
Sunt vechii activisti ai partidului unic
PETRICA
Ne dorim foarte mult şi un profil de „popă- profesor religie”.
De multe ori profilul mai sus menţionat depăşeşte profilul de primar.
În Argeş avem densitatea cea mai mare din România de „popi- profesori de religie”.
Oare de ce nicio instituţie abilitată nu doreşte să vadă faptele infractorului „popă- profesor religie”?
Pe scurt „popa- profesor de religie” în judeţul Argeş primeşte salarii de la BUGET în acelaşi timp şi de la sistemul de Educaţie şi de la Culte . Problema principală este că individul profesor de religie nu- şi face orele pentru simplu motiv că are treabă la biserică (ori e sărbătoare, ori vre- o înmormântare, etc.).
Nu este aşa: ce frumos este să fii popă- profesor de religie să- ţi intre în buzunar câte 40 milioane pe lună de la Buget (suma în cauză nu conţine şpaga de înmormântare, şi multe altele).
La Berevoieşti ne întâlnim nu numai cu fenomenul numit sclavie, ne întâlnim şi cu fenomenul sifonare bani public din educaţie (a se vedea cazul profesorului de religie- fost director, care este şi popă pe bani publici).
Nici Lereştiul nu este străin de sifonarea banului public în educaţie unde un individ care este „popă- profesor religie- fost director” trăieşte cu două salarii de la BUGETUL EDUCAŢIEI pentru orele pe care nu le practică.
Din păcate ne confruntăm cu Mafia Statului precum şi cu Statul Mafiot ca de obicei.
Nu se pune problema ca instituţiile abilitate ale statului să intervină (inclusiv serviciile) că doar şi acestea au fost atinse de cancerul numit MAFIE.
ION
Aveţi dreptate, toată ţara este cu susul în jos şi josul în sus.
Practic asta şi- au dorit politicienii.
Tractoristul a devenit director de şcoală, Prefect, Ministru, etc. şi de ce nu şi Primar în principiu numai pe criterii politice de gen şpagă combinată cu P.C.R (pile, cunoştinţe şi relaţii fie ele de stânga, centru sau dreapta). Bineînţeles îngredientul principal este şpaga că doar de asta trăim în democraţie.
În schimb absolventul (corect și cinstit) actual al sistemului de educație nu face față democrației românești (șpagă + P.C.R.) și se va distruge (în general va fi șomer sau va fi subordonatul- sclav al tractoristului mai sus menționat).
Nu este de mirare că în România cel care muncește și este cinstit moare de foame.
Oamenii capabili au fost marginalizați, îngenucheați și chiar distruși de politicienul de tip tractorist menționat în articol, de popa- profesor de religie cu funcție în serviciile de informații, etc.
Popa
Nu se poate sa nu existe „o baracuda” care sa nu impunga ziarul Argesul ca a fost pcr-ist sau psd-ist si alte „bombe” din astea. Ce legatura are, stimate domn, politica ziarului cu editorialul dlui Savu. Dansul nu este in conducerea acestui ziar, nici macar nu lucreaza aici, scrie din placere si cunoscandu/l ca om, nici nu cred ca a acceptat sa fie platit pentru asta.
Posibil sa ai dreptate cu inclinatia spre social-democratie a acestui ziar, dar eu unul il vad independent – ca ziar, nu ai cum sa nu lauzi si sa nu critici pe nimeni, nu poti nici sa critici la nesfarsit, nici sa lauzi cu nemiluita! Asadar, „baracudo”, nu mai critica de dragul criticii, ai argumente pentru prostiile pe care le spui? Dl Savu arata in articol niste adevaruri evidente, probabil ca esti un primar-tractorist…
Gheorghe
Partea mișto într-o democrație este că poporul face ce vrea el. Sau aproape ce vrea. Dacă vrea să-și aleagă penali, n-are decât! Dacă vrea să-și facă turlă aurită la biserica din sat, în loc să-și plătească un dispensar, e dreptul lui. Dacă vrea să-și învețe copiii să-și facă multe cruci, în loc să-i învețe o meserie, e dreptul poporului să-și ducă până la capăt crucea involuției. Toate acestea însă cu o singură condiție… una mare și ultimă – până la schimbarea Constituției într-una canonică, banul public trebuie cheltuit cu transparență și în respectul tuturor cetățenilor.