Mi se întâmplă adesea – nu știu dacă și dumneavoastră – ca atunci când scriu ceva pe o temă să mă mai uit și-n jur. M-am uitat la tableta „Diplomație pe platou” a lui Andrei Pleșu și am râs de m-am prăpădit. De ce?
O să vă spun mai încolo, fiindcă totuși subiectul meu e serios. Cu atât mai serios cu cât deliberat îl abordez în Postul Crăciunului. Dar, mai întâi, ia spuneți-mi domniile voastre, apropo de standardul nostru de viață, ce este mai scump în piață: un burger cu cartofi prăjiți sau legumele bio? Proaspete, desigur. Da, ați răspuns corect: legumele. Mai ales acum, în prag de iarnă, sunt mai scumpe legumele. Cumva, lucrurile s-au schimbat. Cu ceva vreme în urmă, obezitatea era semn de bogăție. Mâncai bine, te hrăneai cu carne, erai gras și frumos la obraz. Îți permiteai, aveai bani, te făleai cu nivelul tău de trai.
Astăzi, treaba s-a întors pe dos. Cei cu bani mulți nu prea mai dau buzna în fast-food. Carnea, chiar friptă, nu-i mai miroase… sănătos celui avut, cum se întâmplă cu amărâtul care, cu cinci sau, hai să zicem, zece lei, se satură de pui fript și cartofi prăjiți. Care pui, îndopat cu medicamente, nu-i un nutriment chiar benefic organismului uman. Este crescut industrial, forțat să ajungă la greutatea planificată pentru sacrificare doar într-o lună, nu în trei, precum cel din curte. Pe cale de consecință, cum bine vedem, carnea crescută în curtea țăranului este mai scumpă decât cea din ferme. Săracul bogat, dacă râvnește și el la o fleică, la un purceluș la grătar, trebuie să tragă de fiare la sală, să facă jogging, să cântărească atent porția de friptură ori prăjitura. Dacă vrea sănătate, eventual o siluetă de invidiat. Cu atât mai mult dacă e vorba de o doamnă. Apropo de sexul frumos, ducesa de Windsor era de părere că nicio femeie nu poate fi suficient de bogată sau de suplă. Sigur, nu-i vorba aici doar de bani, ci mai degrabă de voință.
Bun, fiind astea spuse și, în bună măsură, știute, să schimbăm puțin perspectiva bogatului și a săracului, a hranei și a religiei, propunându-vă, în post, o meditație mai creștinească asupra discordiei dintre carne și spirit. Potrivit religiei ortodoxe, carnea neasistată de spirit e un păcat. Vorbim de carne la propriu, dar și la figurat, adică în sens erotic. Vorba cântecului: cu ce m-am ales din viață? Păi, simplu, „cu ce-am mâncat, ce-am băut și cu ce-am strâns în brațe”. Și asta-i tot? Să fie mâncarea ultima redută a fericirii? Nici vorbă! Mai degrabă iubirea! Deși, dacă nu greșesc, sunt destui gurmanzi care se limitează să simtă frisonul papilelor gustative, fără a ține seama prea mult de riscul alimentar. Asta, în ciuda faptului că, dincolo de plăcerea mâncatului, deseori medicul vine să ne sfătuiască, mai ales de sărbători, să luăm din viață doar atât cât putem duce. Mai precis, să mâncăm ponderat, cu măsură, fiindcă măsura nu creează o stare de conflict. Nici măcar cu propriul tău stomac. Excesul costă!
Va să zică, mai ușor cu proteinele de origină animală. Mai ușor, fiindcă ne duc spre obezitate, iar pe de altă parte, e păcat să mănânci carne în post. Care post – cum făcea socoteala D. Drăghicescu în cartea sa „Din psihologia poporului român” – ține mai mult de două treimi din cele 365 de zile ale anului. Poate că și din acest motiv religia a „inventat” postul.
Care post presupune o hrană vegetală, ușoară, deloc în măsură să dea forță, energie unor brațe vânjoase, necesară în construcții, în agricultură. De altminteri, ortodoxismul nostru, ca să-l citez pe același prodigios sociolog al veacului trecut, nu-i o școală pentru viața practică, nici în ce privește hrana, nici în restul vieții. Temeiul creștinismului român a fost și este credința în viața viitoare, cum zice poetul: „Credința-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi”. Motiv pentru care poporul nostru a ținut cu sfințenie posturile. Le-a ținut, dar astăzi nu prea le mai ține. Asta nu neapărat că și-a pierdut credința, ci pentru că vrea o soartă mai bună, întâi, pe pământ. Ceea ce este firesc, n-ai ce să-i reproșezi. Mă rog, dacă nu ești monah și nu urmărești doar „iubire pentru credința în Dumnezeu”, pentru izbăvirea sufletelor. Îţi doreşti o viață normală, reală în lumea în care trăim. Desigur, cu respect pentru Dumnezeu și pentru morala creștină.
Și acum, schimbând registrul grav, să vă spun de ce râdeam, citindu-l pe dl Pleșu care relatează o scenă de tot hazul. Masă chinezească de protocol la care se afla, ca ministru, alături de un alt coleg român. Care coleg a tot făcut foamea, fiind nevoit să înghită „combinații gastronomice” deloc apetisante. În sfârșit, victorie! La masă apare ospătarul purtând pe platou un purcel de lapte rumenit. Miros înnebunitor, poftă pe măsură pentru strămoșescul porc care venea să-i salveze pe românii noștri de inaniție. Adio „supelor băloase, ghearelor de rață, piftiei de meduză”! Doar că ospătarul, „cu mâini experte, s-a apucat să decupeze fâșii delicate din șoricul purcelului, nu mai lungi de 3-4 cm, nu mai late de unul”. A împărțit fiecăruia câte o șuviță, după care, sobru și solemn, a luat cu sine tot ce era de prisos, adică purcelul rumenit. Desigur, „devorat de privirile perplexe” ale celui care credea că, în sfârșit, se poate bucura în voie de o friptură ca acasă. Amuzant și totodată torturant, nu?! Drept care filozoful nostru conchide malițios: „nu-i bine niciodată să dai meduza din mână pe porcul de pe gard”. Mă gândesc eu că or fi fost și chinezi într-o zi de post.
P.S. Păcat că nu mai dispun de spațiu să vă povestesc cum a pregătit Monica Lovinescu „macaroane la cuptor”, după sfatul unei prietene, de și-au rupt dinții invitații săi. Sau cum a pregătit Noica o cafea neagră, tot fierbând boabele.
12 Comentarii
Anonim
Când Şefu’ ăl Mare (MAESRTUL), în toiul „postului de Crăciun”, te invită si pe tine, un”amărât” (cumulard de PENSIE…ca de „penitenciar Colibaşi”! & SALARIUL de „ONG-ist #”!)…şi te SERVEŞTE…cu „punctul de vedere”… (versatil) ca … „The Horizon(t)” pe Smart Galaxy X 11(un fel de… „pensie”…de/la…45 de ani (!)…ca in… „visele erotice”!), iar la masa pe care a întins-o generos în SUFRAGERIE a mai scos şi „argintăria” (cam coclită/recurentă !) si, din capul lui de massă, te îndeamnă…”legumeşte, taică!” , poți să mai exprimi „Liber”(!)…ce gândeşti despre porcul …de pe gard/PSD şi gradul/LIBERAL …din farfurie ?!!
colegul care nu te-nghite
savule las-o moarta ca e cu curul in usa si bati campii. Stai dracului si mananca-ti soriciul pensiei nesimtite si lasa-ti seful in pace jigodie
Anonim
Ba, FLOCEO, după ce ca esti…” curvă de intersecție”, te mai dai şi „coleg”, vai de curu’ tău de miciman (subofițer/gradat/ în armată rusă) ! Iesi, dracu’lui la pensie , PUTOARE !
Rumburak
Limbajul licencios si trama sub care functioneaza comunicarea in spatiul public sugereaza un singur autor. Nu trebuie sa fi un experimentat pentru a observa ca sub diverse nick-name-uri si sub diverse pretexte avem de a face cu acelasi obsedat care a adunat o imensa frustrare dintr-un motiv numit EXCLUDERE, Cel mai probabil este vorba despre un ,,cantautor” de metafore recent eliminat din spatiul public pentru multiple derapaje de ordin patologic. Varsta , probabil 50+, fost nomenclaturist, bun cunoscator al manipularii pe model comunist, pensionar MAPN avand ceva probleme cu niste fraude, reesapat intr-un model care s-a dorit formator de opinie pentru tineri si varstnici deopotriva. Un individ periculos nu atat pentru ce promoveaza platit la greu pentru serviciile PSD cat pentru multitudinea de postaci sub al carui nume scrie. Toate pistele duc catre acelasi individ care astazi se razbuna intr-un mod absolut mizerabil pe fostii colegi de redactie pentru ca au ales calea echidistantei. Din fericire este semnat in frunte.
Goargăș
Greșiți fundamental. Dl Savu, pe care îl stimez foarte mult, nu se pretează la mizerii. Este un tip introvertit care rămâne perplex când vede cu câtă răutate este atacat, inutil, pe nedrept. Toate editorialele sale stau sub semnul bunului simț și al cititului de cărți. Da, se vede că susține puțin stânga, dar este normal atât timp cât avem o dreaptă ,,strâmbă”. Vă dau eu exemple, cât cuprinde. Am încercat în comentariile mele să fiu rezonabil, să nu dau cu piatra (prea mult). Credeți-mă, fără Savu ,,Argeșul” (re)devine fad.
Anonim
Iar cu ,,excluderea” e ca la Radio Erevan!
Anonim
Doamne, cum mai vine Ignatul şi peste porcii de anul ăsta ai Argeşului si îi vădeşte iar… cocoțați… pe GRAD !
Anonim
Câtă LIPSĂ de inteligență şi RISIPĂ de Libertate (AUTOimună !) denotă comentariile unor căutători/căutătoare de (noi) senzații… „wow” (bazale & repetitive) ca plânsul recurent & instinctul primar al …suptului (la țâță)…. la orice pui de primat/ă… care vine pe lume deja înfometaț/ă şi vrea în jur numai zgomot asurzitor şi idiot de petarde (retard/retarde) şi jocuri de luminițe colorate care să declanșeze BUCURIA…antiCIPatelor eliberatoare de angoasa reptilelor gonflabile uriaşe …de la Bucureşti/Bruxelles !
P.O.
Unele dintre comentariile de aici se scriau, înainte de 89, pe pereții WC-urilor. Domnule Savu, pleaca de la ziar și mergi la bibliotecă, adica scrie cărți, domnule, ca ziarul a ajuns să fie citit si de idioti, ceea ce nu se pune la carti.
Anonim
E mult mai grav !…Toți des fund ă torii de closete, de dinainte de 1989 , îşi pun coprocultura personală (analiz@) între coperți de volum (monumental) şi o expun azi la wc (water closed-că le-a „tras” UE şi apa !) ca să-şi educe nepoții întârziați mental/arierați/ să nu mai risipească „cur papier”-ul !
Rumburak
Chiar daca multi in blameaza si inca si mai multi ii caineaza, Savu asta al nostru ramane dobitocul model. Nu a inteles nici in al 12-lea ceas ca in orice oranduire cand sensul se schimba trebuie sa ai un nimim de inteligenta sa te adaptezi. Scumpul nostru dobitoc a urlat si cand i-au arestat idolul cu mustata, si cand proasta proastelor pierdea alegerile, si cand amaratii din opozitie isi dadeau cu lac pe unghii. El a urlat ca un bou moscat si a chitatit in gaura lui pana intr-o zi cand ai lui l-au calcat pe coada. Urla acum a paguba sodomizat cu curul in usa de parca i s-ar fi luat dreptul de a fi bou pana la capatul zilelor. Poti fi de stanga, este un drept pana la urma, insa ai bunul simt sa aduci argumente nu in fieful mizerabil al celui mai linsat judet si celui mai idiot municipiu al acestei tari, ci punand cu un minim de eleganta o logica inaintea instinctului. Catre toti postacii in numele carora raposatul Savu inca bantuie ca un moroi prin redactie: Ma ametitilor, ma boarfelor, intr-o lume civilizata este o noblete sa stii sa pierzi. Nu ii contest acestui individ clonat in zeci de replici decat dobitocia. In rest il voi respecta pentru erudism si vocatia literara. Un om superb in umanitatea in care adeseori cuvintele au fost pentru cititori o superba intoarcere la valori.
Ia-ti frate medicamentele si intoarce-te cand te simti mai bine…Razboiul tau cu lumea civilizata s-a incheiat de vreo luna.
Anonim
Amețiți și boarfe sunt genitorii care te-au educat până te-au tâmpit. Sconcsule!