Nimic nu-mi dă dreptul să judec atitudinile individuale ale unor semeni dacă nu am suferit din cauza lor. Însă viaţa socială cotidiană a devenit în zilele acestea câmpul unor înfruntări mai silenţioase ori mai gălăgioase între viziuni, diviziuni şi previziuni. Propunerile ministrului Tudorel Toader de reformare a justiţiei au aprins minţile multor români interesaţi, inclusiv ale unor ambasadori străini. Implicarea acestor ambasadori în treburile noastre interne nu o s-o înţeleg niciodată. Mai mult, oamenii care se folosesc de un regim politic sau altul pentru a parveni îi fac pe cei mulţi să sufere. De exemplu, în regimul Băsescu au fost mulţi oameni care au suferit, fiindu-le tăiate din salarii sau din pensii. În acest regim au suferit până şi copiii cărora li s-au desfiinţat şcolile sau bolnavii cărora li s-au închis spitalele. Toate acestea au avut drept cauză regimul autocrat al lui Traian Băsescu.
Pe de altă parte, luându-l ca exemplu pe Liviu Dragnea, pot să afirm că dictatura unei persoane nu este decât expresia întruchipată a voinţei majorităţii membrilor partidului respectiv, a unor speranţe, aspiraţii şi interese ale acestora, ceea ce înseamnă că în sufletul fiecărui membru se află o parte din spiritul liderului sau al dictatorului. Figura cultului personalităţii se profilează ca valoare iconografică asupra întregii mase care-l legitimează pe cel ce primeşte cultul respectiv. Drept care, sub masca ipocrită a dezinteresului şi arătând o totală lipsă de ambiţie şi poftă de măriri, unii politicieni dâmboviţeni ascund apetituri fără nume şi fără sfârşit. Părând că se supune jertfei, ca profetul Daniel în groapa leilor, Klaus Iohannis ne-a anunţat că va candida din nou la alegerile prezidenţiale. Să duci în eroare o ţară întreagă, speculând naivitatea unei opinii publice nepăsătoare asupra unei chestiuni de moralitate publică – cumpărarea unor case în Sibiu cu acte false – de care depinde prestigiul şi autoritatea ta, asta este culmea neruşinării politice.
Nu se poate trece cu uşurinţă peste această problemă, nu se întrezăreşte ridicarea politicienilor pe seama ideologiilor politice pentru a ajunge în rândul ţărilor civilizate. Şi, din cauza aceasta, vom asista cât de curând la reaşezări şi la noi poziţionări ale partidelor. Reaşezări nu în funcţie de o ideologie sau de alta, ci în funcţie de interese individuale şi de grup. Mai întâi, cred că liberalismul politic a intrat şi el în groapa leilor, devenind mai mult profesie şi mai puţin ideologie. Poate că Partidul Naţional Liberal va avea o viaţă, dar raportul de forţe politice va fi altul decât acela de până acum. Şi mă gândesc la un liberalism în sânul lui ALDE.
Prin urmare, să le spui alegătorilor despre ideologia de stânga sau de dreapta e dificil şi, la drept vorbind, nici nu este necesar. Cu mult mai bine ar fi dacă orice alegător ar avea păreri politice proprii. Dar e un reflex vechi acela de a te orienta după turmă. Cât de mult or trăi în suflet cu ideologia de stânga cei din PSD? La fel, liberalii, cu cea de dreapta? Şi tot aşa.
Astăzi, când un politician trece de la un partid la altul, nu-l acuzăm de trădare, spunem că ştie să se orienteze. Mulţi analişti ai scenii noastre politice s-au întrebat ce lucru anume trădează un politician care trece de la stânga la dreapta? Pe cine a trădat Victor Ponta? Cel mult încalcă o solidaritate de grup şi de interese. Dar părăseşte el o idee şi adoptă o alta? Renunţă la un sistem de gândire politică şi trece la altul? Întrebările acestea sunt prea grave şi răspunsul e mult mai simplu. Într-o societate în care totul este de împrumut, inclusiv formulele politice, nimeni nu trădează pe nimeni, nimeni nu are nimic de trădat, toţi se orientează pentru o mai bună adaptare la realităţile zilei. Şi astfel, noi am format o societate politică prin deducţie apriorică. Iată de ce un partid, fie el de stânga sau de dreapta, ajuns la putere devine instantaneu conservator! Tot ce a fost acest partid până atunci din punct de vedere ideologic se dizolvă în dorinţa de a se menţine cât mai mult timp la putere.
Politică profetică
Advertisement
Advertisement
8 Comentarii
Anonim
Recunosc, scârbit/ă de „texte” („locuri comune”!) pe care „editorialele” voastre le exibă (dar, de ce vă crede lumea nişte „autorități in materie ?!), îmi vine să ignor „presa” pârțogară !…
Obrăznicii de genul acesta, de regulă, nu permitem pe site-ul nostru. Consideraţi aceste rânduri ca pe un avertisment. Altul nu veţi mai primi din partea noastră. În caz de recidivă, veţi primi interdicţie de a mai comenta vreodată aici.
Anonim
Dupa dispretul cu care scrii, ești sigur politician, anonimule.
Goargăș
Și cam agramat! ,,Exibă” venin…
Anonim
Cred că este ,,ăla”, ghilemelistul culturalnic cu care m-am luptat multă vreme. Se liniștise într-un timp. Dar, vorba lui Topârceanu, nu s-a putut stăpâni și a căzut în recidivă. A crezut că dacă își schimbă I.D.-ul, nu-l detectăm. Limbaj de gunoier literar/ literal.
Goargăș
Trebuie să mă devoalez: da, eu te critic, Goargăș. Îmi asum riscul unor critici și jigniri, dar expunerea și curajul costă…chiar dacă ziarul nu estimează în mod corect efortul…
Anonim
L-ai uitat pe Vasile Blaga. Asta ce mai vrea! Si-a scos pedelustii de la naftalina.
Anonim
In sfârșit, ii ia banii lui IIohannis
marin
Câtă politică, atâta dramă! România are locuri uimitor de frumoase, dar drumurile sunt deplorabile! Circulăm ore întregi (aproape o zi!) până la vama din Arad, timp în care parcurgem același drum în câteva ore, în altă țară! E chiar atât de greu să contruim drumuri?! Probabil, da! Promisiuni, promisiuni, promisiuni!