Primar: Dragoş Boncea
Viceprimar: Cornel Constantin Panţeru
Secretar: Mircea Niculae
Contabil: Ana Duţeanu
Atestare documentară: 1546 (act emis de voievodul Radu Paisie)
Populaţie: 1180 locuitori (dintre care 100 şcolari)
Personalităţi: Sandu Nichita (vicepreşedinte CCIA Argeş), Ghiţă Dumitru (preşedinte CCI Vâlcea), Ştefan Deaconu (preşedintele Curţii de Arbitraj Internaţional a României), prof. Sabin Voiculescu (fost inspector general în învăţământ), Adrian Linte (medic cardiolog).
Sate componente: Bonceşti, Ioniceşti, Ceaureşti.
O istorie de… aur
În secolul al XIX-lea, când calea de comunicare cu Ardealul trecea prin Valea Topologului, Sălătruc şi apoi, în stânga, prin pasul Câineni către Sibiu, comuna Poienarii de Argeş era un punct economic important în regiune. Două târguri anuale mari, cu schimburi de produse între Ardeal şi Ţara Românească, menţineau un interes crescut pentru întreprinzătorii acelor vremuri, iar localnicii duceau o viaţă prosperă. „Noi aveam vite, iar din Ardeal se cumpărau produse manufacturate. Cele mai multe societăţi comerciale din acea vreme erau la Poienari. Apoi, după ce s-a regularizat Valea Oltului, aceasta din urmă a devenit atracţia principală, datorită traseului mai scurt de la Sibiu” – spune Sandu Nichita, vicepreşedinte al CCIA Argeş şi fiu al comunei.
Poienarii de Argeş a cunoscut după Revoluţie o perioadă de declin economic accentuat, nici măcar zăcămintele de aur descoperite în anii ’80 nemaifiind de interes pentru autorităţi. Şi, da, puţini ştiu că la Valea Oancii a fost o exploatare incipientă de aur. Metalul preţios era cules cu piei de animale, puse în apa tulbure pentru ca firicelele de aur să intre în blană. Se scoteau pieile, se uscau şi se scuturau – o metodă rudimentară care nu justifică însă lipsa de interes a autorităţilor. Cu o ironie amară, primarul Dragoş Boncea spune: „Cine ştie, poate nu aveam nevoie de aşa ceva. Nu degeaba spunem că «munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă»”…
Angajament de suflet
A fost nevoie de un angajament sufletesc din partea unui localnic plecat la muncă în Spania, însă cu inima mereu la locul unde s-a născut şi a copilărit. Dragoş Boncea, căci despre el e vorba, a obţinut primul mandat la alegerile din 2012, după o luptă decisă de câteva voturi în favoarea sa. Mărturiseşte că s-a hotărât să intre în administraţie când a văzut ce dezastru e în comună: o şcoală cu mobilier din anii ’70, niciun investitor privat, drumuri vai şi amar, gospodării fără apă curentă ş.a.m.d.
„Dl. primar este omul locului, pune suflet şi se bate pentru dezvoltarea comunei. Neam de neamul lui a locuit aici: străbunicul şi bunicul au fost primari, iar el s-a întors din străinătate pentru a realiza ceva în comuna unde s-a născut şi a copilărit” – apreciază Sandu Nichita. Fapt dovedit! Dragoş Boncea ne-a oferit o copie a medaliei jubilare pe care străbunicul său, primarul Boncea Ion Sandu, a primit-o la 1905 din partea Regelui Carol I.
„Nu mi-am pierdut speranţa şi m-am apucat de treabă. Am considerat că mediul privat e motorul dezvoltării comunităţii. Şi pentru că nu ştiam la început unde şi cui să mă adresez, am purtat o discuţie cu vărul meu, Andrei Boncea. El căuta un loc pentru filmarea unor scene din filmul «The Keeping Room», eu – mai în glumă, mai în serios – i-am spus să vină la Poienari că îi asigurăm un decor super, actori cu sutele, iar la sfârşit îi mai dăm şi ceva bani. Totul s-a petrecut conform planului, mai puţin banii pe care desigur că noi i-am încasat” – spune primarul.
Primii bani pe care i-a luat din taxele de pe islaz i-a investit în şcoală. A cumpărat centrale, a făcut proiectul pentru toalete, a continuat cu sălile de curs, faţadă – tot. A asfaltat apoi drumurile şi a adus apă curentă în gospodării. Având condiţii din ce în ce mai bune, au început să apară oameni de afaceri care au investit în zonă. Sunt acum peste 100 de locuri de muncă în privat, la un centru pentru fabricarea de europaleţi sau la staţia de sortare şi la fabrica de betoane. Gândiţi-vă că populaţia e puţin peste 1.000 de locuitori, iar cea activă e undeva la 40%. Găsim în continuare crescători de animale, unii constituiţi în asociaţia „Alimăneşti – Poienari”, alţii individuali, cum este şi un agricultor care deţine o plantaţie de 5 ha de afin. Cultura merge la export, direct în Germania. Nu în ultimul rând, la Poienarii de Argeş se practică şi apicultura.
Străinii vin la Poienari
După cum am aflat, în ultimii ani, nu doar românii, ci şi foarte mulţi străini (nemţi, francezi, englezi, italieni, chiar şi un columbian) au cumpărat proprietăţi la Poenarii de Argeş. Unii localnici lucrează peste hotare, se împrietenesc cu oamenii de acolo şi îi invită aici. Unii aleg să cumpere casă şi teren pentru liniştea şi aerul curat, dar şi pentru oportunitatea de a întreprinde ceva.
„Cred că doar dacă nu vrei, nu găseşti de lucru aici! Sunt la al doilea mandat pe care l-am câştigat cu peste 90% din voturi pentru că m-am ţinut de promisiuni. Vechea conducere avea glume cu anumiţi localnici când întrebau dacă vor avea şi ei apă la casele lor. Fostul primar le spunea: de care apă vreţi, plată sau minerală? Eu le-am dat apă la robinet!” – ne-a spus Dragoş Boncea.
„Îmi doresc foarte mult să începem lucrările la canalizare, mai ales că am făcut proiectul şi l-am avizat. Însă cei de la Ministerul Dezvoltării l-au respins pe motiv că… «nu sunt bani». O să tragem în continuare de ei, fiindcă proiectul de canalizare ar facilita dezvoltarea actualilor agenţi economici şi atragerea de noi investitori. Mă gândesc că, după ce se va termina PNDL-ul şi vor mai rămâne bani din licitaţii, vom prinde şi noi finanţarea pentru canalizare” – a continuat edilul de la Poienari.
„Satul argeşean are viitor!”
„Cred că satul argeşean are viitor şi chiar unul frumos. Văd că oamenii noştri care au plecat la muncă în străinătate au început să se întoarcă acasă. Au făcut case frumoase, au investit, iar dacă facem proiectul de canalizare, zona o să devină şi mai atractivă. Mai avem nevoie de coloana vertebrală a dezvoltării economice, autostrada Piteşti – Sibiu care, conform proiectului, va avea la Tigveni o descărcare. De la Tigveni până aici sunt doar patru kilometri. De asemenea, drumul Piteşti – Rm. Vâlcea trece la limita comunei, în sud. Suntem, aşadar, între două căi de comunicaţie foarte bine structurate. Perspectiva este foarte optimistă la Poienari. Este o oportunitate să cumperi acum teren la Poienarii de Argeş şi să pregăteşti o afacere. Având ulterior cele două căi de comunicaţie, va fi uşor de asigurat transportul în ţară şi în străinătate” – a spus Dragoş Boncea, susţinut de Sandu Nichita.
Ţine de bani
„Altfel, suntem foarte atenţi cum cheltuim banii. Degeaba ai primărie cu cinci etaje şi zeci de utilaje care ruginesc apoi fiindcă nu ai cu ce să le repari. Pe microbuzul şcolar şoferul nostru e plătit la ora de lucru. Nu avem treabă cu concediile, cu vacanţele elevilor, cu vechimea, cu nimic. Cheltuim aşa doar 1500 lei pe lună. Altfel, dacă aveam angajat la opt ore, cât ne ducea? Aproape triplu! E doar un exemplu. Sunt de părere că e mai bine să apelezi la servicii externalizate, să te foloseşti de ele când ai nevoie. Sunt primării care au angajate câte patru femei de serviciu. Păi, ce să faci, nene, cu ele? La primăriile din străinătate nu există nici măcar una. Sună la o firmă, fac contract, plătesc orele de lucru – cinci ore pe săptămână – şi gata. De asemenea, consider că ar trebui să fie un contabil care să se ocupe de trei-patru primării, dar în Argeş sunt trei patru-contabili la o primărie. Adică exact pe dos. Sunt o grămadă de bani care ar putea fi direcţionaţi pentru reparaţii sau ai putea chiar să construieşti ceva cu
ei” – a conchis edilul.
Puncte tari
– Drumuri asfaltate în proporţie de 80%;
– Apă curentă, electricitate, telecomunicaţii;
– Şcoala şi grădiniţa oferă condiţii foarte bune de studiu (plus transport cu microbuzul şi grupuri sanitare moderne);
– Doar trei persoane asistate social;
– Bibliotecă;
– Dispensar comunal;
– Prezenţa unor agenţi economici care fac inclusiv export.
Puncte slabe
– Timpul îndelungat pentru transportul pacienţelor în caz de urgenţe medicale (22 km până la Curtea de Argeş). Există totuşi o subunitate de pompieri militari la Tigveni; ei intervin şi reduc timpul de transport;
– Anumite obiective cu potenţial turistic nu sunt momentan puse în valoare (biserica din Găbrieni-Ioaniceşti – monument istoric, sec. XVII);
– Lipsa reţelei de gaze.
Oportunităţi
– Atragerea de noi agenţi economici (inclusiv străini);
– Încurajarea şi susţinerea tinerilor pentru a investi „la ţară”, într-o zonă cu potenţial economic ridicat;
– Finalizarea podului de la Ceaureşti;
– Amenajarea unui parc în zona centrală a comunei;
– Asfalt pe toate drumurile.
Ameninţări
– Blocajele de la centru la finanţarea unor proiecte de utilitate incontestabilă (spre exemplu, canalizarea).
3 Comentarii
Anonim
Se lauda cu munca facuta de primarul Boroiu Gheorghe, asfaltul Ionicesti, dispensarul comunal , apa in Ionicesti si Ceauresti, sediul Primariei. El Dragos Boncea nu a facut mai mult nimic, aha, a incasat salariul asta a facut.
Anonim
Exact, in cele aproape două mandate, primarul Boncea a făcut extrem de puțin. Rețeaua de apă exista deja, construita pe vremea fostului primar, Boroiu, iar drumurile erau deja 80 la sută asfaltate. Singurele drumuri pe care le a asfaltat in mandatele lui sunt drumul spre casa lui, drumul spre casa secretarului și un drum în Ceauresti, și astea tot pe proiectele lui Boroiu. Nici o lucrare din mandatul lui nu se bazează pe proiecte făcute și promovate de el, ci pe proiecte existente, rămase de la vechiul primar. Văd că la punctele forte menționează biblioteca. Da, e un punct tare, având în vedere că bibliotecara este nevasta secretarului primăriei, plătită de primărie, evident. Investitorii cu care se laudă sunt in comuna încă dinainte de alegerea lui că primar. Comuna și satele aferente sunt pline de bătrâni, mulți cu nevoi speciale și cu dizabilități, pe care primăria nu da doi bani. Responsabil cu serviciile de asistență socială este secretarul, care nu catadicsește, nici măcar din omenie, să viziteze bătrânii sau persoanele neajutorate și să găsească împreună cu primarul și consilierii masuri de ajutorare. Când îi abordezi, arăt primarul, cât și secretarul pretind că nu și văd capul de treburi. Care cap, dacă nu vă e cu supărare? La cat mult sustin că se agita pentru binele comunității, rezultatele sunt minore , de unde putem trage concluzia că este vorba doar de o agitație psihomotorie.
Anonim
Bai baiatule Tu te auzi ce spui. Mai bine gandeste-te se unde a avut boroiu Bani sa faca casa de la ceauresti. CA in acelasi timp cu primaria si dispensarul a rasarit din nimic ditamai Vila in ceauresti. Si sa sti CA Dan Vasile patronul de la fabrica de paleti a ajuns la poienari datorita lui dragos. Deci Mai gandeste- te odata