Au trecut patru luni de când preotul Constantin Marioara a fost nevoit să părăsească biserica „Sfânta Vineri, intrând în rândul pensionarilor. Deşi se bucura de un imens capital de imagine, îndrăgitului preot nu i s-a mai permis să slujească în continuare, spre imensa mâhnire a celor care-l simpatizau şi îl aleseseră duhovnic. Tocmai pentru cei care l-au susţinut atât de mult, nu doar în preajma pensionării, ci şi în cei 30 de ani de slujire la „Sfânta Vineri”, C-tin. Marioara va scrie o carte.
Se poate spune că face „ascultare” dorinţei unor credincioşi care, în luna mai, la ultima Sfântă Liturghie, l-au rugat să le rămână alături, măcar sub forma aceasta, a unei cărţi semnate de el, pe care să o păstreze la loc de cinste, în casele lor. Preotul căruia i-a fost luat dreptul de slujire, nu şi harul, le stă alături celor care îl solicită la diverse evenimente din viaţa lor. Simţind dragostea frăţească a celor care-l apelează telefonic, impulsionat de îndemnurile lor, C-tin. Marioara s-a hotărât să scrie o carte de memorii în care să adune întâmplări reale din perioada celor 30 de ani petrecuţi la „Sfânta Vineri”. Va evoca şi figuri importante ale urbei, care i-au fost alături în concretizarea diverselor proiecte, dar îi va numi şi pe acei clerici sau mireni, indiferent de rangul lor, care s-au au încercat să-l împiedice. După îndârjirea care i se citeşte pe chip atunci când vorbeşte despre necazurile de tot felul pe care i le-au provocat vrăjmaşii, cartea-jurnal se anunţă „fierbinte”. Îi va bucura pe unii şi îi va întrista pe alţii, iar preotul-scriitor care nu este nicidecum ranchiunos, va pune degetul pe rană, nu din răzbunare, cum s-ar putea crede, ci pentru ca niciun slujitor al altarului care se dedică binelui parohiei să nu mai păţească la fel, ba, dimpotrivă, să fie ajutat de superiori, colegi, autorităţi, politicieni etc.
Dacă în luna iunie cartea se afla în faza de proiect, acum părintele Marioara încearcă o primă schiţă în care structurează capitolele. Într-unul dintre ele, autorul va povesti cum a fost detaşat într-o comună învecinată Piteştiului, în care a înlocuit un preot cu probleme psihice şi cum acesta căuta să-l omoare pe noul venit… Nu erau doar simple vorbe spuse la nervi. Cu lux de amănunte, C-tin. Marioara va descrie teroarea în care a trăit o vreme, cu teama că ameninţările vor fi puse în practică. Pentru a putea săvârşi slujbele în biserică, preotul era încadrat de cumnaţii şi rudele sale, cu toţii temându-se că, într-un moment de furie, cel care fusese îndepărtat s-ar putea răzbuna crunt.
Astăzi, ca şi atunci, părintele C-tin. Marioara se întreabă retoric cu ce scop a fost el trimis în parohia respectivă? Este convins că viitorii cititori ai cărţii sale vor rămâne pe gânduri după ce vor parcurge acest capitol. Şi poate unii dintre ei, dincolo de presupuneri şi speculaţii, vor găsi răspunsul. Un motiv în plus pentru a aştepta cartea-şoc ce va fi tipărită la anul.
6 Comentarii
Anonim
Ca să vezi !..Pe noi, „ăşti’lalții”, care n-am „slujit” în Biserica „Sfânta Vineri”, … MOARTEA ne amenință în fiecare zi, clipă de clipă ! Vorba lui Ulmeanu T. , …”Ei, şi ?!?”…Sau versetul „Cu moartea pre moarte călcând…” e valabil numai …de la CALINIC…în SUS !??!…
Vasile Sima
Un astfel de om precum Ctin Marioara se naște rar. Pentru tot ce a făcut el la Sf Vineri, pt credin cioși, în general pt Pitești, merită titlul de Cătățean de Onoare al Piteștiului. Cred că au mulți aceeași părere
P. Istrati
De-abia aștept cartea, cred că va fi senzațională și vom afla multe dedesubturi de la Sf Vineri și în general de la Arhiepiscopie. A venit vremea ca multora să le fie teamă și să aibăî insomnii pentru că, uitați-vă, a apărut un om curajos care în cartea lui va da cu toți de pământ! Eu cred că Părintele Mărioara e un justițiar adevărat și va face dreptate.
Boni
Eu cred că ar trebui să fie mai reținut, să nu mai facă atâtea valuri că nu-i stă bine. Au ieșit și alți preoți la pensie și nu și-au mai dat atâta importanță. Cât despre stilul dlui Tomaziu, ce să mai zicem…se vede.
C. I.
Sa scrie sănătos dar pana acum nu prea a știut sa scrie și după pensie devine un adevărat Ion Creanga justițiarul p… . Dar mare, mare grija „Verba volant, scripta manent”… A calomniat pana acuma peste tot prin ziare și public, clerici și Ierarhi. Mai sunt cazuri în care autorul și cu turnătorul au ajuns în vale la Mioveni…. Și erau tot din Pitesti. Nu dorim la Argeș o a doua pereche la mititica ca ne facem de băcănie. Lucrurile sunt infecte se vede autor și turnător mana în mana, asa ca ajunge. Tovarăși.
Vasile
Edi, daca iti e dor de părintele, vino duminica la Paraclisul de la fosta închisoare comunistă.
Si nu mai dramatiza atata!