Un om putea să moară în curtea unei unităţi sanitare din Argeş fiindcă nimeni de acolo nu a intervenit de urgenţă! Revenim la acest caz şocant surprins zilele trecute la Domneşti de colega noastră Mirela Neagoe. Bărbatul – care acuza dureri în capul pieptului – s-a prăbuşit pe trepte, la intrarea în instituţie, iar o angajată, în loc să reacţioneze, stătea cu mâinile încrucişate, zâmbea – culmea! – şi spunea că „noi lucrăm după nişte reguli, avem norme stricte”…

Şi noi, la ziar, lucrăm după nişte reguli – în primul rând, cântărim cuvintele pe care le punem pe hârtie – dar nu rămânem indiferenţi când e vorba de viaţă şi de moarte. Drept dovadă, Mirela a sunat imediat la directorul Ambulanţei, o maşină de salvare sosind acolo în cel mai scurt timp. Şi poliţiştii, şi pompierii, şi salvamontiştii, şi cine mai vreţi dumneavoastră au norme stricte, dar de nenumărate ori, în cazuri extreme, latura lor umană a ieşit în evidenţă chiar dacă aceşti oameni erau în timpul lor liber. Numai la unitatea de asistenţă medico-socială din Domneşti „regula” e să laşi omul să moară… Pe bani publici!

Conducerea Consiliului Judeţean, prin vocea doctoriţei Anci Ionescu, a spus ieri că acest caz e „regretabil” şi că „nu a fost cea mai corectă acţiune pe care o puteau asigura cadrele medicale”, chiar dacă numărul lor e limitat – un medic şi şapte asistenţi („cam doi pe tură”) pentru 38 de pacienţi. Lăsând la o parte termenii academici, preşedintele Dan Manu a pus însă degetul pe rană: „E impardonabil! Să laşi o persoană ca pe un câine afară…” Cu atât mai mult cu cât am aflat că există, totuşi, nişte proceduri pentru unităţi de acest gen, cadrele medicale fiind obligate să asigure asistenţa de urgenţă. Cu atât mai mult cu cât în curtea aceleiaşi instituţii funcţionează şi un centru de permanenţă, dar a cărei… permanenţă e între orele 15 şi 8 dimineaţa!

Nu e prima oară când scriem despre lipsa de omenie. Sau despre umilirea unui om, a unui bolnav, a cărui demnitate e călcată în picioare. Iar exemplele pot continua. De pildă, foarte mulţi cititori ne semnalează că se simt umiliţi la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor din Piteşti. Umilire în masă, tot pe bani publici! De ce? Ca să depună un dosar, zeci şi zeci de oameni stau afară în frig şi câte o zi întreagă şi apoi li se spune că vor fi reprogramaţi. Nici vorbă de o sală cu scaune în care să aştepţi civilizat, cu bonuri de ordine! În secolul al XXI-lea, în eră digitală! De aici, mult stres şi cuvinte grele la adresa conducerii, a comisarului-şef Angheloiu, a celor din Ministerul de Interne şi a Prefecturii Argeş, care de atâţia ani nu găsesc soluţii civilizate la o astfel de problemă. De aici îmbolnăvirile, crizele de nervi, atacurile cerebrale sau de cord… De aici, internările în spitale şi alte umilinţe.

Parcă-i şi auzim pe cei responsabili de la Permise că este „regretabil” ce se întâmplă acolo. Nu, domnilor, e impardonabil!

Distribuie pe Facebook

Gabriel Lixandru

See Full Bio