Nu-mi dau seama cât de interesaţi sunt toţi profesorii – concret, nu numai în principiu – de mişcarea ideilor din învăţământ. Criticat până la diabolizare, învăţământul românesc are nevoie de reîmprospătare, de modernizare, de aducerea lui la parametrii ceruţi de educarea „generaţiei Internet”, atât de receptivă la noile tehnologii. Mi-au atras atenţia două puncte de vedere. Unul venit de la „administraţia învăţământului”, celălalt de la un dascăl eminent, şlefuitor de copii dotaţi, pentru ca aceştia să devină supradotaţi. Bănuiesc că specialiştii de la inspectoratele şcolare judeţene – includ aici şi ISJ Argeş – vor face cunoscute ideile, căci numai cu o dezbatere naţională serioasă, de fond, cu ciocnire de idei va determina motorul schimbărilor.
Ministrul Andronescu propune câteva lucruri interesante. În primul rând, introducerea, la bac, a unei probe – o numeşte – de „creativitate, cunoştinţe, abilităţi, aptitudini şi atitudini”, care, integrând mai multe discipline, să dea măsura potenţialului viitorului absolvent. Este de văzut! Şi mai propune ceva care, în sfârşit, este recunoscut acum implicit: la niveluri diferite de cunoştinţe, potrivit gradului unităţilor de învăţământ, să fie mai multe feluri de bac. Astfel, BACT (tehnologic), BAC A1 (absolvenţi ai programelor de studii liceale de ştiinţe), BAC A2 (studii liceale socio-umaniste) şi BAC V (studii liceale vocaţionale).
În acest mod, nivelului diferit de cunoştinţe şi de potenţial i se răspunde cu exigenţe diferite, specifice fiecărui tip de pregătire. Este un lucru bun, un răspuns la o realitate care, iată, este recunoscută, chiar dacă cu întârziere.
Şi mai aminteşte ministrul despre o cerinţă-agregat, aceea de a dezvolta permanent la elevi imaginaţia, creativitatea, inovarea. Cerinţă mai greu de realizat, deoarece aici trebuie să ai în vedere nu numai adecvarea „materiei”, a disciplinelor şcolare ca volum şi ţinte cognitive, ci şi calitatea dascălilor, un fel de formare a formatorilor.
Al doilea punct de interes în dezbatere ar fi, cred eu, ideile ce reies din interviul „De ce iau elevii note mici la matematică”, acordat de profesorul Radu Gologan, cel care este coordonatorul lotului olimpic de matematică. „Predarea trebuie să se schimbe masiv odată cu tehnologia. Copiii – este de părere profesorul Radu Gologan – percep informaţia altfel decât acum 40 de ani”.
Nu putem reda integral interviul (îl poate reda ISJ Argeş), dar ne-am opri la o altă idee: „Foarte puţină pregătire didactico-pedagogică şi foarte puţină didactică a predării matematicii” ar fi alt punct nevralgic. Iar ca interesul elevului să crească la evaluarea naţională, nota ar trebui trecută în catalog.
În final, voi repeta mereu: nicio modernizare a învăţământului nu este posibilă fără calitatea profesorului, fără – mai ales – respectul (pentru cine-l merită, desigur!) faţă de omul de la catedră!
5 Comentarii
Anonim
Ultimul paragraf al caricaturii de articol de mai sus (semnat Traian Ulmeanu !?), dovedeşte de pe ce „poziție” a fost…”scris”! E o contradicție cutremurătoare , auzi : „nici o modernizare a învățământului nu este posibilă fără calitatea profesorului, fără – mai ales -respectul (PENTRU CINE ÎL MERITĂ , desigur/s.n) față de omul de la catedră!”.
Autorul articolului de mai sus sugerează că în Sistemul de învățământ din România anului 2019 ar există „profesori” care…NU MERITĂ RESPECT !!??…
O INSULTĂ Şi CALOMNIE mai mare/mari nu cred că se putea/puteau formula de „cineva” , care a fost pregătit de „sistem” pentru „a se sacrifica”… pe „altarul ÎNVĂȚĂMĂNTULUI de stat… comunist”, dar a dat bir cu fugiții ,acum cca. 60 de ani , preferând… „loja” stadioanelor !…Azi dă „lecții” , nu în fotbal, unde l-au cunoscut, pe el, Dobrin şi Halagian (care l-au uitat), ci în domeniul educației şi învățământului, unde s-a sacrificat DOAMNA Eleonora şi copii, nu …”ziaristul”!…
Boni
Măi omule, la editorialul dlui M. Golescu te-am felicitat. Acum, aici, ai dat iar cu
bâta în baltă. Chiar dacă e Post și mi-am propus să fiu cuminte, nu mă pot stăpâni să nu-ți spun de la obraz: comentariul tău este incorect, tendențios și jignitor. Nu-l cunosc pe dl T. Ulmeanu, nu încerc să-l apăr dar m-a frapat răutatea atacului. Să auzim de bine!
Anonim
Dacă ai fi profesor („cadru didactic”) ai înțelege de ce comentariul la articolul de mai sus nu este nici incorect, nici tendențios, nici, cu atât mai mult, jignitor ! Profesorii, „cadrele didactice”,în ultimii 40 de ani, au muncit în condiții foarte grele, au fost salarizați/te la un nivel mult inferior pregătirii lor profesionale , statutului şi rolului lor în societate,au fost „sacrificații” de serviciu ai societății (şi s-au sacrificat) pentru a menține Şcoală românească pe linia de plutire, în ciuda lipsurilor, subfinanțării, desconsiderării/”disprețului” din partea „conducătorilor”/”politicienilor” şi din trecut şi din prezent etc. Şi să vină cineva , care, deşi a fost pregătit de „sistem” să fie „profesor… la catedră”(dar a beneficiat de avantajele presei Partidului unic – PCR) şi să „sugereze” că există profesori care nu sunt demni de stimă pentru munca lor…de profesor, este o jignire adusă corpului profesoral,învățământului şi educației din şcoala românească de ieri, de azi şi de mâine.
A accede la statutul de profesor (cadru didactic) înseamnă să treci zeci şi sute de examene, inclusiv „ale vieții”, să te supui celor mai multe şi dramatice privațiuni, materiale în primul rând, dar nu numai !
Şcoala românească e stimată/prețuită oriunde în lume tocmai datorită calității şi nivelului ridicat al învățământului şi educației oferite beneficiarilor ei, tânăra generație, dar şi societate românească în ansamblu de profesori/cadre didactice. Ea a progresat şi progresează continuu. Este chiar cea care poartă stindardul Progresului României.
Profesorii merită toată stima noastră, nu desconsiderare şi dispreț (material şi social )!
Criticile, când sunt justificate, să le facă/aducă cei care respectă şi iubesc ŞCOALA românească şi pe profesorii ei … Şi au făcut/fac şi „câte ceva” pentru Şcoală.
Boni
Profesorii sunt, totuși, oameni ca oricare alții. Și alte categorii profesionale au avut de suportat diverse privațiuni, au dat chiar mai multe examene (medicii, de exemplu). Cunosc destui dascăli cu ,,probleme”. Când au fost atacați murdar de Băsescu (,,Școala românească scoate tâmpiți”) au cam tăcut în loc să-l dea cu capul de toți pereții (la figurat, desigur, deși….). În plus, din cauza faptului că au tendința de a-i considera pe cetățeni că fiind elevii lor toată viața (,,școleri” prostovani), în general profesorii nu sunt buni conducători/administratori (a se vedea Constantinescu, învinsul de servicii și Iohannis, ineptul cu scrâșnet de robot programat prost). Nu am nimic împotrivă adevăraților dascăli, nu m-a deranjat nici faptul că în școala generală am pierdut premiul l din cauza/datorită unui miel (că tot suntem în sezon) pentru că viața a așezat, ulterior, lucrurile la locul lor. Vorba lui Țuțea: ,,Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă din el”. Profesorul, fabricant de oameni. O sintagmă inspirată, plină de semnificații…
Anonim
Când viața unui om, in ceea ce are el (omul/”eul”) esențial, se confundă (practic şi ideal/teoretic) cu viața unei instituții sociale matriceale/paternale ,”demiurgice” (matrice =patern=tipar=matriță=MODEL etc. -„demiurg”= creator original, de „lume”, izvor, vodă etc.) devine aproape imposibil ca acela (omul), la sfârşitul vieții sale profesionale (de „scoler prostovan”, ba, întotdeauna şi premiant şi premiat/remarcat , dar şi …de profesor de…ŞCOALĂ) să mai accepte „critici…conjuncturale” şi nedrepte (doar pt. că e la modă să critici şcoala, că/şi…”nimeni (să) nu sară/e… să apere ŞCOALA” ,nu ?!) , care , oricum, n-a fost , nu e … şi nu va fi …”perfectă” !…Noi zicem că oportunismul gazetăresc trebuie criticat când e nedrept (ba, chiar… „interesat” ?!)…