După câteva zile de absenţă, m-am întors în părculeţul din centrul Piteştiului şi am revăzut aceleaşi mese unde se joacă şah şi pe aceiaşi oameni care discută politică. Aceiaşi social-democraţi, aceiaşi liberali, aceiaşi conservatori, ici-colo mai îmbătrâniţi şi cu iluzii mai puţine.
Nu le văd, dar le intuiesc deziluziile, resemnările, cedările transformate parcă în ticuri. Acelaşi socialist lângă acelaşi liberal, acelaşi fost comunist lângă acelaşi nou democrat.
Toate antinomiile politice par acum adunate în acelaşi loc.
Ceea ce părea cândva de neacceptat este dizolvat acum în discuţiile colegilor mei de şah. La fel, lucruri evidente până mai ieri par acum extrem de discutabile. Unele convingeri politice au slăbit, altele abia s-au înfiripat.
Şi, astfel, lângă castanii bătrâni şi supravegheaţi de statuia lui Brătianu, aflată puţin mai încolo, se adună bătrânii şahişti, discutând despre noua lege a pensiilor. Unii sunt bucuroşi de noile măsuri luate de guvernanţi, alţii sunt neîncrezători.
Îşi povestesc micile sau marile drame, unii cu indiferenţă, alţii cu indignare. Dar toţi sunt înfricoşaţi pentru viaţa lor, de bolile şi de reţetele medicale prea scumpe. Ei cred că se pot apăra prin a-i identifica pe cei vinovaţi pentru temerile lor. De aici, discuţii foarte aprinse, chiar duşmănoase.
Şi totuşi, bătrânii aceştia, după o viaţă plină de privaţiuni de tot felul, nici nu mai pot distinge cine pe cine loveşte. Privindu-i pe aceşti oameni, mi-am amintit de vecinul Sandu. Şi el pensionar.
L-am revăzut în memorie la masa lui de lucru, între mulţimea de chei, şuruburi, piuliţe, ciocane, menghină etc. Era aplecat deasupra lor şi lua, într-o ordine numai de el ştiută, câte un instrument, câte un obiect metalic, pe care îl folosea cu pricepere, supunându-l şi impunându-i mişcările dorite de el.
De masa aceea din scândură groasă de stejar, copil fiind, nu aveam dreptul să mă apropii, fiindcă o piesă rătăcită însemna început de haos. Nenea Sandu meşterea tot felul de obiecte folositoare gospodăriei, ca pe urmă să le împerecheze şi să le introducă într-o minunată lume mecanică.
Aşa se făcea el util nu numai familiei lui, ci şi vecinilor, chiar întregii comunităţi săteşti. Vecinul Sandu era creatorul a mai multor lumi mecanice, printre care lumea încuietoarelor, cea a clanţelor, cercurilor pentru dogărie, a topoarelor, cuţitelor etc.
Dar cea mai importantă lume era cea a fierului lucrat pentru diverse necesităţi gospodăreşti. Fusese cândva fierar betonist. El a făcut parte din lotul de muncitori care a lucrat la Hidrocentrala de la Vidraru.
Apoi a lucrat la hidrocentralele de la Râuşor şi Pecineagu. A fost alături de muncitorii pe care i-a coordonat în măiestria de a împleti fierul cu betonul turnat în cofraje. A fost şef de echipă şi meşter în a citi proiectele întortocheate ale inginerilor de pe sulurile imense din hârtie aspră.
Florile confecţionate dintr-un fier subţire păreau nişte fiinţe abstracte care în ochii mei de copil prindeau viaţă. Când lipsea din atelier, puteam să mă joc cu nişte rotiţe pe care el le folosea pentru a ornamenta partea superioară a porţilor metalice.
În faţa acestor obiecte mă simţeam ca pe o altă planetă, care era populată de nişte fiinţe ce aveau glasurile ritmate într-o muzică stranie.
Neliniştit şi curios, cum simţeam că era, nenea Sandu trebuia să fi invidiat nu o dată liniştea acestor fiinţe de metal ieşite din mâna lui, pentru că spunea mereu că la oraş pensionarii mai mult încurcă.
Ieşit la pensie, îşi folosea meseria pe post de refugiu. La sfârşitul zilei de lucru, vecinul meu îşi căuta pălăria şi haina, spunea în treacăt un cuvânt soţiei sale şi pleca la cârciuma din sat.
La plecare, el nu închidea uşa atelierului. Eu îl urmăream şi-l vedeam cum lua loc la masă cu acelaşi aer grăbit de om fugărit. Strângea câteva mâini întinse şi ducea la gură paharul de ţuică totdeauna pregătit pentru el. În faţa acelei mese, el îşi regăsea liniştea din atelier.
L-am privit de multe ori cinstindu-se cu colegii lui de ţuică. Părea că trăieşte într-o lume creată tot de el. Acasă era lumea practicii, la cârciumă era cea a teoriei. Discuta cu voce tare despre modul cum se împleteşte fierul cu betonul, despre îmbinarea grosimii fierului cu densitatea betonului în funcţie de mărimea construcţiei.
Discuţii aprinse se purtau în legătură cu rezistenţa caselor, şoproanelor şi a altor construcţii mai mari sau mai mici.
Vecinul Sandu trăia şi la pensie pentru alţii. El venea dintr-o epocă când bărbatul avea cuvântul respectat de toată lumea din familie, când el era proprietarul absolut peste avutul familiei.
Or, eu trăiesc azi, când vârstnicii sunt rătăciţi şi uitaţi în căminele pentru bătrâni aflate în afara oraşelor, de parcă ne-ar deranja bătrâneţea lor.
Pensionarii actuali cred în alte lucruri decât în cele în care a crezut vecinul Sandu, îşi pun alte întrebări, şi totuşi, nu ştiu de ce, dar cred că vecinul meu a fost mai aproape de adevăr decât oricare dintre pensionarii actuali care mai aşteaptă un bănuţ de la Dragnea.
10 Comentarii
Anonim
Daca ar trai, presupun ca a murit pentru ca scrieti de un bătrân din copilăria dvs, pensionarul acesta nu ar vota cu PSD, in ciuda faptul ca ia mai pus câțiva bănuți la pensie. Si știți de ce, pentru ca el avea vocația muncii nu a punctelor de pensie.
Anonim
Vrabia malai viteazu’…
Anonim
O sa vezi când vei cumpăra cu o pensie de trei mii de lei doua kg de cartofi, atunci nu stiu cine va visa.
Anonim
…ia mai pus ceva la pensie…cui?, lui, i, …i-a mai pus ceva la pensie. Hmm…
Anonim
Unde dai și unde crapă, ce are articolul cu prefectura…
Irina
La acest moment Statul Români precum și toți politicieni români nu știu cum să procedeze de a mai împuțina din pensionarii de rând .
Una dintre metode este aceea prin care pensionarii sunt plimbați pe la medici, obligați în cele mai multe cazuri să se înscrie pe liste de așteptare de peste 3 luni pentru a face un prăpădit de RMN. și alte tratamente și analize medicale așa zis a fi gratuite.
Nu face obiectul prezentei analize pensionarii din Poliție, Jandarmerie, foști angajați ai sistemului de justiție, care se descurcă prin metode pe care le-au aplicat la locul de muncă (telefonul roșu – PCR).
Omul simplu, cinstit și muncitor este bun de folosit de către Statul Român pentru a produce muncă pe bani puțini, de a contribui la fondul de pensii și sănătate. Ori, acești oameni simpli și cinstiți nu mai sunt folositori Statului Român, după ce aceștia ies la penise, deoarece : nu mai produc nimic , ba din contră mănâncă din buzunarul Statului banii de pensii, pensii care nu se mai ajung pentru achitarea pensilor fabuloase ale polițiștilor, jandarmilor, judecătorilor, procurorilor etc, pe scurt torționari.
Irina
Apropo, în dialogul avut cu președintele Casei Naționale de Sănătate privitor la bătaia de joc prin care omul de rând trebuie să se înscrie pe liste de așteptare pentru a face un RMN după 3 luni (din lipsa de fonduri date ale Casei de Sănătate) , mi-a spus:
– să sun la 112
– că acesta este sistemul, scapă cine poate și știe să se descurce.
Trebuie specificat că dacă te duci cu bani de acasă RMN se poate face în maxim 3 zile.
La întrebarea adresată de mine mai marelui Casei de Sănătate, că pun eu banii de RMN , dar să- mi achite ei după 6 luni, mi- aspus că nu se poate așa ceva, pentru că ăsta este scopul „lipsei de bani”, o mare parte din pacienți să scoată din propriu buzunar bani pentru RMN, iar cine nu rezistă nu are decât să moară, că Statul este în beneficiu – nu-i mai achită pensia (dacă este pensionar).
Concluzia: STATUL ROMÂN ESTE UN STAT CRIMINAL.
POLITICIENII de toate națiile precum și indivizii de la Casa de Sănătate sunt CRIMINALI acoperiți de Statul Român.
Oare din ce motive nu se sesizează Parchetul referitor la crimele Statului?
Răspunsul este simplu: procurorii și judecătorii sunt beneficiari ai sistemului, în timp ce prostimea cealaltă este bună numai de pus la jug, fără să aibă drepturi reale.
Daniel
Pensionarii de rand sunt o sursa bogata de voturi, de peste 5 milioane, de aceea asistam in fiecare seara la cum se naste noua lege a pensiilor. De fapt este vorba de cresterea punctului de pensie si alte cateva modificari la vechea lege, insa se vorbeste de ea de cand pesedistii au venit la guvernare si va fi finalizata cand vor fi urmatoarele alegeri. Exemplu clar de manipulare. Dar atunci cresterea pensiei se va topi in inflatie.
MARIN
Prețul la gaze a crescut.
Prețul la curent a crescut.
Prețul la apă a crescut.
Prețul la coșciug a crescut.
Prețul ăluia care cântă când dai colțul a crescut.
etc
Guvernul speră cu această că mulți pensionari nu vor mai face față și vor crăpa.
Cu cât crapă mai mulți și mai repede, cu atât mai bine va fi pentru guvern. Va avea cu ce să achite și eventual să mai majoreze o rundă pensiile speciale ale tablagiilor, magistraților, și nu în ultimul rând ale femeilor de servici și ale liftierilor de la Parlament .
Am ajuns ca noi oameni de rând să ne bucurăm că murim mai repede, ca cei care rămân după noi să nu aibă cheltuieli mai mari la înmormântare.
În schimb politicienii la orice nivel se fac pe zi ce trece mai frumoși și maigrași precum porcii.
Așteptăm și sperăm să vină și la noi pesta porcină.
Dar se pare că rămânem numai cu speranța.
Anonim
Până la pestă, vin ,,femeile de servici”…