# Punct de atracţie la cimitirul Sf. Gheorghe: o criptă aparținând fostului magistrat Gheorghe Bălășoiu!
Exagerând puţin, am sputea spune că şi pe lumea cealaltă este, pesemne, la fel ca aici, pe pământ: mort sărac, mort bogat! Unii de-abia au parte de-o groapă la periferia cimitirului, alţii se „lăfăie” în ditamai locurile de veci, somptuoase, măreţe precum le-au fost vilele cu multe etaje, în care vor fi trăit.
De câteva zile, tot mai mulţi piteşteni îşi îndreaptă atenţia spre un mormânt anume iar noi am aflat de ce
La prima vedere, de departe, n-ai spune că locul de veci are ceva deosebit însă oricine se apropie rămâne uimit. Cele două cripte alăturate, având acelaşi proprietar, frapează prin albul imaculat al plăcilor masive din marmură. De o simplitatea plăcută ochiului, fără poezii, ornamente sau îngeraşi, cele două cripte par a trăda o oarecare tendinţă de grandomanie prin supraînălţarea lor, la o distanţă cu mult mai mare decât a „suratelor” modeste, smerite, din stânga şi din dreapta. După supradimensionarea lor, lesne de imaginat că şi în interior spaţiul este generos. Unii bătrâni care se opresc să comenteze pe marginea descoperirii făcute, fac speculaţii care duc cu gândul spre îndepărtatul Egipt, unde, în piramide, lângă trupul îmbălsămat al faraonului erau puse şi obiecte personale. După cum se poate constata, în cele două cripte care atrag ca un magnet, deocamdată nu a fost nimeni înmnormântat.
A costat o…pensie!
Deşi nu am primit o confirmare oficială din partea celor care amenajează locuri de veci în cimitir, sub pretextul că preţurile sunt confidenţiale şi diferă în funcţie de comandă, oricine vede măreţele cripte din marmură masivă adusă din străinătate, ştie că a costat enorm. Conform unor estimări, preţul celor două cripte depăşeşte cu mult jumătate de miliard de lei vechi, asta şi în funcţie de adâncimea la care s-au fixat „pereţii” de marmură. Oricum, cunoscătorii apreciază că materialul este de cea mai bună calitate iar preţul pe măsură, ca să nu mai pomenim şi de manoperă, astfel de construcţii fiind extrem de costisitoare pentru omul de rând.
Cei care văd pentru prima dată aceste două cripte alăturate, unice în tot cimitirul Sf. Gheorghe îşi revin repede din uluiala produsă de preţul exorbitant al lucrării. Mai ales piteştenii vârstnici sunt curioşi să vadă cine este proprietarul, întrebându-se firesc, dacă nu cumva îl cunosc. Surpriza e pe măsura aşteptărilor: pe crucea mare, albă, tot din marmură, evident, este trecut numele celui care va beneficia de aceste condiţii de …cinci stele: Gheorghe Bălăşoiu!
În judeţ omul este cunoscut fiind vorba despre fostul magistrat şi comandant al Penitenciarului Colibaşi. În ultimii ani, a devenit faimos în toată România deoarece, în topul celor mai mari pensii din ţară, piteşteanul nostru coduce detaşat. Suma pe care o primeşte în fiecare lună depăşeşte jumătate de miliard de lei vechi! Aşadar, văzând cine este proprietarul locurilor de veci, curioşii se lămuresc repede. „Are balta peşte!” murmură fiecare şi se îndepărtează oftând pe alee. De fapt, pentru această „operă” omul nu a sacrificat decât o…pensie! Şi poate i-a mai rămas şi ceva „mărunţiş” pe deasupra!
De mulţi ani adminsitraţia locală se confruntă cu o criză a locurilor de veci. Cu toate extinderile succesive ale cimitirului Sf. Gheorghe, cel mai mare din urbe, şi chiar după înfiinţarea altor cimitire, în Prundu sau Trivale, problema rămâne actuală. Primăria face eforturi şi caută soluţii însă miracole nu se pot întâmpla peste noapte, doar dacă va mai fi acordată o suprafaţă de teren din fostul tancodrom. Până atunci, oricine observă nu doar „înghesuiala” din cimitire ci şi …noutăţile. Lăsând la o parte faptul că unii concetăţeni cu dare de mână îşi modernizează locurile de veci montând ferestre termopan, plăci de granit, statuete, cruci cât mai impunătoare, de câtva timp, atenţia multor piteşteni care trec „pragul” cimitirului Sf. Gheorghe sunt atrași de acest mormânt. Este situat în zona I a cimitirului, nu departe de aleea principală şi de binecunoscuta fântână.
7 Comentarii
Anonim
Tomaziule, recunosc, n-am citit decât titlul.(Tu scrii lung şi prost!). Dar titlul exprimă/rezumă starea de spirit a gazetarilor (era să scriu „găzarilor”- de la „gaz lampant” !) care au ajuns cei mai mulți …şi de la „Argesul”, aflați tot timpul cu fața spre…INEXORABIL !
Anonim
Vezi/ai văzut (mai jos), Tomaziule, că am/am avut dreptate/ (q.e.d.) !?…Unde dai tu (prelung/insistent – Bălăşoiu/Pensie specială/”apocaliptică” pt. România de azi !) şi unde crapă (de INVIDIE & depresie ! ) – mamaie/tataie Boni – (care nu mai ține cont nici de Ecologie !) ?!…
Boni
Vorba unui milițian analfabet referitoare la un străin care cunoștea multe limbi: și la ce îi folosește? Prefer să fiu înmormântat, cât mai târziu/când o vrea Domnul, sub un stejar, în pădure! Bălășoiu, cu toată pensia lui enormă, este un mort în viață. Cunoscătorii știu de ce.
Geo
Da, dar cand te gandesti ca asta isi face cripta din banii pentru invatamant ai copiilor…
anoni
@ Boni /acum mort sau neviu,in viata,omul pleca „dincolo”cu sentimentul multumirii”ca el nema nimeni”
Anonim
IN CIMITIR TIGANII AU CAVOURI DE LUX , A LUI BALASOIU ESTE MODEST
Vasile Sima
Nu știu cum vă permiteți să vorbiți voi despre o asemenea personalitate! Crăpați de invidie că nu ați avut și voi funcțiile și salariile lui…Propun primarului Ionică s-i acorde Domnului Gh Balasoiu titlul de Cetățean de Onoare al Piteștiului iar după ce nu va mai fi omul, propun ca o stradă să primească numele lui. Sper să susțineți mai mulți propunerea mea, de acord? Anonimilor care au scris mai sus și l-au criticat, le bat obrazul!