Întotdeauna am fost de părere că versurile din „Mioriţa” răsună ca nişte bătăi de clopot. Şi nu numai pentru baciul moldovean, ci pentru români în general. Aceste versuri ne arată că nu numai ciobanul mioritic poate fi pesimist, resemnat, fatalist, ci fiecare dintre noi. Drept care, „Mioriţa” încearcă să ne spună că realitatea aceasta ar fi ceva caracteristic pentru întregul popor român. Pe de altă parte, mulţi dintre noi văd în poemul mioritic doar laşitate, hoţie şi instinct criminal. Motiv pentru care s-a încercat ca această înţelegere să fie generalizată la nivelul întregului neam românesc. Iată cum „Mioriţa” a devenit politică. Ea a fost folosită şi de către protestatarii din Piaţa Victoriei, care au scris pe pancarte că hoţii sunt ciobani mioritici. Avem aici un exemplu clar de stereotip de gândire, în sensul că „eu sunt cinstit”, iar „celălalt e hoţ”, „eu sunt bun”, „celălalt e rău” etc. La fel a procedat şi Klaus Iohannis când i-a îndemnat pe „românii mei buni” să iasă în stradă pentru a protesta împotriva „românilor răi din PSD”. Dar acelaşi politician nu recurge la respectivul îndemn când e vorba de hoţii liberi. Nu vede cum o firmă austriacă ne pune la pământ pădurile, ne dezgoleşte sânul ţării.
Prin urmare, mergeţi şi vedeţi cum fagii şi stejarii, brazii şi paltinii sunt puşi la pământ fără nicio chibzuinţă. Or, în trecut, românii au iubit atât de mult pădurea, încât au divinizat nu numai codrul, ci şi tufişurile şi văile (a se vedea versurile din „Mioriţa”). Constantin Noica spune că românul a mers prin pădurile ţării atât de mult şi atât de adânc, încât a ajuns până acolo unde trebuie să ajungă oricine străbate ceva: la temelia lucrului. Iar Eminescu a cântat ce se arată acolo: „În temeiul codrului/ Cale nu-i, cărare nu-i”. Drept care, oamenii şi-au croit poteci prin pădure pentru a deschide poarta unei salvări. Dar potecile pe care le-au croit şi le-au străbătut ei cândva s-au dovedit astăzi că au fost cărări ce n-au dus nicăieri. Tăierea pădurilor se face acum cu mijloace mecanice moderne, a căror productivitate a crescut atât de mult, încât se poate tăia şi transporta într-o oră cât se tăia şi se transporta în trecut un întreg anotimp. Pădurile noastre au ajuns un spaţiu al plângerii, nu mioritic, cum îl definea Lucian Blaga. În spaţiul mioritic au apărut imagini urâţite de sărăcia lăsată în urmă de dinţii drujbelor şi de urmele adânci ale maşinilor puternice. Urmele acestea par nişte răni ale pământului. Spiritul capitalist a pătruns în pădurile noastre, el fiind interesat de eficienţa scopului mai mult decât de moralitatea mijlocului. Şi astfel, „brazii şi păltinaşii”, nuntaşi la căsătoria simbolică a ciobănaşului mioritic, au fost puşi la pământ. „Gura de rai” a fost ştearsă de pe faţa pământului.
Toate acestea au făcut ca, săptămâna trecută, să se ridice sucevenii, ei ieşind în stradă pentru a protesta. Ştirea a fost una fugitivă pe ecranele televizoarelor. Nimeni nu i-a mai îndemnat pe români să iasă în stradă şi să protesteze la fel ca sucevenii împotriva prăduirii pădurilor.
Or, un asemenea îndemn ar fi avut ca efect unirea românilor în virtutea unui scop patriotic, ceea ce nu e cazul. Drept care, s-a continuat cu învrăjbirea românilor pe teme politice. Cum se face că tinerii nu protestează împotriva celor care ne fură bogăţiile ţării? Cum se face că vechiul ciobănaş nu trece la acţiune? Oare, pentru el, fratele e străin sau străinul îi este frate? Iar dacă în „Mioriţa” omorul a fost o acţiune planificată, atunci şi învrăjbirea actuală este tot una planificată. Şi, la fel, dacă imediat după alegeri, PSD s-a aflat, ca în „Mioriţa”, într-o situaţie paradisiacă, îmbătat fiind de rezultatul obţinut, a urmat catastrofa uciderii ciobănaşului, pardon, a lui Florin Iordache, fostul ministru al Justiţiei. Iată cum spiritul mioritic a rămas printre noi, iar „Mioriţa” este un ghid spre cunoaşterea noastră! Dar această cunoaştere nu este pentru trecut sau pentru viitor, ci pentru clipa de faţă, pe care o trăim acum, aici. Şi astfel, „Mioriţa” este coborâtă din sfera metafizică în cea politică, de la un cioban sacru la nişte tineri naivi, care nu sunt iniţiaţi în strategiile de culise ale politicii, aşa cum nici ciobănaşul din „Mioriţa” nu a fost iniţiat în misterele sacre ale timpului său.
Prin urmare, dacă „Mioriţa” tradiţională unea poporul, cea politică îl dezbină. Motiv pentru care ea a fost invocată în conflictele politice încă înainte de comunism. Legionarii şi comuniştii şi-au susţinut programul politic cu versuri din „Mioriţa”. Comuniştii la început s-au sprijinit pe „Mioriţa”, apoi au interzis-o în şcoli, iar până la urmă au îngăduit-o. După căderea comunismului, s-a discutat iar să fie interzisă în şcoli, fiindcă ar fi psihic destructivă, dăunătoare individului şi naţiunii. Şi astfel, „Mioriţa” a fost folosită în tot felul de scopuri. Astăzi ea este folosită pentru a-i scoate pe români în stradă şi a-i învrăjbi. Strategii politici proiectează în subconştientul tinerilor noştri propriile umbre mohorâte ale spiritului criminal al celor doi ciobănaşi mioritici, ceea ce au făcut ca „Mioriţa” politică să aibă gălbează.
Gheorghe SAVU
11 Comentarii
Valentin
Miorita ar trebui sa se bucure, pentru ca tăierea pădurilor mărește suprafața pășunilor.
Ely la rondine
Pacat de frumusetile tarii noastre!Noi cei care ne laudam cu tinuturile noastre mioritice,in curand nu vom mai avea cu ce,tara ramane cheală.De fapt ea este deja cheală:au chelit padurile,au chelit spitalele de medici competenti,au chelit scolile de copii,pt ca romanii pleaca in strainatate,au chelit buzunare si cate si mai cate…Degeaba îngheaţă creştinii ăia in stradă,daca vor da jos PSD-ul ce credeşi ca vin alţii mai demni?Toşi se uita după jecmăneală!
Dora
Miorita are galbeaza si se vaita de durere. dar cine s-o auda? Sunt tot felul de agramati care cred ca scriu despre durerea Mioritei, in timp ce ei se vaita ca nu sunt intelesi, pentru ca – vezi Doamne- ei folosesc figuri de stil, au o topica formata etc, ceilalti sunt niste prosti. Nu vii cu propriile tale neputinte in fata oamenilor, pentru ca astfel dai dovada de lipsa de educatie. Domnule Savu, vedeti ca putin mai incolo de articolul dvs. este un astfel de exemplu.
Elena Delia
Evident ca plaiul mioritic, „gura de rai”, a devenit un „paradis in destramare”; brazii si paltinasii iau drumul Austriei sau…cine stie? Am fost mereu de parere ca, inaintea valorii strict literare, „Miorita” e un monumet al vietii sociale din toate timpurile si sunt convinsa ca inca nu i s-au dezlegat toate talcurile . Ori de cate ori ma aplec asupra textului (in varianta cea mai cunoscuta, din manualele scolare), gasesc noi si noi semnificatii. Sclipirea geniala a autorului anonim (colectiv) a surprins, parca, realitatea sociala (nu numai romaneasca) de la facerea lumii si pana la disparitia ei. Lasand filosofia de o parte, ma uit cu mare ciuda la acei suceveni care au iesit in strada sa apere adevarata Romanie, nu o grupare sau alta politica. De ce cu ciuda? Pentru ca nu pot sa fiu alaturi de ei. Acum , cand romanii, de la mic la mare, ar trebui sa fie in strada, savuram victoria unora si aparenta pierdere a altora. Avem impresia ca e victoria noastra, dar vor avea ei grija sa ne loveasca bumerangul la intoarcere, fiindca stim sa stapanim iluzii si nu stim sa stapanim ceea ce este cu adevarat al NOSTRU : padurile , muntii, apele Romaniei. Avem impresia ca acum ne-am castigat demnitatea de sine,prezentul, dar suntem pe cale sa ne pierdem viitorul si aerul pe care il respiram. Vocea diasporei s-a stins, liderii partidelor din diaspora nu mai publica nimic pe Facebook; pana acum ne-au intoxicat cu Ordonanta 13, pro si contra, ne-au sfatuit „prieteneste” sa participam la tot felul de mitinguri, pro si contra. Acum unde sunt acele voci? Si-au inghitit cuvintele pline de patriotism ?
Samir
Miorita a fost tunsa si taiata
Valentin
Badiu și-a șters capodopera. S-o fi gândit la Păunescu când si el bietul a spus ca a fost un porc. Dar nu, e prea mic Badiu fata de poet, cred ca s- a referit la iepure.
ION
1
Ce gălbează, că „mioriţa” a făcut hepatită curată.
Cum întotdeauna ce e mult strică, de data asta „mioriţa” a păscut mai mult decât a putut digera- rumega, şi a prins- o D.N.A.ul.
Aşteptăm luarea unor măsuri urgente şi cu primarul de Rucăr – Dulamă. La acest moment acesta s- a înecat cu o „donaţie”. Pentru cine nu ştie, la Rucăr pe lângă şpaga de gen brânză, miel şi o ţuică, (mai nou) la nivel de funcţionar de Primărie aceasta a căpătat forme legale, de gen donaţie.
ILIE
Se pare că singurul tratament care dă rezultate la gălbează „mioarelor” cu iz penal este ca medicul specialist să prescrie tratamentul cu D.N.A., ceea ce echivalează cu acel D.T.T. cunoscut de medicii altor specii de dăunători.
Caracatiţa „Mioriţei” muscelene este constituită în afară de primari şi din experţi contabili, judecători, poliţişti, procurori locali, directori de instituţii (bine plătiţi) şi bineînţeles din nelipsitele cozi de topor.
Toţi indivizii care deţin drept de semnătură şi sunt în posesia câte unei ştampile fac parte din beneficiarii sistemului, în curtea acestora se înmulţesc orătăniile precum ceea ce curgea din punguţa Cocoşului de doi bani”. (a nu se confunda cu punguţa Cocoşului lui Udrea, care pe de altă parte este ceva asemănător).
În Muscel nu există industrie sau cine ştie ce locuri de muncă, dar prosperă şi se înmulţesc maşinile de ultimă generaţie.
Oricum „Mioriţa” musceleană este cea mai tare din parcare.
Marin
Cu ce este vinovată Mioriţa că ciobanii sunt hoţi şi criminali?
Nu degeaba se spune că „Munţii noştrii aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă”.
Până nu lichidăm ciobanii- politicieni şi hoţi nu facem nimic
PETRE
Cineva care a părăsit România de „prea mult bine” spunea”:
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Puiu
Domnule Petre, daca ne uitam in lumea asta la tot ce se intampla vom zice la fel:ce rost mai are viata, dar privind in Biblie il gasim pe Dumnezeu-sensul vietii. Noi trebuie sa intelegem ca viata noastra pe acest pamant este sa fim lumina pentru lumea din pacat si sa ne pastram haina curata pe care multi nu o mai au.Cuvintele acestea le-a pus pe hartie un bun crestin in 2011. Va redau o strofa care mie mi-a placut foarte mult: „E greu sa fii voios/ In lumea asta de moloz/ Cand simti ca viata rost nu are/ Priveste la Iisus si vei avea valoare”. Mi-am permis sa va scriu aceste randuri pentru ca mi-a placut ideea dvs.din comentariu. Cu stima, Puiu.