Nu-mi vine uşor să mărturisesc că mă simt incapabil să depăşesc în forul meu interior tensiunea actuală din sânul societăţii noastre, o tensiune creată nu neapărat de pandemia de Covid-19, ci de aspiraţiile şi năzuinţele unor politicieni iresponsabili în legătură cu apropiatele alegeri electorale. Pe acest fond social, continui să trăiesc cu speranţa că se va declanșa un eveniment în urma căruia totul se va limpezi. Rămâne însă o lege de neclintit a sociologiei, şi anume faptul că tocmai contemporanilor li se refuză posibilitatea de a recunoaşte, încă de la primele începuturi, marile probleme care-şi pun amprenta asupra epocii respective. Aşa că, în urmă cu câteva luni, în timp ce lumea începea să se confrunte cu efectele dezastruoase sanitare ale lui Covid-19, la Bucureşti luptele politice pentru alegerile anticipate erau în toi. A trebuit să treacă vreo două luni de la propagarea acestui virus gripal în lume, pentru ca guvernanţii noştri să se dezmeticească şi să ia primele măsuri împotriva lui. Şi, ca totdeauna în situaţiile istorice, nu toţi oamenii aveau cea mai mică idee despre ceea ce se petrecea. De aceea au existat şi indivizi care au susţinut – şi mai susţin încă – faptul că virusul acesta nu există.
Se dovedeşte încă o dată – dacă mai era nevoie – că istoria este nemiloasă cu oamenii. Mai întâi îi leagă la ochi, făcându-i să creadă că ce e mai rău nu le este rezervat lor.
Prin urmare, prezenţa virusului gripal în mijlocul nostru m-a făcut să înţeleg că lumea nu este în totalitatea ei aşa cum o cer timpurile, ci cum o impun obiceiurile. În plină pandemie de Covid-19, atracţia pentru aglomeraţie continuă să ne marcheze stilul de viaţă. Nu cunoaştem libertate mai mare şi mai desăvârşită decât să ne topim în mulţime, ca oile, în turmă, cu riscul ca Mioriţa să se contamineze. Există aici manifestarea unei legi sociologice, şi anume faptul că oamenii care trăiesc în majoritatea timpului în sânul unui grup comunitar au tendinţa să creadă că acesta este singurul mod de a-şi petrece viaţa (referirea mea se referă la anumiți conaționali). Ei nu cunosc nici măcar două ore de singurătate. Iar virusul gripal continuă să ne încercuiască tot mai aproape. Judeţul nostru a ajuns în situaţie de a fi izolat. Drept care zeci de mii de oameni riscă să fie blocaţi în localităţile de domiciliu din cauza numărului mare de îmbolnăviri. Se spune că autorităţile locale au suplimentat numărul de poliţişti, dar unii dintre ei, după ora 22.00, se întâlnesc pe terenul sintetic acoperit din Mioveni unde joacă fotbal până târziu în noapte. Sub o aparenţă de rigoare şi ordine, autorităţile locale se comportă aşa cum ştiu cel mai bine, adică să nu se implice. Iar cetăţenii, dincolo de un anumit prag de periculozitate şi confuzie, devin insensibili la ştirile cele mai alarmiste.
Pe de altă parte, ceea ce a pus în evidenţă această pandemie de Covid-19 încă o dată, dacă mai era nevoie, este faptul că omul, ca fiinţă socială, nu poate trăi pe perioade mari fără legătură cu societatea, el negăsindu-şi nicăieri dreptul real la existenţa şi autonomia sa spirituală în afara acesteia.

Cele cincisprezece zile de izolare fizică sunt o adevărată pedeapsă pentru el. Este deci în firea omului ca stările de urgenţă şi de alertă, izolarea și carantina să fie respinse de către el. Dar asta nu înseamnă ca poliţistul să-i sară la gât şi să-l încătuşeze. Am asistat la prea multe episoade fără gravitate, dar pe care poliţia le-a transformat în evenimente, care m-au îngheţat de groază. Apoi, avertismentele medicilor continuă pe măsura pericolului, dar spaima unora dintre oameni le exagerează incidental. Se vede lucrul acesta în vocile lor încărcate de o violenţă de neconceput. Cauza acestei situații trebuie căutată în sfera politicii. Partidele dâmboviţene manevrează şi manipulează lumea, purtând masca sfinxului, însă a unui sfinx lipsit de orice mister. Sub acoperirea că ele veghează laolaltă la protecţia şi sănătatea românilor, aceste partide nu fac altceva decât să se lupte pentru a ieşi victorioase la apropiatele alegeri electorale. Atât liberalii, cât şi pesediştii nu fac altceva decât să-şi treacă în revistă propriii alegători şi să-şi numere partizanii pentru a-şi da seama cine va câştiga alegerile.
Prin urmare, bunele intenţii ale oamenilor de la începutul pandemiei de Covid-19 s-au transformat treptat într-o orgie a celor mai rele şi stupide porniri, pe care le-am exportat până şi în Germania, unde românii de acolo s-au confruntat cu forţele de ordine germane. Nu există oraş, nu există grup care să nu fie molipsit de această groaznică isterie a urii. Preoţii predică în faţa altarelor despre virusul gripal, politicienii fac numai gălăgie de ochii opiniei publice, unii medici se ascund prin cabinete, lumea se confruntă cu inundaţii şi sărăcie, creşte numărul şomerilor, se adânceşte criza economică şi creşte numărul contaminărilor cu virusul gripal. Acestea sunt realităţile zilei. A devenit aproape imposibil să porţi o discuţie raţională cu cineva. Orice discuţie se încheie cu fraze stupide despre teoria conspiraţiei. Nu-ţi rămâne decât un singur lucru: să te retragi în tine însuţi şi să taci. Adică să porţi tu însuţi vechea mască a sfinxului, adică acea mască neagră din partea căreia nu ştii exact ce gânduri vin, bune sau rele.

Distribuie pe Facebook

Gheorghe Savu

See Full Bio