Niciodată politica nu a cunoscut forma de manifestare pe care a luat-o astăzi. Toată lumea ştie că o politică este de stânga, de centru sau de dreapta, cu variantele lor, dar în prezent ea este subordonată unora cu epoleţi şi cu multe stele. Nu e nici de stânga, nici de dreapta, nici de centru, ci e o politică sfâşiată de intrigi, măcinată de ambiţii şi orgolii, dată pradă unora care numai politicieni nu sunt. Şi de acest adevăr am luat la cunoştinţă odată cu ieşirile la televizor ale lui Sebastian Ghiţă, care ne spune că fostul prim-ministru Victor Ponta a fost ameninţat de un general cu mai multe stele pentru a construi autostrada Piteşti-Sibiu, nu Comarnic-Braşov. Păi, dacă a fost aşa, generalul respectiv este un patriot, cunoscându-se avantajele unei autostrăzi ce leagă Muntenia de Transilvania. Din autodenunţurile lui Ghiţă mai înţelegem că la Prahova s-a constituit un „grup la piovra” (piovra – caracatiţă, în traducere; aici cu sensul de mafie). Şi, odată cu acest grup, dreptul începe să fie înţeles de către cei aflaţi la putere ca o forţă şi mai puţin ca o logică a unor formule politice de guvernare. Dreptul este pus să-l îndreptăţească pe cel care dispune de puterea forţei.
Am scris recent un editorial intitulat „Abuz în numele legii”, în care am arătat cum doi dintre cunoscuţii mei au fost supuşi de către un director de instituţie bugetară unei presiuni de neimaginat. E vorba despre un exces de trucuri instituţionale, de falsificări, disimulări umane, care devin sufocante pentru cel nevoit să le suporte. Iar ceea ce ar trebui să înţelegem din astfel de situaţii nu este numele celor implicaţi, ci faptul că mecanismul nostru instituţional este unul de farsă, corupt şi opresiv pentru oamenii simpli. Idee pusă în evidenţă de faptul că directorul respectiv nu reprezintă un caz izolat. El are clica sa. Într-o localitate, fie ea rurală, există mai multe instituţii locale, deci mai mulţi directori. Iar toţi aceştia sunt legaţi de firele invizibile ale intereselor personale, care sunt învăluite de ideologia de partid. Reprezentanţii primăriilor, un fel de şefuleţi în consiliile de administraţie ale celorlalte instituţii publice din localitate, hotărăsc investiţiile ce se vor face în aceste instituţii. La şcoală, se hotărăşte ce construcţie să se dărâme, ce editură să colaboreze cu şcoala respectivă, ce cărţi să intre în ghiozdanul elevilor etc. La biserică, ce morminte să se vândă şi căror persoane, ce investiţii să se mai facă în lumea celor drepţi. La dispensar, e la fel, iar poliţiştilor, care sunt de fapt rudele primarilor, de sânge sau prin alianţă, reprezentanţii primăriilor le cer când şi cum să închidă ochii. Drept care, nu ştiu dacă vom ieşi vreodată din această lume dominată de interesul personal şi raportată la ceea ce este într-un fel important pentru fiecare în parte, nu pentru societate. Aproape toate localităţile sunt cucerite politic de către găştile parvenite, pe care niciun scrutin electoral nu le va da la o parte. „Nu nedreptatea mă supără pe mine, spune Istrate Micescu, ci legea care consimte să se facă această nedreptate”. Micescu a invocat legea.
Aceste cuvinte precizează adevărata relaţie a dreptului forţei cu cea a forţei dreptului. Cel care simte că dreptul său este călcat în picioare şi e dispreţuit în mod arbitrar, nu obiectul, ci persoana sa este pusă în joc; cel aflat într-o asemenea situaţie şi nu luptă pentru a-şi afirma dreptul său nu e decât o fiinţă căreia nu-i poţi ajuta viaţa, deoarece ţinta dreptului este pacea, dar mijlocul spre acest scop este lupta. Spada fără cântar este violenţă goală, cântarul fără spadă este laşitatea dreptului.
Iată dar cum în ultimul timp s-a instituit dreptul forţei, ca drept represiv. El a copleşit ţara, a sabotat istoria şi a dezvoltat instituţiile de forţă ale statului. În dreptul represiv lupta pentru lege devine lupta contra legii. Astfel se iveşte un caz de conflict în însăşi ideea de drept, conflict care ia caracterul tragicului. Oare Sebastian Ghiţă nu este o fiinţă tragică? Dreptul represiv s-a transformat în ordine de drept, se conturează o schemă a sistemului concentraţionar. Propaganda politică este treptat înlocuită cu un sistem de ascultare telefonică bine pus la punct: nu se mai pune problema educaţiei oamenilor, ca în trecut, ci de a-i şantaja cu DNA. Nici pomeneală de încercarea democratică de a îndrepta eventualele devieri de la noile reguli de drept printr-un sistem de ortopedie socială. Pentru a stăpâni această situaţie, puterea prinde rădăcini şi mai adânci în trupul societăţii printr-o acţiune subtilă asupra corpului social. Şi se constată că este mai eficient să interceptezi convorbirile telefonice ale oamenilor, decât să-i convingi politic. Începe astfel perioada „normalizării” sociale prin ascultarea telefoanelor: în sate, în oraşe, în administraţie, în şcoli, în poliţie, în armată, chiar şi în biserică se instituie o nouă disciplină care urmăreşte să-i aşeze pe oameni în „spaţiul” dorit de camarila lui Florian Coldea. Acest general a fost pregătit în SUA şi instruit de FBI cum să ia în stăpânire o societate şi cum să folosească banii pentru a se menţine la butoanele puterii. Şi astfel, timp de peste zece ani, au fost infiltraţi în presă, în partide, la televiziuni, în armată, în poliţie ofiţeri acoperiţi care răspund unei duble comenzi.
Gheorghe SAVU
12 Comentarii
Victor
La Arges este mai mare la piovra. Ce parere aveti despre microhidcentralele de pe Transfagarasanu? Si cate ar mai fi de spus!
ION
Este necesar un articol cu numele la „La Prahova sau… la Rahova”.
Oare Ghiţă trebuie să ajungă la Prahova sau la Rahova?
Aceeaşi întrebare este valabilă şi pentru şefii educaţiei din Argeş,
De asemenea ar trebui să se rezerve locuri la Rahova sau cel puţin la Jilava şi pentru primarii corupţi şi de ce nu şi pentru politicienii de rang înalt, precum Oprescu, Valeca, Drăghici, Andrei şi alţii, implicaţi până în gât în formarea caracatiţei din teritoriu.
Petre
Traiul pe care- l duce astăzi românul se datorează politicianului care a dus România pe cele mai înalte culmi de incultură şi hoţie.
Politicienii şi-au creat o structură de tip mafiot în teritoriu, capii acesteia nefiind nimeni alţii decât deputaţii şi senatorii care ne vorbesc nouă despre cinste.
Credeţi că vre- un director de instituţie de educaţie, ar avea curajul să se comporte ca un stăpân de sclavi, dacă nu ar beneficia de sprijnul politicianului fie el deputat sau senator?
Ori atâta timp cât uin cadru didactic este umilit şi de cele mai multe ori constată că nu poate să facă nimic pentru scoaterea adevărului la suprafaţă, va fi în stare să facă educaţie de calitate.
I.ilie
Nu degeaba spunea Eminescu
„Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit… De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici, care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii… n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.”
CARACATIŢA CREATĂ DE POLITICIENII DE ARGEŞ ESTE MARE.
La acest moment niciun post din Argeş nu se ocupă fără acordul polticianului (acordul este dat de mărimea şpăgii)
MARIN
Pe scurt, jaf pe bani publici.
Mulţimea de Argeş {primar, director de şcoli, contabili, popă, deputat, senator}, pe scurt politician în general este echivalentă cu mulţmea {hoţ, escroc, şarlatan, etc.}.
Întodeauna, în cercul mulţimii mai sus menţionate funcţionează principiu „O mână spală pe alta amândouă faţa”.
Totuşi, principiu în cauză funcţionează doar dacă spălarea se face cu apă şi săpun. Dar ce te faci când apa şi săpunul sunt înlocuite cu D.N.A.?
Reacţia politicianului hoţ (scuzaţi pleonasmul) este simplu: schimbăm Codul Penal, dacă o tranşă de furat nu depăşeşte 200 milioane (cu perspective de ridicare a ştachetei), nu se numeşte abuz în serviciu, ci recompensă.
Elena Delia
Domnule Savu, dar oare cum sa fie conceputa o „ortopedie sociala”, cum prea bine spuneati, daca avem in tara asta judecatori , chiar in Pitesti, care dau pedepse cu suspendare unor traficanti de droguri? Pe ce lume traim? Cum sa facem planuri marete de viitor, cand aceia care ar trebui sa vegheze, sa apere si sa garanteze siguranta persoanei sunt niste nemernici, niste corupti, niste blestemati?? Scuzati-mi, va rog, vehementa, dar tocmai am luat la cunostinta despre niste pedepse cu suspendari ale unor traficanti de droguri. Rusineeee!
Dora
Suntem pe vremea lui Al Capone.
Nicu
Pardon, suntem pe vremea lui Pazvante Chiorul!
MARIN
Se spune că nu toţi cei de pe stradă sunt sănătoşi la cap, iar în acelaşi timp, nu toţi cei de la balamuc sunt smintiţi la cap.
În general cei cinstiţi şi nevinovaţi care fluieră în biserică împotriva curentului politic sunt „detaşaţi” ori la balamuc ori la închisoare.
Caz concret îl avem pe Eminescu, care a ajuns la balamuc pentru deranjul care l- a făcut unor politicieni ai vremii.
Mimi
Senatorul și deputatul de Argeș trăiește bine din birul pe care îl adună de pe spinarea pălmașului de rând.
De unde să provină bunăstarea politicianului, dacă nu din buzunarul celui de rând?
Nu degeaba se spune că „cine azi muncește, ori e prost ori nu gândește”.
Doar n- o să spuneți că politicianul de Argeş munceşte de se speteşte şi nu gândeşte?
Poate că se speteşte prin baruri şi pe la chiolhanuri pe durata a 24 din 24.
Credeţi că politicianului îi este ruşine că este implicat în furtul din banii cadrelor didactice din buzunarele instituţiilor din educaţie ?
Să fim serioşi, în Argeş nu există politician care să nu fie hoţ şi şarlatan.
Să vă ferească cel de sus să auziţi (la chiolhanuri) părerea politicianului de Argeş (mai ales cei de P.S.D., nu că ceilalţi ar fi altceva) despre cadrele didactice sau să vedeţi comportamentul acestora.
Politicianul român s- a străduit puţin şi fără prea mult efort a umilit cadru didactic şi în general toată naţia arătând că hoţia nu este pedepsită şi prostia stă la loc de frunte.
Savu Gheorghe
Vă mulțumesc tuturor celor care ați comentat aici.
Valentin
Mai bine le-ai spune sa iasă in strada, savule