În opinia mea, trebuie să trăieşti într-un oraş precum Piteştiul pentru a vedea în largul ei injustiţia umană. O injustiţie pe care am văzut-o prima dată în satul natal. Despre injustiţia de la sat mi-a vorbit bătrânul Sandu, care mă punea să-i scriu tot felul de sesizări cu un destinatar sigur: procuratura comunistă. El îmi dicta şi eu scriam. Şi nu aveam mai mult de zece ani. Bătrânul îmi cerea să scriu caligrafic şi corect gramatical pe hârtiile lui vechi şi mototolite. Le îndrepta prin presare cu un făcăleţ rotund din lemn. Scriam tot ce zicea el despre consătenii care furau din avutul obştesc. Că un anume Costică fura lemne din pădure, că unul pe nume Dinu fura mere de la fermă. Că altul făcea ţuică în gospodăria personală şi o vindea ilegal pe la cârciumarii din oraş etc. Bătrânul Sandu era bine informat, pentru că, în urma sesizărilor lui, cei reclamaţi se trezeau cu procuratura pe cap. Iar ca răsplată că eu îi scriam acele sesizări, îmi dădea două sau trei pere coapte în cuptorul sobei din bucătărie.
Anii au trecut, iar eu am mers la oraş. Şi, parcă format la şcoala lui nea Sandu, am văzut şi aici tot felul de acte împotriva bunului obştesc sau particular. Se fură peste tot. Dar cel mai mult sunt deranjat când se fură cu acte în regulă. În sensul că furtul se spală cu hotărâri judecătoreşti. Drept care, sunt revoltat când constat că în anumite cazuri de furt am de-a face cu o justiţie injustă. Un prieten mi-a spus recent că în judeţul nostru se întâmplă ceva diferit juridic faţă de alte judeţe. El a iniţiat un proiect şi a pus pe rolul instanţelor de judecată ale Tribunalului Argeş şi ale Curţii de Apel Piteşti 20 de dosare cu speţe identice. Tribunalul a admis şapte dosare, pe care Curtea de Apel le-a respins. Apoi a pus aceleaşi dosare la Tribunalul Bucureşti, care le-a admis pe toate, iar Curtea de Apel Bucureşti a menţinut hotărârile Tribunalului bucureştean. Concluzia prietenului meu este că în Argeş există o complicitate între politic şi justiţie, că în judeţul nostru „corb la corb nu-şi scoate ochii”.
Prin urmare, injustiţia justiţiei o văd aproape zilnic la oraş. Satul deja a intrat în întunericul purgatorului. Am văzut asta recent în nepăsarea cu care unii medici tratează persoanele cu dizabilităţi. Şi m-am cutremurat. Drept care, câteva zeci de astfel de persoane au fost programate la control medical în vederea prelungirii sau nu a dreptului la pensie de boală. Aşa că au venit la Piteşti oameni suferinzi din mai toate colţurile judeţului: din Mârghia, Uda, Vedea etc. S-au deplasat cu ce au putut: cu maşina vreunei rude, cu un vecin sau cu cursa regulată. Dar au venit degeaba, pentru că medicii respectivi se aflau în concediu. Bolnavii au fost înştiinţaţi, prin intermediul unui afiş lipit pe uşă, că ziua de consultare a fost reprogramată săptămâna următoare. Imaginea cu bolnavii dezamăgiţi mă izbeşte şi acum, încât îmi vine să mă aşez singur în groapă. Pentru unii medici bolile oamenilor au grade, pentru suferinzi, însă, aceste boli au dureri. Ştiu că astfel de exemple de injustiţie umană le poţi întâlni oriunde la oraş.
Pentru mine însă parcul este cel care îmi oferă multe astfel de exemple. Drept care, am mers în parc pentru a cunoaşte oamenii şi a afla necazurile lor. Acolo am cunoscut un om între două vârste care trebuia să facă faţă unei astfel de injustiţii. Ţinea capul puţin aplecat. Parcă încerca să-şi ascundă faţa. Privea în pământ. Dar vedea el oare ceva? Nu. Am aflat că rămăsese recent fără muncă. Era şomer. Se gândea cine ştie unde, departe, poate că nu aici pe pământ. M-am gândit: iată o lecţie admirabilă de psihologie. Iată, prin urmare, un suflet, îl ai în faţă şi totuşi e o enigmă. Cel mult îţi poate folosi că te îndeamnă la cugetarea asupra propriului suflet, pe care, cât de cât, îl cunoşti, îl simţi, îl trăieşti. Omul de lângă mine, şomerul, e dezgustat de viaţă. Poate chiar a trăit-o în toate câte se pot spune despre ea. A fost poate bogat, fericit, a învăţat, a muncit, dar toate l-au nemulţumit. Ori poate a fost sărac lipit pământului, de când s-a născut şi până acum. Întreaga viaţă a trăit, a luptat, s-a străduit, a muncit, s-a supus legilor şi acum a rămas muritor de foame.
14 Comentarii
Anonim
Nu degeaba se spune că peştele de la cap se împute, iar Curtea de Apel Piteşti în acest caz este capul.
Având răbdarea şi timpul necesar să studiez comportamentul judecătorilor şi deciziile emise de Curtea de Apel Piteşti, am avut ocazia să constat, nu atât de mult incompetenţa sau nepregătirea judecâtorilor ci corupţia din sistem.
Oare cum este posibil ca acelaşi complet de judecători ai Curţii de Apel Piteşti în urmă cu o săptămână, să dea dreptate reclamantului, iar la o săptămână distanţă un alt reclamant cu aceeaşi speţă, dar cu acelaşi pârât să- i se respingă acţiunea?
Se impune a se preciza că toate documentele din ambele dosare sunt identice „plagiate”, (inclusiv cererea de chemare în judecată, cuvânt cu cuvânt) singurul lucru diferit fiind numele şi prenumele reclamantului.
Şi nu este un caz singular şi accidental.
Consider că, corupţia în cadrul Curţii de Apel Piteşti are rădăcini adânci în politică. Din acest motiv consider că ne confruntăm cu un stat mafiot.
Anonim
Dacă s- ar dori, să se depisteze şi să se elimine corupţia din Justiţia argşeană, nu ar fi ceva complicat şi nu necesită cine ştie ce creier, în condiţiile în care bazele de date ale instanţelor de judecată sunt actualizate aproape instantaneu.
Ori, în condiţiile din ziua de azi, utilizând tehnologia informaţiei este inadmisibil, ca tu serviciu de informaţii să spui că nu ai ştiut, ce se întâmplă în sistemul de justiţie, atâta timp cât cu noţiuni elementare de tactică şi logică orice simplu muritor de rând poate demonstra corupţia din sistem.
Dar, în schimb în Argeş avem ocazia să vedem palate cu peste 20 de camere ale angajaţilor (şi foştilor angajaţi) din serviciile de informaţii, cărora le este imposibil să justifice sursele de finanţare (de multe ori aceste palate se regăsesc pe numele copiilor). Dacă cineva doreşte poate să înceapă verificările cu vilele- palate din nordul judeţului.
România nu a fost desfinţată de tătari, unguri, ruşi sau alte naţionalităţi, ci s- a fost distrusă din interior de români şi pe banii românilor.
ION
„Curtile de Justitie seamana cu un tufis, unde oile cauta adapost impotriva vremii rele, nestiind insa ca isi vor pierde in curand lana!” (Fr.Bacon)
Anonim
Nu trebuie să ne mirăm că justiţia din Argeş este altceva decât Justiţia din oricare alt judeţ al României.
Experimentul Piteşti a funcţionat şi aplicat doar în Argeş şi nu în alt judeţ.
Judecătorii din Argeş au ca bază de provenienţă A.D.N. ul caracteristic Judeţului Argeş şi nu alt ADN.
ADN. ul, intelectul şi caracterul luptătorilor din Argeş a fost distrus tocmai prin experimentul Piteşti, cu contribuţia trădătorilor, laşilor şi cozilor de topor ale acelor vremuri.
Ori, cum ce naşte din pisică, şoareci mănâncă, nu trebuie să ne aşteptăm la cinste şi dreptate din partea copiiilor celor care au îngenucheat cinstea şi dreptatea încă în urmă cu 60- 70 ani.
Gordone
Ce semnalați aici se întâmpla in toată tara. Pot spune in toată lumea. Daca justiția era corecta noi nu am fi ajuns in groapă asta
Anonim
Pe glob sunt doar două ţări recunoscute ca ţări ale tuturor posibilităţilor: America şi România.
Faptul că este corupţie pe tot globul, da aveţi dreptate. Dar această corupţie se află (în alte ţări) în limite rezonabile. Tocmai, de aceea nivelul de trai este mai bun în ţările în care corupţia este limitată.
Anonim
În Argeş s- a născut, a trăit şi nu a murit Mafia permiselor de conducere.
În Argeş s- a născut şi trăieşte bine Mafia judecătorilor.
Şi toate acestea s- au întâmplat şi se întâmplă cu acordul şi bunăvoinţa servicilor de informaţii (inclusiv cele interne ale instituţiilor în cauză), care au parte de caşcavalul lor de tip mafiot.
Şi toate aceste mafii din instituţiile publice din judeţul Argeş sunt mai înrădăcinate mai mult decât în orice alt judeţ al ţării, întrucât atât natura terenului cât şi mediul sunt prielnice dezvoltării acestui cancer.
Bineânţeles că în Argeş ne confruntăm şi cu Mafia avocaţilor, a experţilor judiciari, etc.
Rezultatele sunt ireversibile şi numai cine nu vrea să vadă nu le vede.
Dora
Dura lex send lex. Un principiu care nu e valabil la noi.
Anonim
Politica este o curvă.
Întrucât justiţia s- a contaminat de politică, tragem o singură şi simplă concluzie: Justiţia este o c…
Anonim
Şi când te gândeşti că domnii judecători iau salarii de la Stat de 200 milioane / lună şi comercializează litigiile ca la piaţă, îţi vine să te tot duci după cei 4- 5 milioane de români care şi- au făcut valiza.
Poate era mai bună denumirea de comerciant în justiţie în loc de denumirile actuale de judecător sau magistrat.
Anonim
Nu degeaba, la intrare într- o instanţă de judecată se găseşte pe faţadă o balanţă.
Balanţa de la intrare nu reprezintă nimic altceva, decât că cel care dă mai mult , înclină balanţa, şi câştigă.
Şi cum reclama (în cazul nostru balanţa) este sufletul comerţului ….
Anonim
Statul român este un haiduc, dar cu semnul minus în faţă.
În timp ce haiducii luau de la bogaţi şi dădeau la săraci, Statul român (prin politicieni) ia de la mulţi şi dă la puţini. Puţin cu puţin se face mult.
De asemenea, în timp ce haiducul era considerat în afara legii, în timp ce politicianul este omul legii.
Nu degeaba justiţia a devenit injustă.
Anonim
Erata De asemenea, în timp ce haiducul era considerat în afara legii, politicianul este considerat omul legii.
Anonim
CAMPIONI la NUP-uri si CLASARI, la apel si cai de atac JUDECA continu si alternativ ACELASI complet, se solutioneaza spetele cu SE RESPINGE ca NEFONDAT-NETEMEINIC-IRELEVANT-INADMISIBIL…….,in AG. BALANTA lui THEMIS este echilibrata cu GREUTATI NESTANDARDIZATE!