Nu pot să-mi ascund un anumit sentiment de mândrie când mă uit la scrisoarea adresată de către renumitul sociolog Dimitrie Gusti studentului Ionel Popescu, prin care îl anunţă că i-a găsit un pat într-un izolator la Spitalul Brâncovenesc (spital dărâmat de Nicolae Ceauşescu în anii ’80 ai secolului trecut). Studentul Popescu rămăsese fără tată şi nu dispunea de mijloacele financiare necesare pentru a-şi continua studiile. Câtă diferenţă între timpurile acelea, când profesorii îi ajutau financiar pe tinerii merituoşi, şi profesorii de azi, care aşteaptă să fie ei plătiţi de către studenţi, indiferent dacă au vreun merit intelectual sau nu! Ionel Popescu vorbea despre profesorul Dimitrie Gusti cu veneraţie şi spunea despre acesta că a fost un „mare român”.
Îmi amintesc că profesorul Popescu mi-a cerut când eram copil să-i fac curat în podul casei. Când am urcat în acel pod, în care nimeni nu mai fusese de multă vreme, pentru că păianjenii puseseră stăpânire pe el, am văzut o mulţime de cărţi. Ceea ce m-a izbit din primul moment la cărţile acelea era faptul că ele păreau tipărite în alte timpuri şi aveau titluri cu totul diferite de cele cunoscute de mine. Profesorul mi-a interzis să iau vreo carte acasă, pentru că – spunea el – erau puse sub obroc de cenzura comunistă. El trecuse mai mult timp prin puşcăriile comuniste ale anilor ‘50 ai secolului trecut, inclusiv prin cea de reeducare din Piteşti, în care a stat în aceeaşi celulă cu magistratul Istrate Micescu. Acolo, în podul casei, aşadar, am citit prima dată cărţile lui Dimitrie Gusti, care s-a născut la 13 februarie 1880. Deci, azi, 13 februarie, se împlinesc 140 de ani de la naşterea celebrului sociolog. Însă ceea ce-mi provoacă o adevărată nostalgie după lumea de altădată este un carneţel de însemnări ce-i aparţine fostului student Popescu, având înscris pe o copertă titlul: „Însemnările unui echiper”.
Prin urmare, într-un climat de mare tulburare, am citit din însemnările studentului-echipier Ionel Popescu. Redau aici numai câteva dintre aceste însemnări: „Luni, 8 iulie, 1935 – Iată-mă ajuns în satul unde am venit să lucrez timp de trei luni. Dl. profesor Gusti pleacă la Câmpulung, să facă cumpărăturile necesare pentru instalarea unei bucătării şi a alimentelor”. „Sâmbătă, 13 iulie – Am mers cu o parte dintre echipieri în comuna de la nord de Domneşti, numită Stăneşti, cam la trei km, în linie dreaptă. Vorbim cu un fost notar, care ne-a dat câteva indicaţii asupra Stăneştilor. Aceştia au fost odată oameni frumoşi şi voinici. În ultima vreme însă i-au distrus bolile de tot felul. În privinţa bolilor de vite, gospodarii aduc la coteţul de porci sau la grajdul vitelor pe popa şi niciodată un medic veterinar”. „Duminică, 14 iulie – S-a scurs pe nesimţite aproape o săptămână din timpul destinat activităţilor echipei. E prima duminică pe care o vom petrece în întregime, de dimineaţă şi până seară, printre săteni. La ora nouă am mers cu echipa la biserică. La predică, părintele vesteşte şi binecuvântează munca echipei noastre şi anunţă o adunare la şcoală, pe la patru după-amiază”. „Dl Stahl a cercetat activitatea fiecărui echipier şi a împărţit problemele de specialitate fiecăruia.
Pe mine m-a însărcinat cu alcătuirea unui cor bisericesc, folclorul satelor Domneşti, Stăneşti, Corbi şi Nucşoara”. „Duminică, 21 iulie – duminica este ziua cea mai prielnică activităţii noastre, când noi putem afla, vedea, auzi de la sătenii înşişi cele mai interesante lucruri, după care ne putem da seama ce trebuie să schimbe şi ce trebuie să întărească în viaţa acestor sate. Duminica e singura zi când sătenii sunt mai mult la dispoziţia noastră. Căci, dacă întreaga săptămână ei sunt ocupaţi aiurea, acum se adună toţi, în jurul nostru”. „Joi, 1 august – Astăzi, iarăşi vom găsi pe săteni acasă. În primul rând pentru că ploaia continuă şi în al doilea rând, e sărbătoare: Ziua Ursului, când nu se munceşte «că ne omoară ursul oile în munte»”. „Eu, în cătunul Poinărei, am găsit la un sătean bătrân o baladă din care îmi recită câteva strofe. Spune el că e balada Ciobănaşului! Îi vorbesc profesorului Stahl despre sătean şi balada lui”. „Luni, 9 septembrie – Pe la 10.00 am fost la săteanul respectiv cu prof. Stahl. Acesta îi recită şi lui balada, iar prof. Stahl spune că e o variantă a cunoscutei «Mioriţa» şi mă îndeamnă s-o scriu pe hârtie pentru a o publica în Catalog. Apoi mergem la cimitir. Aici lucrau cercetaşii la alinierea mormintelor. Ni s-a spus ce-au zis sătenii când au văzut munca cercetaşilor. Bunăoară: «cum lucraţi, cu ruptu, ori cu ziua? Sau: cât aveţi la zi?» În privinţa stării cimitirului, o mare neglijenţă şi o semnificativă nepăsare”. „Miercuri, 11 septembrie – Cel mai important eveniment al zilei de azi a fost vizita d-lui prof. Dimitrie Gusti, care a sosit pe la 12.00, însoţit de dl. Emanoil Bucuţa. Vizită inopinată. Ne-a găsit aşa cum am fost întotdeauna, la lucru. După aceea, cu toţii, au făcut mai multe vizite la diferite gospodării din sate, alese la întâmplare. Căci dl prof. Gusti a ţinut să constate personal mediul în care noi am fost trimişi să lucrăm trei luni. A urmat apoi, cam pe la 15.00, o masă comună, în timpul căreia, şi mai ales după, dl prof Gusti s-a interesat de munca echipei în genere şi, amănunţit, a fiecărui echipier. Cu această ocazie dl prof. Gusti a aflat de varianta mioritică descoperită de mine şi a fost deosebit de încântat”.
18 Comentarii
Anonim
LIKE !
Anonim
Alte vremuri, aceiași oameni! Sa duci la animalele bolnave pe popa, este incredibil. De aceea iubesc eu.poporul acesta!
Diogene
Insemnari din vremuri apuse. Atunci profesorul era „domnul profesor” , atunci oamenii se ajutau intre ei, atunci barbatii erau barbati si femeile erau femei. Si tzara era plina de oameni de nadejde. Apoi au venit comunistii…..adio civilizatie.
Dora
Nu am auzit de sarbatoarea ursului! Deci, in trecut, se pare, pentru a te feri de cineva sau ceva trebuia sa-i dedici o sarbatoare. Interesant!
Anonim
Sunt unii care în fiecare zi „sărbătoresc”/”prăznuiesc”… ceva sau pe cineva ! Sunt un fel de CALENDAR de PERETE al BOR / Statului Romania ! Interesant e că din cauza „sărbătorilor” au ajuns românii să nu mai aibă (cu adevărat) şi …”zile libere …de politică” !
Anonim
Sunt unii care în fiecare zi „sărbătoresc”/”prăznuiesc”… ceva sau pe cineva ! Sunt un fel de CALENDAR de PERETE al BOR / Statului Romania ! Interesant e că din cauza „sărbătorilor” au ajuns românii să nu mai aibă (cu adevărat) şi …”zile libere …de politică” !Când nu sărbătoresc… sunt în CM (Concediu Medical) !
Silviu
Interesante amintiri, de la care putem trage multe concluzii!
Nemo
Cine si ce a fost Ionel Popescu?
Anonim
Ion Popescu-Argeşel ? De ce a fost acuzat de „legături” cu „Mişcarea Legionară”(studențească) şi de ce a fost condamnat ?!
Savu Gheorghe
Ionel Popescu-Argeșel a fost arestat pentru că asupra sa, când se afla în trenul Arad-Cluj, miliția a găsit o carte interzisă de comuniști. A fost dus la penitenciarul de la Pitești și din cauza că nu s-a conformat ordinelor gardinilor a stat prin pușcăriile comuniste mai multi ani. Nu spun câti ca sa nu fac din el un martir. Dumneata iți dai cu părerea despre orice, fără sa ai habar de ceva. Pe Țuțea îl faci legionar, la fel și pe Popescu, iar pe mine mă faci comunist și nici măcar nu știi despre ce e vorba. Devii chiar enervant! Fă, omule, altceva, nu mai scrie prostii!
Savu Gheorghe
Domnule, ai afirmat în comentariile trecute că eu m-aș fi lăudat că sunt rudă cu generalul Savu Gheorghe din Corbi, fără să aduci dovezi. Și ce motiv aș avea să mă laud că sunt rudă cu un general? Eu nu admir niciun general al Armatei Române actuale. Oare nu știi că gradul mare te identifică la fel de mult cu sistemul? Or eu nu am putut să mă identific cu astfel de sisteme, pentru că întotdeauna am fost caracterizat de o gândire independentă. A, dacă ai fi spus că m-am lăudat cu Teofan Savu, tot din Corbi, ar fi fost altceva. Dar nu poți să spui că m-am lăudat cu Teofan, pentru că nu am făcut-o. Dumneata preferi să mi-l bagi pe gât pe general, ca să poți să afirmi apoi că sunt securist. Deci numai minciuni! Ce fel de gândire e asta? Oare nu una comunistă! Așa că fii mai atent când afirmi ceva și vino cu dovezi, pentru că altfel ne întâlnim în altă parte.
Anonim
Excesul (şi de alcool ?!) îți dăunează !
Anonim
🥳🤯
Anonim
Este pe site și un articol despre Vedea. E de bine…(pentru unii!).
Muscel
Pe timpul acela satele despre care vorbiți făceau parte din fostul.județ Muscel.
Remus c
Profesorul Savu , un DOMN TRANDAFIR din ale noastre timpuri ! Va salut cu bucurie !
marin
Mi-a plăcut foarte mult articolul acesta! Vă felicit! Mă bucur nespus că ați păstrat și ați publicat parte din filele jurnalului. Azi, cred că foarte puțini oameni mai țin un jurnal. Școala din vremurile acelea, oamenii de la catedră … devotament nu glumă! Azi, dacă spui cuiva că ești student – nu are nicio valoare. Conceptul de școală superioară s-a demonetizat. Eu nu cred că se va face vreo reparație în acest sens – în viitorul apropiat – pentru că lipsesc modele. Singura școală superioară din România – apreciată în Europa – e Politehnica. Bravo maestre! Mi-a plăcut și replica dată cititorului de mai sus! Așa da!
vasile
Daca ar scrie un jurnal toți cei care scriu mesaje … ar fi un roman, nu glumă! Se dau importanți toți care scriu pe facebook … Ii indemn să scrie un articol, să îl publice și apoi să aștepte comentarii!
Bravo pentru articol! O idee foarte bună să publicați din jurnalul echipierului.