Un nume în sociologia românească: Cornel Constantinescu. Profesor universitar doctor la Universitatea din Pitești. Activitate bogată. La catedră, la masa de scris unde își elabora lucrările, la congrese naționale și internaționale, la care își dovedea spririul oratoric. Dar, dincolo de toate, un om, un suflet care s-a ridicat la Ceruri. În ziua de 12 iulie venea pe lume. Dar anul acesta, colegii nu s-au adunat în jurul tortului. Ci în jurul unei colive.
Fărâma divină pe care a pus-o în trupul cunoscutului profesor Cornel Constantinescu a cerut-o Dumnezeu înapoi, în anul 2020. An negru pentru omenire. Pentru cei care au pierdut pe cineva drag. An cumplit pentru distinsa doamnă Maria Constantinescu, cadru universitar cu reputație, care a trăit clipe de coșmar. Atins de necruțătorul virus, iubitul ei soț își dădea ultima suflare pe patul spitalului din Mioveni. Ce a urmat, a fost o poveste de groază. Ființa alături de care și-a petrecut întreaga viață era pecetluită într-un sicriu pe care nu avea să îl mai deschidă nimeni, până în clipa în care a fost coborât în mormânt. Înhumare tipică pentru cei uciși de Covid.
Nici astăzi, la aproape doi ani distanță de la tragedie, prof. univ. dr. Maria Constantinescu nu și-a revenit deplin. Resimte pierderea. Resimte durerea unei căzături pe holul spitalului, provocată de șocul aflării veștii. A urmat o operație. Tratamente. Recuperare. Dar cea mai mare rămâne durerea sufletească pe care nu o poate atenua niciun tratament, oricât de sofisticat. În ziua de 12 iulie 1953 se năștea cel care avea să îi devină soț. În fiecare an, rudele, prietenii, foștii studenți se adunau să-i ureze cele cuvenite sărbătoritului. Ultima dată au venit, recent, la biserică și în jurul unei colive au cântat înlăcrimați, „veșnica pomenire”.
O palidă consolare a avut doamna Maria Constantinescu, în urmă cu câteva săptămâni, când la Universitatea din Pitești, una dintre săli a primit numele soțului. În semn de prețuire pentru cel care a reprezentat cu cinste instituția. Pentru a marca într-un fel ziua de 12 iulie, soția îndoliată a găsit o cale pentru a-l readuce pe regretatul profesor în atenția celor care l-au cunoscut și prețuit.
A ieșit de la tipar o carte, „In memoriam – Cornel Constantinescu, un sociolog pentru comunitate”. Apărută la Editura „ProUniversitaria”, lucrarea coordonată de Elena Zamfir și Sorin Cace reunește mărturiile a multor profesori universitari, foști studenți și colaboratori ai celui dispărut dintre noi. O carte „de amintiri”. O viață de om comprimată în 178 de pagini. Date importante, activitate școlară, carieră profesională, întâmplări, evenimente trăite de cel pe care iubita lui soție îl plânge necontenit și-l vede aievea la catedră, pe stradă, în pragul ușii…
